Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

joi, 14 martie 2013

Frica societăţii


Societatea românească este în prezent dominată de frică.

Puţini dintre noi realizează că frica a pătruns în subcoştientul nostru, şi a pus stăpanire pe ultimul colţişor al fiinţei noastre.
Dacă am analiza cu atenţie cauzele fricii am vedea că ne este teamă:
-      De abuzurile poliţistului şi mai cu seamă a celui de la circulaţie;
-      De funcţionarul de la primărie, de la casa de pensii, de la administraţia financiară;
-      Pentru că cineva rău intenţionat ne reclamă la poliţie, la procuratură şi că legile nu mai sunt respectate, nici măcar de toţi poliţistii, procurorii şi judecătorii, ne este teamă că dreptatea nu o mai găsim nicăieri şi la nimeni în România;
-      Pentru că peste noapte vom fi daţi afară din serviciu şi vom rămane pe drumuri, pentru ca locul nostru de muncă să fie luat de cineva cu pile la vre-un partid;
-      Pentru că mica noastră afacere va fi distrusă, de mafioţii şi baronii locali, care cumparând cu bani murdari şi nemunciţi unii şefi din organele statului, ne vor înlătura şi nimeni nu ne va apăra interesele;
-      Că cerând rezolvarea unei probleme de viaţă, nu vom găsi rezolvare, decât dacă plăteşti sume enorme, pe care cei mai mulţi dintre noi nu le au;
-      Că pensiile şi salariile nu sunt suficiente pentru plata întreţinerii şi o să ne fie luate casele şi o să ajungem pe stradă;
-      Că ne îmbolnăvim şi ajungem la spital, unde nimeni nu se ingrijeşte de tine, dacă nu scoţi bani din buzunar;
-      Că nu ne ajung banii să ne ţinem copii la şcoală;
-      Că nu ştim când copii şi soţiile noastre ajung acasă de la şcoală şi serviciu;
-      Că si copiii noştrii vor consuma droguri, fiindcă nu mai au nici o speranţă în această tara a înstrăinării;
-      Că după terminarea şcolilor copiii noştrii pleacă sau fug în străinatate unde nu sunt aşteptaţi de nimeni, iar noi bătrâni fiind rămânem singuri şi străini în ţara noastră;
-      Că fabrica în care lucrăm pe un salariu de mizerie se vinde şi vom rămâne pe drumuri;
-      Că şomeri devenind la 40 de ani, în floarea vârstei, nimeni şi nicăieri nu mai suntem doriţi;
-      Că pensia noastră de ţărani, muncitori sau intelectuali nu ne ajunge pentru medicamentele bătrâneţii şi murim tăcuti cu zile;
-      Că ni se strică frigiderul, aragazul sau televizorul dinainte de 1989 şi nu mai avem bani să ne cumpărăm altul;
-      Că dacă se vor căsători copiii noştrii, nu vor avea locuinţă şi vom fi siliţi să stăm cu toţii în acelaşi apartament de 2 camere;
-      Să spunem ce gândim de teama represaliilor.

Mai este puţin şi ne va fi teamă şi de umbra pe care o mai facem pământului.
OAMENII asteapta o soluţie, fiecare dintre noi doreşte rezolvarea problemelor lui de viaţă.
În sarcina cui cade rezolvarea acestor probleme grave de viaţă?
În sarcina organelor si autorităţilor statului, a funcţionarilor plătiţi cu banii tăi, ai mei, ai noştri.

Şi dacă funcţionarii fie ei, poliţişti, procurori, judecători, de la garda financiară, de la fisc, sau chiar miniştrii, abuzează de puterea lor, cine are obligaţia să-i tragă la raspundere şi să te apere pe tine, pe mine, pe noi?!.....
14.03.2013                                      Rm. Valcea

luni, 11 februarie 2013

Motorul societății




Foamea și frica înjosesc un om. Dar fac și eroi. (P. Botezatu)

Așa se nasc revoluțiile și mișcările sociale din foame și frică.

Loviturile de stat le dau cei cărora nu le este nici frică și nici foame, ci numai dorința de parvenire și îmbogățire. Și dacă acestea din urmă folosesc ”foamea și frica” sunt perfecte, înseamnă că au o regie strălucitoare. Trebuie să fii un bun regizor și strateg desăvârșit astfel încât să schimbi din rădăcini un sistem și apoi să profiți maxim din acest demers. 

Foamea și frica suportată mult timp, înjosesc oamenii însă ajută și la nașterea unor astfel de mișcări.

Poporul acesta a suportat multe asemenea sentimente și fapte concrete în istoria sa. Toate mișcările sociale, revoluționare au avut ca și cauză aceste sentimente (foamea și frica), care au generat răscoale, revoluții, dar au și fost speculate prin a genera lovituri de stat, de palat, abdicări și altele.

După asemenea fenomene istoria a mers înainte și societatea a progresat la început în interes global iar mai apoi în interes partinic sau de grup.

Dupa 1945 tot foamea și frica (doar fusese război) a dus la o schimbare majoră care s-a încadrat perfect în teorie.

Vreme de vreo 45 de ani foamea și frica s-a cuibarit iar în cetățean, iar în 1989 sub o regie malefică s-a transformat într-o mișcare pe care mulți au numit-o revoluție, însă rezultatele acesteia nu o definesc așa. Iată că după 23 de ani nimic din ce se dorea în ’89 nu s-a realizat în folosul eroilor cărora le era foame și frică. Deja acum aproape toți acei care doreau o schimbare corectă și în folosul lor, spre a scăpa de foame și frică, sunt deja captivi într-un alt sistem bazat pe aceeași foame și frică însă manifestată altfel, prin alte metode (moderne) de a fi înfometați și verificați. Cum tehnologia a evoluat, iar comunicarea acum nu se mai face prin viu grai sau scrisori ci prin site-uri de socializare constat cu surprindere că la o idee ”neconformă” nu se mai dă nici cel puțin un ”like”, apoi un comentariu. Se pare că frica se dezvoltă din nou, iar foamea e din ce în ce mai mare. Probabil că din nou unii vor deveni eroi și alții profitori. Sper ca la următoarea iterație ”eroii” să fie cei care nu vor muri de ”foame”. 

Rm. Vâlcea                                                        11 feb. 2013

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Președinte răspunzător sau președinte observator?

Iată că s-a vlidat și guvernul mult așteptat de români în urma votului din 9 decembrie 2012. Acum urmează să vedem cu ce programe vine acesta și cum le pune în practică. Programe au avut toate guvernele postdecembriste, însă în toate guvernările traiul românilor a avut o înrăutățire constantă.
În acest moment, domnul președinte Băsescu nu se mai erijează în jucător și conducător din umbră al guvernului, ci declară că pentru orice eșec în guvernare este răspunzător numai guvernul. Dumnealui are repulsie față de unii miniștri cu care nu dă mâna, pe care nu i-a dorit în guvern, dar văzând reacția românilor la vot nu are ce face.
În Constituția României se preved următoarele:
”ARTICOLUL 80 - Rolul Presedintelui
(1) Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.
(2) Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.”
Până la acest moment președintele nostru a fost președinte jucător, nu președinte arbitru care să vegheze la respectarea Constituției, el s-a băgat în terenul guvernelor Boc, a angajat țara în diferite contracte interne și internaționale, a promulgat legi importante asumate prin răspundere guvernamentală,  a fost deacord cu instituirea unor taxe și impzite suplimentare, cu micșorarea salariilor, a pensiilor, a impozitului forfetar, de fapt a fost tot timpul căpitanul (jucătorul cheie) în tot ce s-a hotărât și făcut în ultimii 5 ani.
Acum președintele bate în retragere și avertizează cu gravitate că tot ce se va întâmpla în România, mai ales rezultatele defavorabile vor fi numai răspunderea noului guvern, guvern căruia îi lasă toate notele asumante și neachitate până în prezent. Acum nu se mai pune problema unor medieri constituționale, acum totul rămâne pe spinarea celor aleși care vor avea o misiune aproape imposibilă. Probabil că prin aplicarea unor programe realiste și cu mai puțină furăciune cei aleși vor realiza oiectivele propuse și asumate.
Așa să ne ajute Dumnezeu, căci tot suntem în sezonul săbătoririi Crăciunului.
Rm. Vâlcea              22 dec. 2012

joi, 20 decembrie 2012

PACTUL CELOR 7 ANI DE ACASĂ


Timpul curge continuu, atât pentru noi cei mulți cât și pentru cei aleși.

Au trecut alegerile din 9 decembrie 2012, populația a devenit popor responsabil și a hotărât că în România nu mai avem nevoie de opoziție. După prevederile proaste ale ultimei legi electorale, la noi ar fi trebuit să nu mai avem opoziție în Parlament, însă ca să nu ne facem de râsul lumii s-au mai inventat posturi de parlamentari celor de pe locul  2, 3 sau 4. Aici s-a ajuns după 23 de ani de libertate democratică. Concluzia cetățenilor este că opoziția primește indemnizații de pomană, căci în nici o guvernare nu a reușit să corecteze greșelile puterii, iar ultima putere a creat perfecțiunea în acest sens.

La noi, se votează 300 de parlamentari maxim, iar acum avem un număr dublu de parlamentari. Oare cum se prezintă într-un colegiu în fața alegătorilor, o persoană care a fost votată cu 70% și una care are 20% voturi. Cum vor concilia părerile lor cu dorințele electorilor? Greu de spus, vom trăi și vom vedea.

Iată că ceva cu totul și cu totul deosebit trăim acum. Suntem conduși la nivelul cel mai înalt de 2 persoane care au pierdut pe drum ori au lipsit primii 7 ani de acasă. La noi ca la nimeni bunul simț, respectul, apreciarea, critica, limbajul nu se mai manifestă natural ci se un face pact scris între Președinte și Premier că vor respecta ceea ce trebuiau să primească în primii 7 ani de viață. Sunt curios ce se va întâmpla cu ocazia primelor divergențe între cei 2 protagoniști. Adică trebuie făcută o hârtie și să semnezi că te comporți civilizat și că respecți normele constituționale? Chiar așa de rău am ajuns și chiar așa am greșit în alegerile efectuate până acum? Se pare că chiar așa este. Și nu e bine deloc...
Rm. Vâlcea                           20.12.2012

luni, 10 decembrie 2012

REZULTATE ȘI CONSECINȚE


Motto:
Orice putere care nu-i susținută de națiune cade asemeni unui copac fără rădăcină. Victor Hugo
 
Iată că istoria și viața merg implacabil înainte. A trecut și 9 decembrie 2012, ziua în care se încheie zbuciumatul an electoral 2012. Au fost ultimele alegeri din acest an, alegeri în care poporul a hotărât ce dorește.
Ce se întâmplă în urma acestor alegeri?
Actuala putere vrea să se impună și declarativ vor să realizeze promisiunile electorale. Promisiunile au fost făcute, acum ar trebui analizate și mecanismele reale prin care le pot realiza. Avem multe promisiuni, dar avem și multe necunoscute care trebuie rezolvate în vederea obținerii succesului. Dacă nu se reușește acest deziderat, puterea actuală va primi sancțiunea meritată din partea națiunii.
Acum, înclin să cred că electoratul s-a trezit la realitate și are deja conștința puterii sale. Dacă la referendum nu s-a reușit înlăturarea răului deja făcut cangrenă, iată că la următoarea etapă sancțiunea a fost și mai drastică, iar cei care au condus trebuie fie să plece, fie să își revizuiască pozițiile avute cât au fost la cârma țării.
Unii dintre aceștia, cu toate că încă nu s-a terminat numărărtoarea voturilor, fie dau bir cu fugiții, fie tac precum mortu’n păpușoi. Unii nu s-au mai băgat la înaintare, știind cea ce îi va aștepta, alții după ce au pierdut pleacă precum șobolanii de pe corabia aflată în derivă a cârmaciului pirat.
Într-o țară normală, cei care au pierdut – asta datorită propriilor acțiuni – ar trebui să se regrupeze, să se întărească, pentru că numai din înfrângeri apar viitoarele victorii, și să se constituie într-o opoziție puternică actualei puteri, căci altfel puterea câteodată întunecă rațiunea.
Poate ca dacă cei de la ARD care credeau că vor mai ”arde” poporul român așa cum au făcut-o de vreo 4 ani încoace, ar trebui să accepte îndemnul olimpic al lui Pierre de Coubertain (”ai pierdut continuă, ai câștigat continuă”) și să gândească altfel viitorul țării, căci poate peste 4 ani istoria se va scrie cu alte valori umane și naționale, iar acest lucru deja îl știe națiunea.
Rm. Vâlcea                             10 decembrie 2012

duminică, 9 decembrie 2012

”SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE”


Cât ești supus scopului, mijloacele nu contează. Dar dacă scopul e nobil nu poți ajunge acolo călcând în picioare orice, chiar orice.

Constatăm că odată la 4 ani avem oferită pe viu existența acestei sintagme, deja celebră de pe vremea lui Machiavelli. Constat că este foarte bine aplicată și în prezent, acum când toată lumea gândește spre binele poporului. Cei în drept să gândească binele tuturor, încep prin a-și gândi propriu bine și apoi al celorlalți. Așa se ajunge la ipostaze din ce în ce mai bizare, mai surprizătoare, despre care un om onest și cu sufletul curat nu ar fi gândit niciodată.

Pentru scop se trece peste orice, peste doctrine, peste statute, peste regulamente, de parcă cel care le încalcă cel mai mult va fi cel mai tare.

Avem sigle simboluri de tot felul, inimi, balanțe, fântâni, săgeți, trandafiri, am avut și urși și zimbri însă acestea nu au ajutat la nimic, nefiind îndeplinit scopul.

Mi se pare de necrezut cum se poate reduce spre ridicol acțiuni care se cred salvatoare pentru țară, alianțe care nu au nimic  comun cu realitatea concretă, cu istoria, cu doctrinele, cu binele națiunii.

Explicații sunt multiple, însă nimeni nu afirmă clar și răspicat că trebuie să te faci frate cu dracul ca să treci puntea. Dar se pare că la capătul punții nu vom găsi decât promisiuni și iluzii bine garnisite în acțiunile preelectorale și electorale. Prin manevre mesteșugit făcute avem parte de cele mai neașteptate alianțe făcute la disperare de viitorii învinși ai luptei.

Rm. Vâlcea                  09.12.2012

vineri, 7 decembrie 2012

Să fie ”crucea” finală !?


De mult timp sunt atent la ce se întâmplă în jurul meu. Acum trăim finalizarea unei campanii electorele făcută la nivelul anului 2012. Văd ca acum se folosesc cele mai năstrușnice idei de a se convinge electoratul (facebook-ul, presa, blogurile etc.). Fiecare candidat și-a căutat colegiul unde crede că va fi ales fără probleme. Alegerile locale au dat un semnal clar cum este împărțit electoratul. Astfel găsim că cei mai mulți ”politicieni” compromiși s-au aciuat pe la colegiile unde au sprijinul primarilor aleși în iunie.

Și după ce s-au inscris pe listele electorale, iată cum a continuat circul. Păi PD-L s-a transformat în ”ard”, probabil că vor să ne-o mai ”ardă” încă 4 ani. Stau și mă minunez ce a mai inventat exponentul lor, adică blonda UE. Am mai scris pe aici cum că ”politiciana” noastră știe să mânuiască foarte bine mopul și ciorapul, a încercat să ne convingă că se știe și cu tableta, că știe să ”călărească” atât calul cât și bicicleta, că nici nu bănuiești ce calități ascunse are, mai ales când simte mirosul banilor. Pentru a convinge moldovenii de la Roman că e bună de parlamentar a trecut la cele sfiinte cu aprobarea unor slujitori ai Domnului, care în loc să îndrume oamenii pe calea trasată de Mântuitor, participă la toate stupizeniile politice.

Doamna respectivă, odată cu trecerea la cele sfiinte (cu toate că multe porunci Dumnezeiești nu le-a respectat – să nu furi, să nu fii desfrânat, să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău), s-a apucat să pună cruci strălucitoare la drumul mare, că doar, doar, nevoiașii locului o vor vota.

Probabil că are o premoniție și prin plantarea acele cruci, pune cruce unei perioade nefaste prin care a trecut țara asta – ”epoca băsescu”. Să fie oare crucea finală? Duminică se va hotărî.

Așa să ne ajute Dumnezeu și electoratul!

Rm. Vâlcea          07.12.2012