OMUL! Unde este OMUL?

 În 1989, după mulți ani de comunism, omul trebuia să devină multilateral dezvoltat ca și societatea pe care vroia să o construiască sistemul. Omul nu mai era cetățeanul liber care putea să hotărască singur ce este bine și ce este rău pentru el. Degradarea sistemului de volori, a sistemului democratic a dus la mișcările din 1989, evident ajutate și de alte interese nebănuite la acea dată.

După 1989, crezând că totul se va schimba, a început construirea democrației (originale la noi) care să pună Omul în centrul societății.

După 30 de aani de democrație, încep să observ că de fapt Omul a cam dispărut din peisaj, astfel că acum nu mai știm cine sunt și pe unde sunt Oamenii. Primul segment de interes de unde a dispărut Omul este politica. A apărut omul politic, pentru alții politrucul, care nu are nimic comun cu Omul. Acesta, omul politic, a apărut ca o hienă care a renunțat la tot ceea ce este omenește și își construiește existența numai în interes personal, de cele mai multe ori sfidând orice normă de etică, onestitate sau bun simț. Aici, în politică, dacă prin anii ’90 mai găseai politicieni Oameni, acum foarte rar mai găsești Oameni în politica făcută la vărful ei.

Vedem și nu ne mai minunăm cum se înșurubează la vârful partidelor (zise democrate) tot felul de persoane care nu au nimic în comun cu ceea ce inseamnă un partid democrat.

Am avut parte de alegeri la PSD. La acest partid chiar că au dispărut din conducerea lui cu totul Oamenii, rămânând la vârf numai persoane care sunt în contradicție totală cu ceea ce declară și ceea ce sunt de fapt. Cea mai tare contradicție este că se spune că s-au promovat oameni noi, iscusiți, profesioniști și corupție zero. Nu vreau să gândesc cât de iscusit și profesionist este Ciolacu, cât de cinstit este Stănescu, câti epoleți are Dâncu sau ce noi sunt Olguța, Grindeanu și ceilalți. Dar unde sunt Oamenii lor?

Dacă ne  mutăm mai la dreapta găsim același lucru, găsim o alianță nefirească în care au bătut palma, numai din interese, interese care nu au nimic comun cu Oamenii din țara aceasta. Și aici, pe dreapta există persoane care sunt departe de a fi Oameni. Evident că tot interesul îi macină, nu pot să gândească Omenește pentru devenirea acestei țări.

În rest, aproape peste tot găsim la frâiele decizei persoane care nu au nici o treabă cu domeniu condus și care vor continuu să rămână la putere.

Evident că pas cu pas au început să dispară sau să fie cât mai puțin vizibili și Oamenii care muncesc, care votează, vezi scăderea permanentă a participării la vot din 1990 până acum. Dacă în anii ’90 Oamenii mergeau la vot pentru a-și alege Oamenii conducătorii și a-și alege calea, incet, încet au ajuns la concluzia că atâta timp cât ei, Oamenii votanți, nu contează, atunci și votul este degeaba. Și tot așa, în timp a dispărut Omul din acțiunile guvernanților, a politicienilor, a funcționarilor. Oamenii, adică cei mulți nu mai există pentru aceste persoane (nu le zic cetățeni, căci un cetățean este interesat de soarta cetății), decât atunci când trebuie unși pe funcții. Altfel, pentru Oameni nu se face nimic, sistemul educațional este în descompunere și nu face altceva decât să califice niste analfabeți funcționali în diferite funcții, sistemul de sănătate poate fi considerat sub pământ când în spitale mai repede mori decăt să te faci bine, economia este sublimă dar lipsește cu desăvârșire, agricultura este în aer, căci pământul nu prea mai este al Oamenilor, transporturile și comunicațiile este preferabil să le faci în gând, iar vreo 4 milioane de Oameni au luat drumul străinătătții pentru a putea trăi.

Omul, care este realizarea sublimă a Creatorului ar trebui să fie în centrul tuturor demersurilor făcute de un stat și de conducătorii lui pentru dezvoltarea acestuia. Observ căci tocmai elementul esențial în toate aceste ecuații politico-administartive, Omul, a dispărut, a ajuns o necunoscută pentru care nu se mai găsesc soluții clare și corecte, iar ce se spune odată la 4 ani confirmă acest lucru.

 

Rm. Vâlcea                                         23 august 2020

Aplicarea legilor în România!

Da, aici gasim multe anomalii ale sistemului politic și administrativ al României.

Până și mărirea punctului de pensie nu știu dacă ar duce la creșterea nivelului de trai al pensionarilor. Evident că imediat va crește rata inflației, vor crește prețurile și într-un final vom constata căci coșul de cumpărături al pensinarului va fi mai gol ca înainte de creșterea punctului de pensie.

Cea mai gravă anomalie este modul cum se guvernează țara și cum se respectă puterile în stat. Legea aceasta, de fapt relevă ceea ce se întâmplă în țară de 30 de ani, adică noi ne facem că administrăm și ei nu se fac că ne plătesc! După cum a fost dată, interpretată și aplicată această lege ne arată supeficialitatea și nesimțirea întregii clase politice a țării, în frunte cu prea votatul președinte. Legea a trecut prin parlament și pe la președinte cu o uimitoare majoritate, era nevoie de viitoare voturi și ce să facem, ”mai da-le 100 de lei...”. Atunci nimeni nu a văzut că lipsesc resursele bugetare pentru a fi aplicată? Și chiar dacă a văzut, a tacut ca peștele căci pierde multele voturi ale pensionarilor! Acum, în fața faptelor deja votate vin toți și ne spun că nu avem resurse bugetare.

Ministrul Câțu făcea o analogie între viața unei familii și viața bugetară a României.

Statul este al românilor și este format din membri familiilor de români. Mișto asta cu exemplu familiei. O familie are venituri și cheltuieli. Cat câștigă atâta cheltuie și atunci este bine. Păi dacă elementele care compun statul (familiile cu membri lor) nu au venituri, atunci statul cum va avea venituri? Daca familiile nu au venituri, ceea ce in România este perfect valabil, iau calea străinătății și pleacă să facă venituri. La noi cam vreo 4 milioane de români buni de muncă. Bugetul acestora (venituri și cheltuieli) se derulează pe acolo pe unde muncesc și atunci de unde venituri la statul român? Dacă explicam faptul ca nu avem venituri trebuie să vedem și cauza lipsei acestora. Căutați în politicile economice făcute de 30 de ani in România și la cel mai mic impuls neprevăzut (pandemia aceasta) a creat haos total în economie și politică. O familie în vremuri bune acumulează, face economii, umple beciul și cămara, investește în diverse domenii (agricultura, utilaje, animale etc.) și poate trece peste iernile grele sau alte catastrofe cu bine. Statul român (condus foarte prost de "politicienii" mai mult sau mai puțin corupți ai vremii) a ajuns în această situație tocmai ca nu a luat exemplul familiilor de români gospodari și cinstiți ai țării.

Revenind la respectarea legilor avem situația cam in felul acesta: creștem punctul de pensie cu 40% pe lege apărută în Monitorul Oficial, apoi facem ce facem și creștem punctul de pensie cu 14% din motivele invocate. Cum ar fi cand pe mujic îl prinde milițianul că a trecut pe roșu și trebuie să îl pedepsească? Dom'le, ști eu nu am trect decât 14% pe roșu așa că poți să îmi dai un mic avertisment, că este posibil că o parte din culoarea semaforului să fie ștearsă! Cum ar fi așa ceva? Așa cum anumite legi nu se pot abroga (tot pensii, dar speciale) căci este un drept câștigat, atunci cum altele nu se pot aplica pentru că se poate spune că și acesta este un drept câștigat fiind publicate în MO.

Cam așa funcționează democrația și statul de drept în România educată realizată pas cu pas de Iohannis și predecesorii lui. De partide nu am ce să spun căci toate sunt cuprinse de un analfabetism total! Păcat!

Rm. Vâlcea 17 august 2020

Despre alegeri și candidați!

 

De ce alăturarea dintre un fost polițist și un infractor corup?

Ce motive îi aduc la aceeași masă?

Crearea legăturilor între oameni au la bază, evident, activități comune, gândire convergentă și nu în ultimul rând interese comune.

Unde se poate intersecta un polițist cu in infractor corupt?

De fapt cam așa stau lucrurile:

-        1.   Polițistul se infiltrează în gașca infractorului pentru a devoala și destructura acea entitate predispusă la corupție;

-         2.  Polițistul este informatorul și protectorul undercover al clanului de infractori, evident contra unor beneficii substanțiale;

-         3.  Atât infractorul cât și polițistul au un scop comun de a parveni și de a se îmbogăți prin forme de manifestare neortodoxe și atunci apar la vedere, împreună, unde altundeva decât în vârful politicii și a bucatelor.

Zilele acestea am văzut comportarea jalnică a poliției capitalei, a statului român, cum au păzit și asigurat buna desfășurere a înmormântării unui cunosct interlop din București. Ce mâna echipajele de ordine în această misiune? Cel puțin unul din motivele enumerate mai sus și cum nu a fost destructurat nici un clan periculos din țară și nici nu făceau alianțe electorale, rămâne valabil punctul 2 arătat mai sus.

Cam așa se descrie activitate organelor de ordine din România.

Periculos și mai greu de înțeles și controlat este alianța dinte polițist și un infractor corupt ajunși în funcții de prim rang în spectrul politic. Aici deja se împletesc cunoștiintele evazioniste ale coruptului cu cunoștiințele de acoperire a evaziunii deținute de polițist.

O echipă perfectă pentru binele cetățeanului, nu?

 

Rm. Vâlcea                                                                            09 august 2020

Viața noilor partide în Romania

Apropo de partidele nou apărute și leaderii de partide. Românul, ca tot omul care vrea să trăiască mai bine a sperat și a votat continuu partidele noi apărute după 1989. Dacă la nivelul anilor 1990 aveam o mulțime de partide și partidulete, cu timpul s-au conturat câteva partide care au fost prezente permanent în parlament. În paralel au apărut diferite partide organizate în special în jurul unui leader nemulțumit de ce a primit in partidul din care provenea. Așa au apărut partide care au ajuns în parlament pe votul cetățenilor și care au dispărut ca măgarul în ceață din lipsa de program, doctrină și mai ales din ambițiile leaderilor. Astfel au fost și au dispărut Partidul Alianța Civică, Partidul APR (Melescanu), Partidul DD (Dan  Diaconescu), Partidul NG (Becali) etc. Au mai aparut și alte partide ca apendice ale partidelor mari (PSD sau PNL) formate numai din nemulțumirea și ambitia unor saltimbaci si care sfârșesc prin dizolvarea și obținerea de privilegii în partidele mari. Acum, în ultimul timp a apărut USB-ul transformat în USR în care multi români (mai ales tineri si-au pus speranțe) l-au votat și a ajuns parlamentar. Se pare ca nici USR-ul nu este o excepție de la acest joc politic și suferă de aceleași metehne românești. Pe lângă faptul că nu are conturată o doctrină clară ( stânga sau dreapta), are și un leader alunecos care parcă e împotriva evidenței. După alegerile prezidențiale, președintele Barna trebuia să facă un pas în lateral și să lase decizia în partid altcuiva. El este acolo din interes și își dă cu stângul în dreptul (cu sau fara știință) și mărește scorul PSD-ului, nu numai la București ci și la Vâlcea, spre exemplu. La Vâlcea,  USR are candidat la primărie  și la CJ. Este declarat de dreapta și se luptă pe voturile cetățenilor cu gândire liberală.  În aceste condiții îmi este greu să cred ca USR este chiar viitorul politic al României.

Rm. Vâlcea                    06.08.2020

Speranța normalității

De mulți,  mulți ani trăim cu speranța normalității. O parte dintre români au sperat că odată cu comunismul suntem într-o normalitate conform principiului " de la fiecare după posibilități, pentru fiecare după nevoi", principiu care clama egalitate între oameni și dispariția exploatării omului de către om. După o perioadă de timp s-a văzut că așa ceva este o utopie și a apărut decembrie 1989 când am crezut cu toții că gata, a venit și  la noi democrația și normalitatea. După '89 a început sarabanda găsirii și ajungerii la normalitate. După ce am început prost, au venit unii și ne-au spus că se vede luminița de la capătul tunelului. Cand am văzut că luminița era de fapt o lumânare palidă și nu un far călăuzitor, au venit alții și  ne-au spus că gata, urmează un nou început, adică uităm tot și  începem viața ca în  Eden. Cand am văzut că nici începutul ăsta nu e ce așteptam vine cineva și ne spune "să trăiți bine", însă nu ne oferă și procedurile adecvate pentru această "urare". De fapt ei și ai lor știau că vor trăi bine. Sătui de atâtea începuturi, luminite și normalități ajungem la concluzia că numai pas cu pas ajungem la normalitate, însă și aici nu toți mergeau în cadență, așa  că trebuie să construim o nouă normalitate. Si când ne îndreptam triumfător spre noua normalitate apare un virus care ne spune că suntem aiurea și că normalitatea de fapt nu există. Cum să poți face dintr-un popor vaduvit de educație, de morală, de echitate etc. și  care are exemple de succes numai spagari, corupți, semidocți etc., toți apărați de o justiție coruptă, cu 4 milioane de români plecați în bejenie, o țară normală? Mie îmi este din ce in ce mai greu să cred ca voi apuca normalitatea "normală.

Rm. Vâlcea.                 29 iulie 2020

Bunul simț la români

 Poporul român s-a născut și a crescut în lumea și învâțămintele basmelor și poveștilor. Există multe basme care încep prin impunerea interdcției de a deschide ușa unei camere misterioase, iar eroul sau eroina basmului încalcă această interdicție, deschide ușa și astfel începe acțiunea basmului. Probabil că aceste basme s-au întipărit în mintea românilor și a devenit cutumă de masă. 

Așa și cu interdicția pusă de a face ceva, cu scopul nedeclarat de a fi încalcată.

Cred că chestia aceasta a observat-o Spiru Haret și a dat un remediu în acest sens: „Scopul învăţămîntului nu este numai instrucţiunea, ci şi educaţiunea tinerimii şi această de a doua parte este mai importantă şi mai grea de realizat decît cea dintîi”. 

La aceast îndemn ce regăsim noi în învățămăntul românesc (”modern”, eficient, echitabil, gratuit, obiectiv etc) al secolului XX!? Ceea ce vedem în toată presa și ce auzim de la cei în cauză arată cu totul altceva, arată ceea ce moșmondesc acolo la palate (Victora, Parlamentului, Cotroceni) de 30 de ani ca să îl facă praf. 

Când Învățământul a devenit o afacere bănoasă pe prostia umană, când numărul facultătilor mediocre și submediocre întrece cu mult numărul facultăților valoroase și când ai în fruntea ministerului educației ciumpalaci certați cu logica și limba romană, când pui acolo, în mai multe guverne o persoană care a devenit celebră prin renumele ABRAMBURICA, nu ai ce așteptări să ai acest domeniu de interes național al României.

 Păcat! Mare păcat!


Rm. Vâlcea                                                                           30 iunie 2020

Starea PSD-ului

PSD-ul a luat startul pe o pista greșită, din momentul în care seniorul taranist Coposu i-a pus sula în coaste comunistului Iliescu. Și plecând pe pista greșită nu a mai reușit să se redreseze, adapteze la politicile și doctrinele social democrate europene. Întreaga istorie de 30 de ani a PSD-ului este de fapt o luptă de adaptare a acestui partid la stânga europeană. Cu cât s-au străduit mai tare cu atât s-au îndepărtat si mai mult de țintă. La începutul secolului XXI au reușit să intre în Internationala Socialiste pe umerii "miresei" PSDR, când în 2001 s-a făcut fuziunea dintre PDSR și PSDR. Evident că stilul comunist al PDSR-ului a rămas neschimbat. Au păstrat semnul celor 3 trandafiri care nu simbolizau Internationala Socialistă, au reușit să marginalizeze toți leaderii PSDR-ului, atât la nivel central cat si local și, cică revopsiti și reciclati au devenit democrați și europeni, pe când în gândire și comportament s-au adâncit și mai mult în neocomunism. Știința politică si administrativă a celor care au urmat era din ce in ce mai săracă. Aceștia s-au dedulcit la tot felul de matrapazlacuri care au dus la degradare atât a manifestării politice cat si a celei administrative. Acum cred ca este aproape imposibil să se întâmple o schimbare în sânul PSD-ului, când cei care sunt acum în frunte sunt crescuți într-un sistem corupt, avar și fără onestitate.

Rm. Vâlcea                                                                                   26 mai 2020