STATUTUL MUNICIPIULUI RÂMNICU VÂLCEA SAU PRAF ÎN OCHII VÂLCENILOR

Ca un om curios și bine informat am vrut sa văd ce mai e nou prin Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea. Ca orice om modern apelez la ”GOAGLE” și văd că Primăria Râmnicu Vâlcea propune un PROIECT privind Statutul Municipiului Râmnicu Vâlcea.
După o citire amănunțită a acestui material constat că nu are nici o legătură cu un statut în adevăratul sens al cuvântului.
Iată ce spune Dicționarul Limbii Române despre cuvâtul statut:
STATÚT, statute, s. n. 1. Act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; p. gener. lege, regulament. ◊ (Jur.) Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. 2. (În sociologie; și în sintagma statut social) Locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dat și la un anumit moment; status. 3. Spec. (Înv.) Constituție. – Din fr. statut, lat. statutum. Sursa: DEX '98.
Acum citind textul proiectului de statut al municipiului Râmnicu Vâlcea (postat pe site-ul Primăriei pe 2 decembrie 2010) constat ca acesta nu are nici o legătură cu titlul și cu explicația cuvântului ”statut” din Dex-ul limbii române.
În conținutul materialului se vorbește despre rădăcinile, organizarea, structura, cultura și aplicarea legii 215/2001 privind municipiul nostru. Nimic altceva.
Citind titlul proiectului credeam că deja se încearcă instituirea unor reglementări foarte clare, concise, corecte și nediscriminatorii privind starea municipiului ca o organizație obștească cu drepturi și obligații clare și corecte pentru toți conducătorii și trăitorii acestui oraș.
De fapt dacă ne uităm atent pe text găsim multe neconcordanțe între cele scrise și realitate, unele cred chiar cu intenție făcute. Să vedem câteva exemple:
- Se invocă existența unor instituții de cultură din municipiul, care de fapt au numai reședința în oraș, altfel sunt susținute financiar de către Consiliul Județean Vâlcea (Teatrul ”Anton Pann”, Biblioteca ”Antim Ivireanul”, Muzeul Județean, Casa ”Anton Pann”, Muzeul de Artă, etc.), iar Consiliul Municipal nu are nici o contribuție în existența financiară a acestora.
- La categoria sport ne mândrim numai, cu adevărat cea mai buna echipă de handbal feminin a României, ”Oltchim”, însă nu trebuie să uităm de echipa de fotbal ”Chimia” Râmnicu Vâlcea care a câștigat o Cupă a României, cu alte echipe de copii, juniori și seniori care au reprezentat orașul nostru, cu sportivii campioni naționali, europeni, mondiali, care sunt vâlceni și nu trebuie uitați.
- Nu se amintește nimic de industria municipiului care în prezent e moartă, din care au dispărut aproape toate unitățile meșteșugărești, mica industrie, Carpatina, etc.
- Nu se face vorbire nici despre sectorul agricol și zootehnic adiacent orașului din localitățile suburbane.
- Nu se spune nimic despre viitor, despre proiecte economice, atragerea investitorilor strategici și alte asemenea acțiuni care ar putea da o nouă față municipiului.
- De fapt nu s-a făcut un statut ci mai degrabă o explicație a stării actuale administrative a municipiului și modul de aplicare a Legii 215/2001 privind administrația locală.
De fapt aici se pot spune și înșira foarte multe domenii și activități care ar fi făcut bine Râmnicului.
Totuși revenind la titlul proiectului de ”STATUT”, atunci cred că trebuia bine evidențiat ce înseamnă statutul cetățeanului râmnicean în opoziție cu instituția PRIMĂRIEI. Acum mă refer la drepturile și obligațiile fiecărei părți cuprinse în această ecuație. Cred că era bine să fim informați pe baza acestui proiect de statut ce trebuie să facă fiecare parte când intră în ”dialog” și ce consecințe incumbă nerespectarea legilor și a termenelor din partea ambelor părți.
Poate era bine să ni se explice prin statut ce merite trebuie să aibă o persoană ca să devină cetățean de onoare al municipiului, în anexa 6 se prezintă lista cetățenilor de onoare nu principiile de acordare a acestui titlu.
Poate era bine să știm foarte clar cum răspunde prin acest statut pentru nerespectarea legilor atât cetățeanul cât și funcționarul din primărie sau alesul local.
Poate era bine ca la acest material de pe site trebuiau atașate și anexele invocate pentru a avea o informare corectă.
Poate că la o altă iterație se va naște un statut adevărat al Municipiului Râmnicu Vâlcea.

”Bătaia cu pietre” sau întoarcerea la epoca de ”râmă”?

”Spațiul Schengen este o zonă de circulație liberă în Europa. Statele membre ale acestui spațiu au eliminat sau vor elimina controalele la frontierele interne, astfel încât este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără acte și fără opriri pentru control” . Această este descrierea acestui spațiu în Wikipedia.org.
Aici ar fi trebuit să ajungă și România, în prima parte a anului 2011, conform unor acțiuni asumate și bine monitorizate.

Numai că, iată că anul 2011 a început cu un refuz de intrare a României în Spațiul Schengen din partea Franței și a Germaniei, refuz neexplicat corespunzător poporului, care să înțeleagă care sunt de fapt cauzele reale ale acestei decizii.

Ce vedem la telvizor?

Am ramas stupefiat de afirmatia președintelui României că noi nu vrem să ne batem cu pietre cu Franța și Germania.

”România „nu aruncă cu pietre” în Franţa şi Germania, dar nu mai aruncă nici cu bani.” (vezi www.ziare.com). – poate ne explică cineva ce e cu banii aruncați Europei?

Nu înțeleg ce înseamnă această bătaie cu pietre. Să fie o bătaie ca în curtea școlii în care cei mai proști nu reușeau să se ferească de pietre și erau loviți? Să înțeleg că noi nu avem nici un fel de metodă să depășim acest moment delicat privind intrarea in spațiul Schengen? De ce am ajuns aici? Că sacrificii poporul acesta a făcut, a sacrificat aproape tot în acest sens: am dat la prețuri de tot râsul: băncile capitalului străin; petrolul deasemena; industria grea este proprietatea indienilor, rușilor, austriecilor, francezilor; comunicațiile au ajuns la greci și alții; iar energia la nemti, italieni, cehi, etc. Ca zălog al acestor pași – intrarea în NATO, în UE, în Shengen, să fim recunoscuți ca cetățeni respectabili în Europa și în lume. De fapt românii nu sunt decăt o forță de muncă ieftină pentru capitalul strain. Probabil că și îndemnul președintelui de a pleca la muncă pe alte meleaguri face parte dintr-un plan diabolic de a desrădacina poporul de glia stramosească.

Ce avem acum? Iată:

"Nu putem tolera, pentru că, dacă acum stăm ca ”râmele”, cum ne recomandă foarte mulţi - staţi, să stăm liniştiti, că sunt marile state ale UE... Da, sunt marile state, dar cei 22 de milioane de români au dreptul la respect", a declarat președintele Traian Băsescu (vezi www.ziare.com).

Dacă ne aducem bine aminte populația adică cei 22 de milioane de oameni (prin reprezentanții ei) au cerut respect în primul rând din partea puterii naționale și locale și apoi europene.

Ce se întâmplă de fapt?

Toate legile importante se promulgă prin asumare guvernamentală. Acum când suntem refuzați de Franța și Germania cine își asumă eșecul?

"Eu îmi asum responsabilitatea politică a întârzierii accesului României în Spaţiul Schengen, pentru că sunt şeful statului şi cineva trebuie să-şi asume această responsabilitate", a spus președintele Băsescu (vezi www.ziare.com).

Se pare că după ce am fost aduși în stare de ”râme” care să muncim fară a fi informați, acum trebuie să ne trezim și să avem opinii? Aici a ajuns acest popor care de 20 de ani a sacrificat tot pentru ca în prezent să nu mai răspundă nimeni de ceea ce și-au asumat. Se pare că Președintele a ajuns ”cineva” și își însușește rolul pe care l-a creat în România.

Totuși, cred că în populația patriotă a țării căreia i s-a luat orice speranță, se va trezi totuși mândria de a fi român patriot și demn, de a-și lua în propriile mâini destinul și de a arunca la groapa de gunoi a istoriei tot ce a fost rău în țara asta nemeritat de greu încercată.

Râmnicu Vâlcea
09.01.2011

Zbor deasupra unui cuib de „PARLAMENTARI”

“Protest în Parlament. Un bărbat s-a aruncat de la balconul sălii de plen”, titlu preluat din presa centrală, Evenimentul Zilei.
Am trăit să o vedem și pe asta. În timp ce țara e condusă numai prin asumare guvernamentală, un om protestează prin gestul suprem împotriva unor ordonanțe care nu au nici o legătură cu Legea Fundamentală a României – CONSTITUȚIA, adică:
ARTICOLUL 47
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
Iată cum în patria noastră s-a ajuns ca un om să protesteze prin metoda sinuciderii pentru a se respecta acest articol din Constituție. Protestul cetățeanului român era bine conturat și acesta înțelegea perfect ce i se întâmplă lui și celor aflați în situația lui:
” "Pentru tine, Boc!", ar fi strigat bărbatul, care are în jur de 40 de ani, atunci când a sărit de la balcon. Persoana, un electrician angajat al TVR, inainte de a se arunca ar fi strigat "Ati luat mancarea de la copii!". De asemenea, acesta purta un tricou pe care avea scris "Ne-ati ucis viitorul" ” vezi www.ziare.com, un mesaj care ne lasă fără cuvinte.
Am văzut la TV impasibilitatatea celor în drept în fața acestui gest suprem. Nu înțeleg cum am putut ajunge în această situație, cel puțin logic, dar am înțeles că pe fondul acestei stări precare a economiei patriei (nu folosesc cuvintele țară sau republică) unii miniștri sunt mulțumiți de starea economică a patriei în anul 2010 – poate prin prisma conturilor pesonale – căci global totul e la pământ. Problema majoră este că momentan nu există soluții concrete și realizabile pentru ieșirea din groapa economică în care ne aflăm. Soluțiile propuse de Guvern și asumate prin răspundere guvernamentală sunt sortite eșecului pentru că nu se bazează pe intrări corecte și propun ca soluție pauperizarea populației și așa sărace a patriei. Pentru depășirea momentului trebuie mers pe domeniile în care poporul român este pregătit și poate prin implicare să refacă și să aducă plusvaloare muncii depuse. Trebuie regândit ceea ce înseamnă agricultura, turismul, mica inițiativă prin oferirea de măsuri active care să protejeze și să încurajeze aceste activități.
Dacă privim în jur nu vedem decât ruine și așa cum prezicea cineva ”un morman de fier vechi”, care din păcate nici acesta nu mai există.
Trebuie să o luăm de la început, cu alți oameni, cu alte idei, cu un alt scop subordonat poporului, nu grupurilor de interese personale.
Râmnicu Vâlcea
29.12.2010

17 Decembrie 2010

17 DECEMBRIEAstăzi e o zi importantă. 17 DECEMBRIE. Iată ce scrie Wikipedia: ”Timișoara. La ordinele lui Ceaușescu, se trage în manifestanți, din Piața Libertății până la Operă, în zona Podului Decebal, pe Calea Lipovei. Tab–urile blochează intrările în oraș, elicopterele efectuează zboruri de supraveghere.” Este vorba de 17 Decembrie 1989. Ziua în care românii gândeau spre libertate și democrație. După 20 de ani găsim roadele.
Anul acesta Dumnezeu a fost darnic, ne-a dat întradevăr sentimentul și haina anotimpului și a sărbătorilor de iarnă autentice (zăpadă, tradiții și întoarcerea spre credință), singurul care mai are grijă de noi de a nu ne pierde în neantul existenței sărăciei în care traim de fapt.

Acum trăim în democrație și suportăm rigorile acesteia. Trăim în țara asumării legilor existențiale pentru popor (învățământ, salarii, buget, etc.), trăim în țara în care puterile în stat se calcă în picioare, trăim în țara în care poporul nu mai are idealuri, trăim în țara în care oamenii nu mai au simboluri, trăim în țara care e condusă de Curtea Constituțională deoarece Constituția e desuetă, trăim în țara în care cerșetoria (de voturi și existențială) este esențială, trăim în țara care nu are nici o politică de viitor, trăim în țara în care s-a stins și imaginara luminiță,trăim în țara în care suntem sfătuiți să găsim de lucru ”în altă parte”, trăim în țara din care ne pleacă medicii, profesorii, specialiștii, etc., adică trăim în țara NIMĂNUI.

Noroc că Dumnezeu ne bucură cu zăpadă și cu nostalgia tradițiillor de Crăciun, un Crăciun sărac, dar încă neuitat de acest popor.

1 Decembrie 2010

Ziua Națională a României, la Râmnicu Vâlcea plouă și e frig. Vreau să văd cum decurge sărbătoarea națională la Râmnic. Ca deobicei la Statuia Libertății de sub Capela. Lumea puțină așteaptă să înceapă ceremonia. Aici militarii stăteau în frig și ploaie. Apar și oficialitățile cu aceleași mutre în frunte. După onor începe circul. Purtătorul de cuvânt al ostașilor începe să prezinte numele și funcțiile persoanelor de sus. E momentul în care pe primarul municipiului îl cheamă Romeo POPESCU (nu RĂDULESCU) de unde se vede notorietatea lui Rădulescu.
Discursurile vorbitorilor sunt sărace în conținut, fără mesaj și cu rugăminți deșarte la unitatea românilor, acestea nefiind aplaudate de asistență. Cum să aplauzi unitatea cu burta goală și cu frica permanentă că ne vor mai sărăci și mai rău. Până și defilarea puținilor militari a fost un fiasco, nefiind însoțiți de fanfară (probabil că Vâlcea nu mai are fanfară), iar și aceștia erau plictisiți și obosiți de demagogia ultimilor 20 de ani.
Depunerea de coroane de flori s-a făcut numai de câteva instituții publice și câteva partide din Vâlcea. Semnalul este că nici o societate comercială nu a depus coroane de flori. De ce? Probabil că nu merită țara nici de Ziua Națională o floare, în așa stadiu a ajuns patria sub conducerea portocalie. Unde sunt societățile comerciale înfloritoare – Oltchim, Hervil, Vilmar, Carpatina, Vâlceana, etc. și mica industrie locală? De vină o fi politicul care a ajuns să conducă până la nivel de paznic? Se pare că ăsta ar cam fi motivul.
Păi am ajuns să nu avem Președinte, acesta doarme prin Kazasthan, să călcăm în picioare Constituția, să cadă soldații încolonați la manifestare de frig și lipsă hrană.
Asta este de fapt situația reală a României în urma celor 20 de ani de democrație. Păcat.

Daca liderul este atent la pile, pierde examenul de lider

Liderul are de trecut un examen important in momentul in care alege intre colaboratorii profesionisti si cei veniti prin pile. Motivul pentru care de cele mai multe ori liderii ii pastrezeaza pe cei veniti prin pile este unul legat de putere.
Potrivit unui studiu ANOFM, trei sferturi dintre romani se bazeaza pe pile atunci cand isi cauta un loc de munca, cam asa este si in politica. In politica, de cele mai multe ori pilele inseamna bani.
Este o problema de mentalitate a celor care stiu ca nu au pregatirea necesara pentru a ocupa un post. Ei de fapt recunosc ca nu merita postul, insa exista cazuri, nu putine la numar, prin care chiar daca ai cunostinte suficiente pentru a ocupa un post, acesta fie trebuie platit, fie este alocat cu prioritate clientelei politice.
Pentru a scapa de angajatii incomozi, in cazul reducerii actvitatii sau disponibilizarilor, primii angajati luati in vizor, sunt cei care fac probleme sefului. Managerul are de trecut un examen important in momentul in care trebuie sa aleaga intre angajatii profesionisti si cei veniti prin pile.
Daca seful este atent la pile, atunci pierde examenul de conducator. Motivul pentru care de cele mai multe ori managerii ii pastrezeaza pe cei veniti prin pile este unul legat de putere.
Pentru a-si exercita puterea, sefii au nevoie de oameni care sa execute dispozitiile. Oamenii veniti prin pile sunt mai predispusi la a face compromisuri. Managerii isi folosesc “protejatii” pentru a-si atinge interesele personale, nu pe cele ale organizatiei.
Mai nou in aproape in toate domeniile de activitate promovarea are loc numai cu sustinere politica, indiferent de functia pe care o va ocupa, asa ca unui manager ii e greu sa-si pastreze onoarea mai ales in sistemul bugetar. Aici, adesea iti joci onoarea cu demisia pe masa. Nu are nici o legatura performanta individului cu ceea ce trebuie sa faca.
Organizatia va mai functiona bine datorita culturii pe care o are. Intr-o organizatie in care seful reuseste sa creeze o cultura de clan, organizatia va avea o cultura de tip inchis. Aceasta va rezista si va realiza cu greu scopul pe care il are. O astfel de organizatie va cauta mereu resurse pentru a-si salva pozitia in societate, mediul economic sau politic.
Din punct de vedere financiar, o astfel de organizatie nu va fi niciodata lider si nici factor de progres al scopului propus.
In astfel de organizatii, seful nu are incredere in subalterni, stie ca unii din ei au ajuns prin pile sau prin compromis politic, nu datorita competentei lor. Neincrederea intareste controlul intern. Oamenii care nu sunt “protejatii” sefului se simt demotivati.
Astfel de oameni nu vad scopul ca pe o sursa de implinire, ci isi privesc locul in organizatie ca pe o sursa de a-si intretine familia, sau parvenire si imbogatire rapida.
Astfel de oameni nu au cum sa ajunga motor in organizatie, dar vor alege sa ramana in organizatie pentru ca nu au unde sa se duca si pentru ca asa au fost educati, sa fie umili si ascultatori.
Exista persoane care ar fi putut face lucruri fantastice in organizatie, dar din cauza faptului ca au fost educati sa-si asculte seful, sa faca ce spune acesta, sa nu-l supere, au ajuns sa duca o viata cenusie si nemotivata. Ei nu mai cauta sa reuseasca prin ceea ce fac, ci cauta sa multumeasca superiorilor.
De ce apar barfele?
In primul rand este vina conducatorului care lasa nerezolvate anumite probleme de etica, ceea ce afecteaza climatul intern si dau nastere comentariilor intre angajati.
Un al doilea factor este ca seful nu reactioneaza atunci cand angajatii au alte preocupari decat atingerea obiectivelor profesionale. Astfel, lasa timp pentru aceste barfe.
Se recomanda crearea unui climat de lucru motivant, orientat spre rezultate, in care oamenii sa stie ca sunt parteneri cu managementul in atingerea rezultatelor.
Din nefericire in companiile, institutiile publice si organizatiile politice din Romania, un astfel de comportament nu se poate corija in generatia noastra.

Sindromul "one man show", meteahna politicienilor din Romania

Citind cateva idei ale fostului CEO Microsoft Romania , Silviu Hotaran, am inteles ca acestea se aplica mult mai bine in politica de azi, atat fostilor cat si actualilor si viitorilor lederi politici.

Cultura politica din Romania are nevoie de schimbari majore, de valori noi. Exista multe organizatii politice, acele “one man show”, care isi limiteaza singure dezvoltarea. Principala lectie pe care liderii trebuie sa o invete este sa critice mai putin si sa inteleaga mai mult.
Cand trecem de la statutul de membru simplu la cel de leaderi, viata noastra se schimba intr-o maniera dramatica. Acum, responsabilitatea nu mai este doar fata de noi insine ci si fata de oamenii cu care lucram in echipa.
Succesul nostru, ca leaderi depinde de succesul angajatilor si invers;
Cred ca generozitatea este cea mai importanta schimbare pentru o persoana in momentul in care ajunge leader. In acea clipa, trebuie sa acordam in primul rand atentie celor din jur. Subliniind ideea ca fiecare membu este unic, in calitate de leader trebuie sa-i cunoastem pe toti cei cu care lucram, sa stim care le este temperamentul, ce-i deosebeste de ceilalti si, in consecinta sa ne comportam cu ei ca atare si sa ne adaptam propriul nostru comportament la ceea ce sunt oamenii cu care lucram.
O prima metoda ar fi buna comunicare, capacitatea de a asculta.Pe termen lung, daca nu avem aceasta capacitate de a ne cunoaste in primul rand pe noi insine si apoi pe cei din jurul nostru, nu vom obtine maximum de la ei. Intr-o echipa, fiecare este motivat de altceva, fiecare doreste sa obtina altceva. Definitia succesului poate diferi de la persoana la persoana.
Leaderul care poate sa-si ajute membrii echipei sa-si atinga scopurile, poate conta pe ei pentru a putea sa-si atinga si el obiectivele, succesul lui personal.
O a doua metoda ar sa se creeze sentimentul ca toti suntem in aceeasi barca, tragem in aceeasi directie.Pentru aceasta conteaza foarte mult sa-ti gasesti cativa “stalpi de incredere” pe care poti sa te bazezi si care sa genereze acel efect al bulgarelui de zapada pentru a crea starea de echipa. In general spiritul de echipa se castiga greu si se pierde repede.
O a treia metoda este sa te regasesti atunci cand te vei pierde in serviciul umanitatii.In acest sens “umanitatea” se transforma in organizatia pentru care lucrezi, in echipa in care te afli. Rationamentul se bazeaza pe interactiunea cu colegii din echipa, pentru autocunoastere. Prin autocunoastere, un leader va reusi sa contribuie mai mult la activitatea organizatiei. Din acest punct de vedere, exista o legatura care transcede titlul de leader. Aceasta afirmatie este valabila si pentru membrii echipei.
O a patra metoda ar fi sa socotim „Biblia”, primul manual de management politic.Cultura politica din Romania are nevoie de schimbari majore, de un transfer de cultura, de valori noi, de leaderi autentici, intrucat interesul personal este cel care primeaza.