O vorbă din bătrâni spune că "unirea aduce
puterea". Această vorbă ar trebui să fie un crez pentru fiecare român.
Există pilda tatălui care explică fiilor cum trebuie să fie
uniți că să poată răzbi prin viață. Pilda cu genunchiul de nuiele. Tatăl aduce
un mănunchi de nuiele și roagă pe fiecare din cei trei fii să rupă mănunchi.
Evident că aceștia nu pot să rupă scopul de nuiele. Apoi tatăl desface scopul
și da fiilor să rupă nuia cu nuia, fapt ce se consumă cu ușurință. Cam această ar fi pilda care se potrivește
acum românilor, unirea aduce puterea.
Dacă ar fi să facem un chestionar printre români cu
întrebarea: care ar fi cuvântul care ne unește? Oare ce răspunsuri am primi și
cum se vede unirea în România la ora actuală?
Mulți ar răspunde libertate. Da, în 1989 românii au luptat
și murit pentru libertate, libertatea de a trăi bine, libertatea de a-și alege singuri
soarta, libertatea de a vorbi, într-un cuvânt libertatea de a fi.
Mulți ar răspunde protest. S-a văzut că și acțiunile de protest
unesc românii. Românii de bună credință și care au văzut că libertatea care le este
furată s-au unit în proteste. Protestul este acțiunea care dezvoltă spiritul civic
și reglează derapajele puterii.
Mulți ar răspunde credință. Pe majoritatea românilor îi unește
credința ortodoxă, Dumnezeu și Mântuitorul sunt de multe ori invocată ca ultima
speranță a romanului în situații critice.
Mulți ar răspunde demnitate. Încet, încet demnitatea a început
să fie tot mai rară în rândul românilor și mai ales în rândul politicienilor din
conducere și administrație. Nu se mai găsesc printre aceștia oameni demni care să-și
recunoască limitele di să lase locul altora mai buni. Cele mai concludente exemple
sunt politrucii de pe listele electorale care așteaptă ștampila pe 6 decembrie.
Mulți ar răspunde competență. Competență, cuvântul de care se
feresc o mare parte din aleșii neamului. Pentru ei competența obținută pe bani sau
prin fals este un act de mândrie cu care se fudulesc asemenea unei ciori care își
laudă puii. Din păcate este plin actualul parlament și din păcate așa va fi și cel
viitor.
Mulți ar răspunde suferință. Suferința este definitorie pentru
poporul român, a trăit istoria suferind și din păcate trăiește și acum suferind.
Suferința l-a adunat în decembrie 1989 când s-a ridicat pentru libertate. Libertatea
câștigată nu i-a alungat suferința. Probabil că nu s-a umplut paharul suferinței
pentru o nouă mișcare revoluționară.
Mulți ar răspunde dușmănie. Dușmănia nu are nici o legătură cu
unitatea. La noi acest cuvânt are sens în contextul analizat căci avem atâta dușmănie
între partidele politice încât s-a reușit divizarea poporului și reunirea acestuia
în membri, simpatizanți, găști de partide, care sunt de o unitate de neimaginat
în jurul partidului sau conducătorului de partid. Aici se pot spune foarte multe,
despre tătucul Dragnea, despre vizionari Iohannis, despre PSD, despre PNL, despre
USR și exemplele pot continua. Este atâta dezbatere presărată cu multă ură în postările
de pe social media de zici că numai români nu sunt aceștia.
Rămâne la gândirea și simțămintele fiecăruia cum vede unitatea românilor
în această zi mare, 1 Decembrie.
Rm. Vâlcea
1 Dec. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu