În 1989, după mulți ani de comunism, omul trebuia să devină multilateral dezvoltat ca și societatea pe care vroia să o construiască sistemul. Omul nu mai era cetățeanul liber care putea să hotărască singur ce este bine și ce este rău pentru el. Degradarea sistemului de volori, a sistemului democratic a dus la mișcările din 1989, evident ajutate și de alte interese nebănuite la acea dată.
După 1989,
crezând că totul se va schimba, a început construirea democrației (originale la
noi) care să pună Omul în centrul societății.
După 30 de
aani de democrație, încep să observ că de fapt Omul a cam dispărut din peisaj,
astfel că acum nu mai știm cine sunt și pe unde sunt Oamenii. Primul segment de
interes de unde a dispărut Omul este politica. A apărut omul politic, pentru alții politrucul,
care nu are nimic comun cu Omul. Acesta, omul
politic, a apărut ca o hienă care a renunțat la tot ceea ce este omenește
și își construiește existența numai în interes personal, de cele mai multe ori
sfidând orice normă de etică, onestitate sau bun simț. Aici, în politică, dacă
prin anii ’90 mai găseai politicieni Oameni, acum foarte rar
mai găsești Oameni în politica făcută la vărful ei.
Vedem și nu
ne mai minunăm cum se înșurubează la vârful partidelor (zise democrate) tot
felul de persoane care nu au nimic în comun cu ceea ce inseamnă un partid
democrat.
Am avut
parte de alegeri la PSD. La acest partid chiar că au dispărut din conducerea
lui cu totul Oamenii, rămânând la vârf numai persoane care sunt în contradicție
totală cu ceea ce declară și ceea ce sunt de fapt. Cea mai tare contradicție
este că se spune că s-au promovat oameni noi, iscusiți, profesioniști și
corupție zero. Nu vreau să gândesc cât de iscusit și profesionist este Ciolacu,
cât de cinstit este Stănescu, câti epoleți are Dâncu sau ce noi sunt Olguța,
Grindeanu și ceilalți. Dar unde sunt Oamenii lor?
Dacă
ne mutăm mai la dreapta găsim același
lucru, găsim o alianță nefirească în care au bătut palma, numai din interese,
interese care nu au nimic comun cu Oamenii din țara aceasta. Și aici, pe
dreapta există persoane care sunt departe de a fi Oameni. Evident că tot
interesul îi macină, nu pot să gândească Omenește pentru devenirea acestei
țări.
În rest, aproape
peste tot găsim la frâiele decizei persoane care nu au nici o treabă cu domeniu
condus și care vor continuu să rămână la putere.
Evident că
pas cu pas au început să dispară sau să fie cât mai puțin vizibili și Oamenii
care muncesc, care votează, vezi scăderea permanentă a participării la vot din
1990 până acum. Dacă în anii ’90 Oamenii mergeau la
vot pentru a-și
alege Oamenii conducătorii și a-și alege calea, incet, încet au ajuns la
concluzia că atâta timp cât ei, Oamenii votanți, nu contează, atunci și votul
este degeaba. Și tot așa, în timp a dispărut Omul din acțiunile guvernanților,
a politicienilor, a funcționarilor. Oamenii, adică cei mulți nu mai există
pentru aceste persoane (nu le zic cetățeni, căci un cetățean este interesat de
soarta cetății), decât atunci când trebuie unși pe funcții. Altfel, pentru
Oameni nu se face nimic, sistemul educațional este în descompunere și nu face
altceva decât să califice niste analfabeți funcționali în diferite funcții,
sistemul de sănătate poate fi considerat sub pământ când în spitale mai repede
mori decăt să te faci bine, economia este sublimă dar lipsește cu desăvârșire,
agricultura este în aer, căci pământul nu prea mai este al Oamenilor,
transporturile și comunicațiile este preferabil să le faci în gând, iar vreo 4
milioane de Oameni au luat drumul străinătătții pentru a putea trăi.
Omul, care
este realizarea sublimă a Creatorului ar trebui să fie în centrul tuturor
demersurilor făcute de un stat și de conducătorii lui pentru dezvoltarea
acestuia. Observ căci tocmai elementul esențial în toate aceste ecuații
politico-administartive, Omul, a dispărut, a ajuns o necunoscută pentru care nu
se mai găsesc soluții clare și corecte, iar ce se spune odată la 4 ani confirmă
acest lucru.
Rm. Vâlcea 23
august 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu