DESPRE DEMISIE ȘI DESPRE ȚARA ”CIURUITĂ”

DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [Var.: (înv.) dimísie s. f.] – Din fr. démission. Sursa: DEX '98.

Incep prin a pune în față definiția demisiei care sună așa de simplu și elegant. Însă după cuvintele definiției se află o întreagă filosofie și psihologie marcată de cinste, corectitudine onestitate și nu în ultimul rând de interese.

Acum ”patria noastă” ROMÂNIA este ciuruită! ”PUBLICUL” lui băsescu este în stradă după ce opozanții săi au fost ”ciuruiți” la ultimele alegeri prezidențiale (citez ”un fleac i-am ciuruit”), iar acesta (publicul) cere demisia guvernului, președintelui cu tot felul de lozinci care de care mai originale (guvernul și președintele sunt scrise cu litere mici datorită prestației acestor instituții).  

În stradă, în toată România, se cere demisia forurilor conducătoare (președinte, guvern), dar la români demisia e o chestiune de mare responsabilitate care nu are nimic comun cu calitățile expuse anterior, ci mai degrabă cu privilegiile pierdute în urma unei asemenea decizii.  Mie mi se pare că chiar suntem ”ciuruiții” lui băsescu (substantiv comun).

După cum ar merge lucrurile, într-o țară normală, până în prezent trebuia să avem altă față a României.

Dar de fapt  ce avem acum?

O țară ciuruită pe bune, iată:

-          Industria e ciuruită, de fapt e vândută nu pe 1 dolar ci pe gaură în buzunarul ”publicului”;

-          Pădurile sunt ciuruite de tot felul de afaceriști români și unguri, nemaiexistând nimic din industria forestieră și prelucrare a lemnului;

-          Agricultura nu este ciuruită, este împânzită de ciulini și pământ uscat;

-          Flota maritimă, una de suces înainte de `89  a dispărut (poate primim explicații coerente și logice);

-          Energia e ciuruită de ”băieții deștepți” care au adus pe profit firme străine falimentare;

-          Turismul național a fost predat fără cârtire cui ”trebuie”;

-          Învățământul performant este ciuruit și produce analfabeți;

-          Sănătatea (mărul discordiei actuale) închide spitale și sacrifică starea de sănătate a ”publicului”;

-          Infrastructura de transport este nu ciuruită ci moartă, de fapt nici nu se mai poate discuta dupa 22 de ani că există;

-          Suntem monitorizați de multinaționalele din comunicații, fosta infrastructă de comunicații este mai mult decât ciuruită, este predată multinaționalelor străine;

-          Băncile sunt samsarii care deja au pauperizat populația, iar bogățiile țării sunt deja ale altora;

-          Ce mai există încă viu în țară trebuie predat cui ”trebuie” fără cârtire;

Iată de fapt cine a fost ciuruit în acești 22 de ani și mai ales în ultimii 8 ani, probabil că noi am crezut că au fost ciuruite câteva persoane opozante la vârf actualei puteri, dar de fapt au fost ciuruite toate: economie, agricultură, sănatate, învățământ, finanțe, armată, securitate, sistem bugetar, în concluzie poporul român.

Cred că în situația actuală nu putem vorbi de demisie, de cinste, de onestitate, de corectitudine, de patriotism, atâta timp cât persoanele implicate stau la ”cutie” fără reacție.

Se pare că sunt probleme majore în România și nimeni nu și le asumă. Cred că de acum înainte va fi foarte greu de păcălit electoratul român, de altfel mințit de 22 de ani!

GENERAȚIA DERUTATĂ

Iată  că am ajuns la 22 de ani de la întâmplările din decembrie 1989. Făcând o analiză sumară la ce am avut înainte de 1989 și la ce există acum vedem că dacă înainte de ‘89 eram controlați și supuși lipsei de informații de toate felurile, acum suntem derutați total.

În perioada ultimelor sărbători de iarna am întâlnit un ofițer al armatei române în rezervă. Din discuție în discuție mi-a arătat legitimația care atesta statutul său. Uitându-mă pe acest document văd înscris 3 cuvinte care m-au pus pe gânduri:       Patrie, Onoare, Demnitate.

În momentul acela m-am dus cu gândul la ce am avut odată și la ce avem acum. De curiozitate spre a fi puțin documentat m-am uitat și în dicționarul explicativ al limbii române să văd dacă noi ne mai regăsim în aceste cuvinte:

PATRIE - mediu politic, social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este și mergând mai departe să vedem cum este defintă și

ȚARA - reprezintă o parte din suprafața Terrei delimitată convențional prin hotare, care are un nume și, de obicei, un steag, o stemă, o monedă proprie și una sau mai multe limbi oficiale. Alte atribute mai importante ale unei țări sunt: statutul politic și economic, venitul pe cap de locuitor, suprafața, populația (număr, etnii), religiile, relieful, organizarea administrativ-teritorială. O țară are tradiții, cultură specifică, istorie, folclor, bogății terane și subterane, importanță turistică.

Cam așa se pare că însemna patria și țara pentru ofițerul în rezervă, țară care trebuie să aibă și să fie definită exact ca în aceste definiții.

Evident că dacă ai o asemenea țară evident că trebuie ca locuitorii ei să fie caracterizați de onoare și demnitate prin crea s-ar înțelege următoarele:

ONOARE - (din latină honos, honoris) este o integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste, reputație, prestigiu, faimă, vază.

DEMNITATE - arată valoarea, cinstea, meritele morale, gradul de prețuire ca și rangul atins de o persoană în cadrul societății. In învățătura creștină, demnitatea umană, este un dar divin, care indiferent în condițiile în care trăiește individul ia ca exemplu chipul lui Dumnezeu. In societate sub forma termenului de demnitate se mai poate înțrelege autonomia și libertatea gândirii ca și comportament.

Analizând situația actuală din jurul nostru constat că în prezent aceste valori ale trăitorilor pe aceste meleaguri s-au estompat sau au dispărut debinelea. Țara are un teritoriu și un nume, dar nu mai are o stemă și un steag cu stema pe el (a rămas găurit din `89), moneda proprie e pe cale de dispariție, iar limba română e din ce în ce transformată într-o engleza greșită. În privința statutului politic, al venitului pe cap de locuitor cred că e absurd să mai comentez. Din păcate acum se umblă și la organizarea administrativ teritorială, după ce am dat aproape gratis toate bogățiile terane (economia – distrusă de altfel, vorba Dlui Roman ”un morman de fiare vechi”), iar bogățiile subterane înstrăinate capitalului extern. În anii democrației, prost înțeleasă, nu s-a realizat nimic semnificativ pe la noi în afară de îmbogățirea unor perveniți cărora evident că le lipsesc cele 2 atribute: onoare și demnitate.

De fapt dispariția până la urmă a conceptului de țară se datorește lipsei onoarei și demnității celor ce ne-au condus după `89.

Din păcate, eu nu văd curând intrarea pe un drum normal de interes național pentru binele patriei deoarece în prezent nu mai există în cetățenii țării nici un fel de atitudine, motivație și interes. Deja acestea nu mai nici o legătură cu ceea ce însemnă ele cu adevărat conform DEX –ului limbii române:

ATITUDINE - Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere.

MOTIVAȚIE - Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri.

INTERES – Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi.

Prin comportamentul și acțiunile făcute de conducătorii de după `89 s-a reușit să se elimine aceste atribute ale poporului român, astfel încât în prezent nu mai reprezintă aproape nimic pentru cetățenii patriei.

În prezent tinerilor nu li se mai insuflă nici un fel de sentiment patriotic, existențial, etic, valoric, etc.

Dacă înainte de `89 părinții noștri aplicau vorba românească ”ai carte, ai parte” în prezent sistemul de învățământ este la pământ și încerarcă prin toate mijloacele să analfabetizeze tinerii în ideea supunerii fără cârtire noilor stăpâni. Nu cred că există undeva în lumea civilizată îndemnul ca tinerii să plece din țara lor spre a fi mâna de lucru ieftină pentru alții.

S-a distrus sentimentul patriotic, sentimentul familiei, dragostea de muncă, dragostea de cultura adevărată, dragostea de frumos, piramida valorilor este neconformă, suntem conduși de impostori cu studiile făcute la ”barieră” sau la ”beznă”. De fapt, în prezent românii sunt lipsiți de speranță și total nefericiți.

Oricum corabia, România, este condusă de un cârmaci orb pe talazurile europene și mondiale fără nici o destinație precisă și sigură.

Cred că odată poporul va vedea că timonierul este chior și îl va înlocui cu proxima ocazie.

                                                           

La multi ani!

2012

Gala Sportului Vâlcean – 2011

         Citesc prin ziare și mă întreb: în județul Vâlcea în primii 10 sportivi, premiii 5 (cinci) sunt karatiști...        Oare sportul vâlcean e eminamente ”luptător”? Iar in primele 5 locuri, 4 sunt ocupate de sportivi karateka!!!    A intrat pe locul doi echipa de handbal Oltchim, care de altfel joacă la cel mai înalt nivel european, mondial și olimpic. Indiferent de creșterea sau descreșterea unei echipe care joacă unde joacă chiar că mi se pare hazliu să nu îi recunoști meritele! Sportul e făcut din victorii și mai ales din înfrângeri care clădesc viitoarele victorii. Nu cred că în Vâlcea sportul la cel mai înalt nivel nu e făcut de această echipă de handbal, care ține vie ideea sportului de mare performanță în zona noastră.

          Dacă, mulți ani în urmă Vâlcea era reprezentată la nivel național (divizia A) la multe ramuri sportive (fotbal, volei, șah, baschet, sporturi individuale, etc.) acum avem șansa să fim cunoscuți prin echipa de handbal Oltchim, care din păcate nu poate ocupa primul loc al podiumului sportivilor vâlceni.
         Cum putem aprecia și încuraja munca unor oameni devotați sportului dacă nu îi apreciem și public? Avem și alte ramuri sporturi unde se muncește mult și bine prin care se speră să renască valoarea de altădată. Avem atleți talentați, voleibaliști de viitor, fotbaliști de perspectivă (vezi locul IV la Trofeul ”Gheorghe OLA” 2011 ocupat de o echipă vâlceană, tenis de masă, șah, etc.) care pot ocupa un loc în topul sportivilor vâlceni.
          Nu cred că sportul vâlcean stă numai în luptătorii karateka – de altfel și aici e o muncă fantastică, însă cred că peste tot, în toate sporturile (sportivi-antrenori-conducători-sponsori) e o muncă extraordinară și consider că ierarhia sportului vâlcean trebuia făcută după alte criterii – dacă au existat aceste criterii !
          De altfel cred că orice apreciere a unui tânăr sportiv din orice sport e bine venită pentru întărirea acelui sport și va crea o emulație acolo.
           Citind lista laureaților am văzut că aproape toți sportivii karateka sunt antrenați de Dl. Paul DINU, actualul șef al sportului vâlcean. Probabil că și criteriile de acordare a punctelor de clasament au fost făcute în această direcție. Poate din discreție a funcției și performanțelor sale sportive, se putea face o altă ierarhie pe baza altor criterii.
             Acesta cred că va rămâne un punct de gândire pentru viitor.

 Crăciun fericit! 25 decembrie 2011

Vine bicicleta ?!?! …

Ideea titlului mi-a venit văzând ca ”orașul huruit” își transformă străzile principale în străzi cu piste pentru biciclete. Citeam pe undeva prin presă că forța conducătoare actualmente în România vrea să transforme cetățenii (atât pietoni cât și șoferi) în bicicliști. Se zice că în preajma alegerilor locale și generale s-a redefinit conținutul pungii sau găleții, mai nou se pune de dotarea populației cu un cadou electoral – bicicleta. În acest sens se pune și de o infrastructură rutieră prin trasarea pistelor pentru biciclete. Când ma uit la acele piste mă apucă amețeala, sunt făcute la marginea carosabilului pe unde circulă foarte multe mașini. Riscul accidentelor rutiere e deja prea mare și fără aceste piste, dar acum? Probabil că se vor face numeroase demersuri legislative ca proprietarii autoturismelor să renunțe la acestea, iar noi să devenim, ca niște chinezi de acum mulți ani, care circulau numai pe biciclete. Mă întreb ce se va întâmlpa cu concitadinii noștri? Vor deveni toți bicicliști portocalii, căci până acum nu am prea văzut bicicliști pasionați prin municipiul nostru, indiferent de oră, zi sau anotimp. Ingenioase ideile economice și politice ale puterii, prin a cheltui mulți bani inoportun, în folosul populației, cu destinație precisă – votul. Cred că dacă vom deveni cicliști ca chinezii, ni se vor oferi și oportunități să creștem economic precum China. Râmnicu Vâlcea 23 octombrie 2011

POVESTE FĂRĂ SFÂRȘIT SAU CUM SE LUCREAZĂ CU BANUL PUBLIC ÎN RM. VÂLCEA

Prin septembrie 2010 scriam pe blog despre ”orașul huruit” cu speranța că se va termina cât mai repede cu discomfortul făcut contribuabililor.
În august 2011 la un an de la acel blog, iată, că din nou Calea lui Traian este ”huruită”.
Am admirat că până la urmă a fost dată circulației artera principală aorașului și aproape că uitasem cât timp am fost stresați cu lucrările anterioare. Uitarea e o caracteristică a memoriei, însă conducerea orașului (Consiliul Local și Primarul) nu ne lasă activă uitarea.
Probabil că managementului administrației publice îi lipsește city manager-ul care ar fi putut să proiecteze corect niște lucrări necesare cu cheltielile minime.
Oare nu se știa în septembrie că anumite țevi și racorduri ale unor utilități trebuiau schimbate? Nu trebuia oare ca înainte de marea asfaltare să se rezolve toate lucrările subterane utilitare?. Oare cât costă acum aceste lucrări și ce gaură aduce la bugetul local ca cheltuială neeconomică?
După plombarea asfaltului se va mai ține cont de garanția lucrărilor făcute inițial cu asfaltarea?
Discomfortul creat este plătit oare de cineva?
Cred că în conformitate cu asumările politice și bunul simț cineva ar fi trebuit să își dea demisia din funcțiile ocupate, având în vedere că nu a cheltuit optim banul public.
Cred că nu există astfel de probleme de onoare pentru edil și consilierii săi.
Aștept cu interes anul viitor când vâlcenii își vor alege noii administratori....

07 august 2011

Ne trebuie administrator public la Primărie?

Motto
! Îndatoririle instituțiilor publice sunt stabilite de către politicieni, dar executate de administratori, în vederea satisfacerii modelului rațional de luare a deciziilor.

! Regulamentul conform căruia este îndeplinită munca poate fi tehnic sau legislativ. În ambele cazuri este nevoie de persoane instruite.

! Sectorul public are ca element dominant interesul public, care stabilește limite influenței interesului propriu în politică și administrație
Dintre principiile de bază ale administrației publice, după Lane, 1993

Răsfoind presa, văd ca la Primăria Municipiului Rm. Vâlcea, în ședința Consiliului Local s-a aprobat în cadrul aparatului propriu al primăriei funcția de administrator public sau pe alte limbi ”city manager”.
Să vedem cu ce trebuie să se ocupe administratorul public? Conform Legii 215/2001 acesta are următoarele drepturi și îndatoriri:
CAP. VIII
Administratorul public
ART. 112
(1) La nivelul comunelor şi oraşelor, primarul poate propune consiliului local înfiinţarea
funcţiei de administrator public, în limita numărului maxim de posturi aprobate.
(2) Numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului public se fac de primar, pe baza unor criterii,
proceduri şi atribuţii specifice, aprobate de consiliul local. Numirea în funcţie se face pe bază de concurs.
(3) Administratorul public poate îndeplini, în baza unui contract de management, încheiat în acest sens cu primarul, atribuţii de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local.
(4) Primarul poate delega către administratorul public, în condiţiile legii, calitatea de ordonator principal de credite.

Iată care ar fi codul etic al administratorului public propus de International City Managers Association (ICMA).


Prezentarea ICMA
Asociația Internațională a City Managerilor (ICMA) este o asociație profesională și educațională pentru managerii numiți, pentru administratori și pentru asistenți în orașe, municipalități și departamente/regiuni din întreaga lume.
Din 1914, ICMA a oferit sprijin și asistență tehnică, formare profesională și informare membrilor săi și comunității guvernelor locale.

Codul de etică al ICMA (deontologia profesională a administratorului public):

1. să fie dedicat conceptului de guvernare locală democratică - concept care poate fi atins doar printr-un management profesionist;
2. să dea valoare și demnitate serviciilor publice și să mențină o atitudine constructivă , creativă și practică față de problemele orașului, să fie funcționar onest cu totală responsabilitate socială;
3. să fie dedicat celor mai înalte idealuri de onoare și integritate și să relaționeze cu toate categoriile de public;
4. să servească întotdeauna cât mai bine intereselor tuturor membrilor comunității;
5. să propună /informeze consiliul elector despre propunerile de politici publice, iar după deciziile acestuia să sprijine implementarea lor;
6. să fie apolitic - să deservească în mod egal fiecare membru al Corpului de Guvernare;
7. să aibă o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea abilităților profesionale și dezvoltarea competențelor, în corelație cu tehnicile de management;
8. menținerea permanentă a legăturilor cu publicul, informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor municipalității, îmbunătățirea calității și a imaginii serviciilor publice;
9. să nu încalce niciodată responsabilităile profesionale și să trateze fiecare problemă la fel, fără discriminare, principial și just;
10. managementul resurselor umane să se bazeze pe imparțialitate, disciplină , remunerație conform cu munca prestată , promovare bazată pe merit;
11. să nu existe conflict de interese (să nu dețină /să fie acționar la firme comerciale/servicii, care să deruleze contracte cu municipalitatea);
12. Să nu primească cadouri.

Cam acestea ar fi condițiile și principiile care ar sta la baza scoaterii la concurs al unui post de administrator public.
Acum să facem o analiză simplă asupra a ceea ce vrem și ceea ce avem de fapt:
- Cadrul legal există prin lege nr 215/2001, modificată prin legea 286/2006.
- În România se încearcă de câtiva ani implementarea acestei funcții la nivelul consiliilor locale și județene.
- Legea nu este obligatorie, fiind recomandare.

Administratorului public pot să i se dea competențe de ordonator principal de credite, fapt ce implică o mare responsabilitate. Ordonatorul principal de credite este primarul sau președintele consiliului județean, persoane alese democratic, deci și răspunderea este pe măsură.
Dacă ordonatorul de credite numit greșește, mă întreb cine răspunde?

Sunt curios să aflu dacă în cadrul Primăriei Rm. Vâlcea s-a discutat și despre Codul de etică (deontologia profesională a administratorului public).
Păi la punctul 6 se spune că administratorul public trebuie să fie apolitic.
Credeți că în perioada această se promovează cineva fără criterii politice? Dacă ar fi să luăm toate punctele din codul de etică propus de ICMA se constată că la noi nu există astfel de persoane, sau dacă există oricum nu vor fi promovate.

Soluția ar fi ca să fie bine structurat învățământul în domeniul managementului public și să fie promovați în aceste funcții tinerii astfel instruiți și devotați comunităților locale.

După mine promovarea cuiva în astfel de funcție are un iz politic și un interes clar. Aici mi se pare că trecem anumite responsabilități în seama altor persoane care pot ajunge în aceste funcții printr-un concurs de împrejurări.

După părerea mea ar trebui reformulate condițiile de acceptare a candidaților la postul de primar, consilier, parlamentar, etc., astfel încât aceștia să aibă abilitățile necesare de a conduce destinele comunităților din care fac parte.

Sper că vom ajunge și la aceste deziderate cât de curând.
Hristos a înviat! 26.04.2011

Polivalența consilierilor locali?!

Azi căutam pe site-ul Primariei Municipiului Rm. Vâlcea proiectul de buget pe anul 2011. Din întâmplare gasesc rapoartele consilierilor locali privind activitatea acestora în Consiliul Local Municipal Rm. Vâlcea.
Pe lângă faptul că nu erau afișate rapoartele pe anul 2010, iată ce găsim acolo (pe site) prezentat în data de 23.02.2011:
Rapoarte prezentate de către următorii consilieri pe anul 2010:
- Preda Maria – consilier municipal PD-L;
- Vârlan Eduard - consilier municipal PNL;
- Mojoiu Gheorghe - consilier municipal PD-L.
În rest sunt prezentate rapoarte sumare din anii precedenți, nu de către toți consilierii, fără ca aceștia să arăte menirea reală de aleși în Consiliul Local Municipal.
Din prezentarea celor 3 rapoarte constat că D-na Preda Maria este omniprezentă și omnipotentă fiind membră în: CA al Colegiului Național "Mircea cel Bătrân",Grupul Școlar ”OLTCHIM”, Filarmonica ”Gheorghe Dumitrescu”, Grădinița nr. 1 Cozia, și membru AGA APAVIL Vâlcea.
Cred că trebuie să fii foarte ”smart” (deștept) să cunoști management școlar, cultural și admnistrația organizării și distribuției apei regionale în regiunea Vâlcea. D-na consilier menționează ca a sposorizat un cetățean cu disabilități, dar nu menționează absolute nimic de hotărâri ale CL Rm. Vâlcea privind votul asupra stării municipiului, dezvoltării, bugetului acestuia, etc. Mie mi se pare extreme de mult să fii ”smart” în probleme simple fără să explici cetățenilor ce ai făcut, ce proiecte ai votat sau nu ai votat, și de ce Rm. Vâlcea arată așa cum este acum, foarte subțire activitate.
D.l consilier Mojoiu Gheorghe – PD-L ne arată că economic s-a ocupat de transportul local, fiind membru în AGA ”ETA” Rm. Vâlcea,
după cum afirmă în raport. Nici dânsul nu ne arată ce inițiative locale a avut cu scopul schimbării în bine a vieții cetățenilor vâlceni.
D.l consilier Vârlan Eduard – PNL prezintă un raport succint, în care pe lângă faptul că este membru în AGA ETA Rm. Vâlcea,expune câteva inițiative privind ridicarea deșeurilor, construcția unor blocuri sau envaloparea altora, recepția unor lucrări de investiții, sau analiza unor cercetări administrative.
Din site-ul Primăriei http://www.primariavl.ro/consiliul-local/rapoartele-consilierilor.html, rezultă că așa arată activitatea consilierilor locali aleși să diriguiască viața noastră. Oricum acești aleși locali au încercat să raporteze public cu ce s-au ocupat un an în calitate de ales local. Aștept cu interes ce vor spune și ceilalți aleși indiferent de culoarea politică, să vedem dacă au respectat oferta electorală prezentată în alegeri. Mi-e teamă că această ofertă e de mult uitată și că la următoarele alegeri ne vor amgăgi din nou. Sper că vom analiza cu altă responsabilitate următoarele alegeri și nu vom uita viața de 4 ani în favoarea ultimei imagini electorale.
Să auzim numai de bine!