DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă)
prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă
etc. [Var.: (înv.) dimísie s. f.] – Din fr. démission. Sursa: DEX '98.
Incep prin a pune în față definiția demisiei care
sună așa de simplu și elegant. Însă după cuvintele definiției se află o
întreagă filosofie și psihologie marcată de cinste, corectitudine onestitate și
nu în ultimul rând de interese.
Acum ”patria noastă” ROMÂNIA este ciuruită!
”PUBLICUL” lui băsescu este în stradă după ce opozanții săi au fost ”ciuruiți”
la ultimele alegeri prezidențiale (citez ”un fleac i-am ciuruit”), iar acesta
(publicul) cere demisia guvernului, președintelui cu tot felul de lozinci care
de care mai originale (guvernul și președintele sunt scrise cu litere mici
datorită prestației acestor instituții).
În stradă, în toată România, se cere demisia
forurilor conducătoare (președinte, guvern), dar la români demisia e o
chestiune de mare responsabilitate care nu are nimic comun cu calitățile expuse
anterior, ci mai degrabă cu privilegiile pierdute în urma unei asemenea
decizii. Mie mi se pare că chiar suntem
”ciuruiții” lui băsescu (substantiv comun).
După cum ar merge lucrurile, într-o țară normală,
până în prezent trebuia să avem altă față a României.
Dar de fapt ce
avem acum?
O țară ciuruită pe bune, iată:
-
Industria e ciuruită, de
fapt e vândută nu pe 1 dolar ci pe gaură în buzunarul ”publicului”;
-
Pădurile sunt ciuruite de
tot felul de afaceriști români și unguri, nemaiexistând nimic din industria
forestieră și prelucrare a lemnului;
-
Agricultura nu este ciuruită, este împânzită de ciulini
și pământ uscat;
-
Flota maritimă, una de suces înainte de `89 a dispărut (poate primim explicații coerente
și logice);
-
Energia e ciuruită de ”băieții deștepți” care au adus
pe profit firme străine falimentare;
-
Turismul național a fost predat fără cârtire cui
”trebuie”;
-
Învățământul performant este ciuruit și produce
analfabeți;
-
Sănătatea (mărul discordiei actuale) închide spitale și
sacrifică starea de sănătate a ”publicului”;
-
Infrastructura de transport este nu ciuruită ci moartă,
de fapt nici nu se mai poate discuta dupa 22 de ani că există;
-
Suntem monitorizați de multinaționalele din
comunicații, fosta infrastructă de comunicații este mai mult decât ciuruită,
este predată multinaționalelor străine;
-
Băncile sunt samsarii care deja au pauperizat
populația, iar bogățiile țării sunt deja ale altora;
-
Ce mai există încă viu în țară trebuie predat cui ”trebuie”
fără cârtire;
Iată de fapt cine a fost ciuruit în acești 22 de ani și mai ales în ultimii
8 ani, probabil că noi am crezut că au fost ciuruite câteva persoane opozante
la vârf actualei puteri, dar de fapt au fost ciuruite toate: economie,
agricultură, sănatate, învățământ, finanțe, armată, securitate, sistem bugetar,
în concluzie poporul român.
Cred că în situația actuală nu putem vorbi de demisie, de cinste, de
onestitate, de corectitudine, de patriotism, atâta timp cât persoanele
implicate stau la ”cutie” fără reacție.
Se pare că sunt probleme majore în România și nimeni nu și le asumă. Cred că
de acum înainte va fi foarte greu de păcălit electoratul român, de altfel
mințit de 22 de ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu