În istoria învățată la școală ne-au fost prezentați conducători români providențiali și patrioți care au apărut de fiecare dată când situația a cerut-o. Nu vreau să vorbesc de voievozii și domnitorii Țărilor Române care au făcut istorie fiecare la timpul lui. M-aș apleca puțin în preajma anilor 1800 când în Țara Românească era mare dezordine și mare hoție, corupție și biruri greu de suportat. Românii trăiau în epoca domnitorilor fanarioți care își țineau divanul cu biruri substanțiale către Înalta Poartă Otomană.
În vremurile acestea atât de grele apare un conducător salvator în persoana Domnului Tudor Vladimirescu, oltean de prin Gorj. Acesta prin destoinici sa reușește să adune pandurii pentru a schimba sufletul de organizare al Țării Romanești, ceea ce s-a și întâmplat după moartea acestuia ca rezultat al trădării. Astfel după 1821 dispare domnia fanariota și se creează premisele evenimentelor de la 1848, 1859, 1866, 1877, 1918 care au pus bazele României moderne.
Cum istoria are o evoluție sinusoidală, România a reușit sa
treacă și printr-o dictatură comunistă vreme de vreo 45 de ani, când în 1989 a
avut loc o discontinuitate în evoluția țării și a fost înlăturat dictatorul
conducător al țării, zice-se tot în urma unor trădări din partea structurilor
de securitate și implicarea „agenturilor străine”. Numai că în 1989 România nu
a avut parte de un conducător emblematic și patriot cum a fost Domnul Tudor.
Atunci au apărut emanații revoluției recrutați din comuniștii din linia a doua,
fapt ce a avut ca rezultat o revoluție ratată cu urmări dezastruoase pentru
țară și popor. Deja s-a văzut unde a ajuns România după 30 de ani în frunte cu conducătorii
scuti după 1990.
În acești ultimi 30 de ani totul a fost supus jafului, corupției și rapacismului de cel mai înalt nivel posibil. Acesta, jaful, a început din momentul în care P. Roman a calificat industria României un „morman de fiare vechi” și care încă se desfășoară sub tot felul de forme, care mai de care mai ingenioase. Absolut toate partidele care au guvernat țara timp de 30 de ani au desăvârșit jaful și sărăcirea populației. Cum în 1990 majoritatea românilor nu erau familiarizați cu economia capitalistă și democrația adevărată au fost ușor de păcălit de neocomuniștii din toate partidele care au guvernat țara. Adevărul că odată cu dezvoltarea tehnologică, liberalizarea granițelor și mijloacelor de comunicare românii au început să înțeleagă cum este cu guvernarea, economia capitalistă și democrația adevărată.
Începând cu 2017 răbdarea românilor a
început să fie terminată și în mediul informal, al străzii au apărut sâmburii
schimbării situației politice a țării, astfel prin 2019 chiar credeam că deja
am intrat pe un făgaș normal spre democratizarea societății și relansarea
economiei românești. Am avut parte de apariția
partidului USR, de repoziționarea electoratului la alegerile europarlamentare,
alegerea președintelui Iohannis ceea ce ne dădea speranțe de o schimbare
radicală a stării în care se afla țara. Totuși, odată cu guvernarea liberală
constatăm că deja încrederea românilor în clasa politică a scăzut dramatic
culminând cu prezența la vot în decembrie 2020. Pe oferte electorale care mai
de care mai ingenioase și mai promițătoare prezența la vot a semnalizat că „minciuna
are picioare scurte” care a fost de vreo 4.500.000 de voturi și care au trimis
în parlament noul partid, zis naționalist, AUR.
Klaus reușește să formeze alianța de guvernare, șubreda
evident, și sa formeze guvernul Citu,
„guvernul lui". În plină pandemie de Coronavirus în care țara este
blocată, partidele politice fac promisiuni electorale greu de digerat și de
imaginat că vor fi onorate, numai de dragul ajungerii la guvernare. Noul guvern
deja declară austeritate totală și taie toate ofertele electorale privind
creșterea nivelului de trai al romanilor și caută cu disperare bani pentru bugetul
țării.
În situația în care România arată mai rău ca după război (spitalelor
iau foc, oamenii mor de toate bolile, industria este blocată, agricultura este
la mila naturii, pandemia continuă, aparatul administrativ este
supradimensionat și îmbâcsit de oamenii partidului etc) se pare ca singura
șansă de schimbare în bine a României rămâne apariția liderului providențial
pentru români. Dintre liderii actuali ne se găsește vreunul să poată aduna în
jurul lui masa critică de români cu care să schimbe actuala situație.
Eu cred că nu mai este mult și va apărea acest lider ținând cont că în prezent comunicarea este foarte facilă și are resurse nebănuite în acest sens. Am văzut cum partidul AUR apărut din neant a intrat în parlament folosind maximal comunicarea on-line. De fapt există vedete sau vlogeri care au milioane de urmăritori. Oare de ce nu ar apărea și politică un lider care prin mesajele date să nu fie urmărit și într-un final sprijinit de milioane se români nemulțumiți de evoluția României în ultimii 30 de ani. Trebuie folosite eficient toate mijloacele tehnologice actuale pentru a reuși în asemenea demers.
Râmnicu Vâlcea 09 februarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu