Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 28 octombrie 2020

Scenariu pentru alegerile din 6 decembrie 2020


Presupunem că merg la vot 85%. Să vedem ce vom obține. În primul rând să vedem listele electorale făcute de toate partidele. Cred ca ne-am lămurit ce au trecut în aceste liste? După vot vom constata că  PSD nu mai este majoritar și nu va mai participa la guvernare. UDMR, PRO România, PMP și ceilalți nu fac pragul electoral și sunt scoși din parlament. Majoritatea covârșitoare a voturilor vor merge către PNL și foarte multe către USR. Corect? Acum premierul și guvernul vor fi din rândurile PNL-iștilor și la nevoie completat de USR. Corect? Acum revenind la listele de parlamentari, ce am votat? Cine sunt acești oameni de pe liste? Îi vedem cum s-au manifestat și se manifestă în prezent. Mă îndoiesc că aceștia vor reuși să facă ceva pentru noi cei mulți. 

În 2012 a fost celebra alianță USL, care a promis totul ("o să facem totul", cum zicea nea Nicu). Și până în 2016 "totul" s-a dus în gard, iar până în 2020 s-a ajuns ca pe noi să scrie FALIMENT.

Rm. Vâlcea,                 28 oct. 2020

luni, 26 octombrie 2020

Conștiința la români

 După mulți, foarte mulți ani în care românul a fost fie ocupat (Transilvania), fie a plătit tribut (Moldova și Valahia)  evident că starea lui de spirit și conștiința a fost subțiata și aproape desființată nerămânându-i decât subzistența și descurcarea de pe o zi pe alta. 

I-a urmat o perioadă cat de cat fastă de prin 1850 până în 1945 când s-a câștigat independența,  s-a făcut România mare, modernizarea, atât cât s-a putut, a țării, iar mândria și conștiința de român a cunoscut o revigorare, dovadă fiind sacrificiile din războiul de independență și războaiele mondiale. In această perioadă a crescut sentimentul de conștiință și patriotism odată cu împroprietărirea țăranilor și statuarea dreptului la proprietate. 

După 1945, vreo 45 de ani românul a cunoscut poate cea mai neagră perioadă din istoria sa când totul a devenit al tuturor, când au fost ostracizați oamenii harnici și cu carte, când cetățenii nu mai aveau nimic al lor. Cu toate că fruntașii comuniști afișau un naționalism și patriotism exagerat, cetățeanul de rând nu împărtășea același lucru fiind deposedat de bunuri, obligat să se supună unei conduite împotriva sentimentelor firești și naturale. 

De fapt, după 45 de ani, cei născuți în această perioadă neavând nici un fel de bunuri sau proprietăți nu mai aveau cum să își dezvolte simțul proprietății și conștiinței de sine, de a fi român patriot în țara sa. Îmi aduc aminte că prin 1990, maică-mea ne-a luat pe mine și pe frații mei și ne-a arătat locurile și hotarele pământului primit moștenire de la părinți cu o mândrie nedisimulată spunând că aceasta este averea dânsei.  Nu prea înțelegeam eu ce înseamnă acest îndemn, nesimțind nici un fel de sentiment pentru acele pământuri. Nu mă identificăm cu acei pomi, acele fânețuri, acele meleaguri. 

După 1990, odată cu democrația originală impusă de oamenii îmbrăcați in pulovere la revoluție,  a urmat perioada jafului național, iar românul (bine instruit) de comuniști a asistat la orice deposedare  și vindere a bunurilor naționale (ale tuturor) neavând nici un sentiment față de acele bunuri (ale întregului popor).

Cea mai perversă acțiune și printre primele a fost aceea de a se returna părțile sociale prin care comuniștii încercau să ne facă proprietari și răspunzători de mijloacele de producție ale vremii. De fapt a fost prima acțiune reușită din care mizerabilii vremii si-au dat seama ca pot face orice cu bunurile comune rămase de la sistemul comunist. S-a verificat la nivel macro că românii nu mai au nici un fel de conștiință,  de simț al proprietății, de mândrie națională. În 45 de ani s-a reușit aducerea în această stare a majorității românilor. 

Starea de uniformitate a sărăciei din vremea comunismului și lipsa totală a cunoștințelor privind  economia de piață i-a făcut pe români să încerce să își satisfacă primele trebuințe din piramida lui Maslow (televizor color, frigider, mobilă, mâncare bună, haine, case, mașină etc.), egoismul atingând cate maxime, astfel încât au uitat definitiv de cum va arăta viitorul pentru ei. Viitorul ne-a arătat că nu după mulți ani vom avea o sărăcie și mai mare, numărul analfabeților funcționali va fi impresionant de mare iar ca bomboană pe coliva, avem peste 4 milioane de români plecați după un trai mai bun în lumea largă. 

Dacă sistemul comunist a reușit în vreo 45 de ani să anihileze sentimentele de mândrie și patriotism, iar conștiința să nu mai existe, probabil că și remedierea acestor greșeli va dura tot vreo 45 de ani. 

Din acești ani vreo 30 au trecut  și încă nu se întrevede o schimbare majoră în această direcție, totuși tot mai mulți care erau foarte tineri prin anii 1990 conștientizează că trebuie altceva acestui popor,  că direcția în care am mers este greșită,  cârmaciul (partidele politice, în special PSD) duc corabie spre un banc de nisip sau o stâncă unde va eșua. Acum luptă se dă între mentalități diametral opuse, unde PSD continuă să se folosească de sărăcia și incultura celor vrea 40% de cetățeni care se află în această situație, iar emanații din mișcările stradale încearcă să schimbe această direcție, însă pentru ca această acțiune să aibă succes va mai trebui să mai treacă timp și să se mai schimbe câteva leaturi.

Rm. Vâlcea                     26 oct. 2020


vineri, 23 octombrie 2020

Partidele în România

 

În 1990 când a avut loc trecerea României de la dictatură la democrație majoritatea românilor am fost luați prin surprindere și total nepregătiți în tainele democrației, a multipartidismului, a alegerilor libere și multe asemenea. 

Începutul a fost inițiat ca o continuare a comunismului cu față umană și o subordonare sovietică ținând cont că Iliescu chiar în decembrie 1989 luase legătura cu Moscova. Pentru România și români lipsa de cultură democratică a fost fatală și nu s-a înțeles sensul celor 20 de ani dați ca termen pentru trecerea la democrație de Brucan, unul din mentorii comunismului. Apariția din neant (din lumea democrată) a lui Rațiu, Coposu, Câmpeanu, Cunescu au stricat și deturnat calea gândită de oamenii îmbrăcați in pulovere apărut la televizor in decembrie 1989 și sfătuitorii acestora, securiștii trădători ai lui Ceaușescu și regimului comunist. Totul a început cu celebra „sula” pusă în coasta lui Iliescu când a fost obligat să primească la decizie pe cei enumerați anterior.

Lipsa de știință politică a celor mulți și de conștiință socială a celor emanați a făcut ca termenul dat de Brucan să fie optimist. Evident că venind democrația peste noi, fiecare se vedea în omul necesar și capabil să aducă democratia autentică în România. Trei persoane puteau inventa un partid, puteau participa la viața politică astfel încât existau la un moment dat s-au înființat 90 de partide în câteva luni (https://m.digi24.ro/special/campanii-digi24/1990-anul-0/1990-anul-0-nouazeci-de-partide-au-aparut-in-doar-cateva-luni-351). Odată cu trecerea timpului și viața politică a început să se structureze și da se restructureze astfel încât câteva partide au devenit importante contribuind esențial la viața politică în România.

În anii următori pe lângă fuziunile și a absorbțiile între diferite partide aproape continuă, în fiecare ciclu electoral au apărut formațiuni politice formate  pe lângă un personaj (politician sau politruc) nemulțumit de tratamentul promit în partidul mamă. Astfel îi avem pe eternul Meleșcanu, pe Verdeț, pe Mohora etc.  In perioada mai apropiată avem exemplul partidului Noua Generație organizat de George Becali cu mare influență în rândul microbiștilor de fotbal, care pe lângă lipsa de cultură politică a șefului nici nu a reușit să reziste pe tabla politică din lipsă de doctrină,  program și altele. Dan Diaconescu cu PP-DD este exemplu unui alt partid crescut pe drama unei familii susținută puternic de un post de televiziune. Evident că odată cu dispariția din viața publica a  liderului partidul s-a pulverizat. 

Avem, ca exemplu, și un partid care a apărut pe un alt principiu, USR, care s-a format prin piețe și pe stradă. Prin 2015 cred, eram prin București la un târg de toamnă in Piața Parlamentului când niște cetățeni au venit să semnam pentru înființarea USR. Unul dintre cei care cereau semnături cred ca era Dan Barna. Partidul s-a gândit a fi format altfel decât alte partide (pe lângă un lider) în ideea că va emana și liderul necesar conducerii acestuia. Din păcate, probabil că „gânditorii" nu au avut în vedere persoana potrivită pentru a deveni conducătorul partidului. Chiar nici alipirea cu partidul lui Cioloș, Plus, nu a adus persoana potrivită pe post de lider. Dacă din 2016 până în 2019 USR a crescut, în mintea electoratului fiind partidul care chiar va „salva" România, acesta, partidul nu a fost capabil să își „aleagă" conducători care pot să realizeze dorințele cetățenilor. Cum românul „imparțial” pe care îl cunoaștem,  odată ajuns într-o funcție devine brusc supus interesului personal, fapt surprins corect de electorat și taxat de acesta. Exemplu concludent poate fi dată filiala USR Vâlcea, care dacă la alegerile europarlamentare din 2019 a câștigat alegerile în reședința județului, în septembrie 2020 abia au strâns 7%. Aici filiala deja se trecuse pe asociație familială, fapt pedepsit drastic de electorat. Nici la nivel național, partidul nu stă mai bine. Având o conduită ambiguă,  alunecând între stânga și dreapta, nu după cum bate vântul ci după cum bate interesul liderului, USR este într-o pierdere îngrijorătoare de imagine, cu toate că a avut succes in unele municipii mari din România. Acolo, în aceste localități au reușit să promoveze oameni devotați cauzei și cetățenii le-au dat puterea. Sunt exemplele care ar trebui să schimbe rapid optica de manifestare a partidului chiar dacă „gânditorii” sunt de altă părere. Asta pentru binele partidului și României. 

Acum, că în decembrie avem cele mai importante alegeri din acest ciclu electoral, alegerea legislativului, vedem cum se fac listele de candidați,  cum se manifestă, în special, cele două mari partide, PSD și PNL. Dacă PSD încearcă să se lepede de satana și se vede cat de greu este, continuă cu alte satana mai nici sau mai mari, mai vechi sau mai noi care nu au alt interes decât revenirea la butoiul cu miere. Evident că oferta electorală a acestora se referă numai la creșteri ale veniturilor populației fără a se explica și resursele care vor genera aceste creșteri.

Pentru PNL luptă cea mare este cu toxicul PSD, restul intelegandu-se că se vor rezolva după ce scapă de PSD, fără a se explică cu subiect și predicat care sunt pașii pe care trebuie să îi facă pentru realizarea marelui program electoral propus. Parcă văd „biblia” lui Dragnea. Se pare că în  PNL s-au cam terminat cadrele competente și de nădejde, iar acum în plin „mercato" politic importă la greu „jucători" de la PSD-ul atât de hulit de ei și de președintele țării. 

Cu așa acțiuni, așa oferte electorale, așa liste de candidați, cu așa partide într-un cuvânt, îmi este tare teamă că vom mai aștepta mult și bine laptele și mierea promise de vreo 30 de ani. 

23. Oct. 2020               București 

duminică, 18 octombrie 2020

Fotbalul și parlamentul

 Dacă ar fi să considerăm politica precum un joc de echipă (fotbalul, că tot este pe buzele tuturor ca și politica), atunci aceasta, politica, ar trebui organizată și aplicată ca și fotbalul. Fiecare partid poate fi asemănat cu o federație de fotbal care se compune din centru, adică birourile naționale,  din asociații la nivel de fiecare județ și București și cu echipe de joc în fiecare localitate. Cam așa arată federația de fotbal și tot așa arată și organizarea partidelor sau așa ar trebui să arate. Evident că orice organizație are nevoie de statute, regulamente, clasamente și multe altele. Aceasta fiind asemănarea și apucăturile și  comentariile pot fi similare. 

Acum, revenind la momentul actual când lumea fierbe de alegerile parlamentare și de jocurile echipei naționale de fotbal comentariile pot fi, fie la un nivel academic așa cum ar trebui în politică, fie suburban, cum se întâmplă în fotbal. Acum toată lumea vorbește de selecții și fiecare își dă cu părerea despre jucători și politicieni. Dacă selecția  pentru fotbaliști creează orgolii naționaliste, apoi selecția pentru politicieni creează și va crea nivelul nostru de trai. La fotbal selecționer este Mirel Rădoi, cel cu bacul luat parcă prin Republica Moldova după ce s-a lăsat de fotbal și a făcut o selecție de jucători care de fapt vin propuși de impresari, de cluburi și patroni interesați,  sunt progeniturile unor foști fotbaliști de top ai țării. Așa cum a fost selecția făcută de selecționer așa au fost și vor fi și  rezultatele obținute în jocurile oficiale. Nu prea avem ce comenta, decât ca selecționerul nu trebuie să fie antrenor (antrenorul stă zilnic pe teren și îi învață pe tineri tainele fotbalului), el trebuie să fie selecționer competent, dibaci, obiectiv și hotărât să își impună ideile. El trebuie să selecționeze fotbaliști care știu fotbal, la lotul național jucătorii trebuie să vină pregătiți cu tot bagajul tehnico - tactic necesar. Selecționerul trebuie să înțeleagă jocul adversarilor și să le ceară să se miște în teren în funcție de adversar. Așa cred că vom putea ieși din această groapă în care ne aflăm. 

Prin similitudine, revenind la politică acum se fac selecțiile de oameni (nu le zic politicieni căci noi nu avem așa ceva) pentru cel mai important for al democrației, PARLAMENTUL. Acum să vedem cum fiecare federație (partid politic) numește selecționerul și face selecția în rândul membrilor de partid. Dacă selecția s-ar face pe competențe,   studii, moralitate, onestitate, meritocrație, probabil ca nu as mai fi comentat, însă sunt foarte multe de spus deoarece la noi aceste calități ale candidaților propuși sunt departe de cele enumerate. În partide, fiecare președinte de la nivel național sau local este un fel de selecționer care impune prin diferite mijloace, multe pe lângă regulamentele  partidului, acoliții și protejații săi. Din păcate nici un partid, fie nou sau vechi nu face excepție. Declarativ, toți susțin că vin cu noutăți,  cu oameni valoroși, însă timpul ne-a arătat altceva.

PSD-ul a defilat și defilează cu foști și actuali neocomuniști, fie ai lor fie importați, că am ajuns să ne bucurăm că scăpăm de Abramburica sau de alți baronii locali.

Prin 1996, PNȚ a venit cu 15000 de specialiști iar în 2000 s-a dezintegrat.

PNL-ul, are și acum membri selectați pentru parlament care prestează prin forul legislativ de peste 16, 20 de ani, parcă ar fi prinși cu piroane ca și Iisus pe cruce. Partidele mai noi, din lipsă de cadre importă la greu membri răsuflați  de la alte partide. Dacă este să coborâm spre consiliile județene, locale și președinți de consilii județene și primari găsim aceleași selecții, majoritatea sunt pe funcții de peste 20 de ani. Se întâmplă ca chiar dacă  este certat cu legea fiind condamnat pentru corupție în funcție este ales că fiind providențial pentru comunitatea respectivă.

Unele partide se rebrenduiesc în ultimul moment cu tot felul de oameni bine văzuți pe la televizor care nu fac altceva decât să demonstreze că funcția avută nu a avut și nu are vreo însemnătate pentru ei. 

Explicațiile selecționerului sunt că cei rămași în listă si-au făcut datoria și sunt de neînlocuit. Păi orice om care merge la serviciu, merge să își îndeplinească fișa  postului și să și depășească sarcinile uneori. La politică nu vedem așa ceva, la fiecare selecție primim programe și propuneri de dezvoltare care după un mandat au fost reîncepute și neatinse, însă ei si-au făcut sarcinile de serviciu ireproșabil. 

Aș putea da mai multe exemple de această abordare din vecinătatea mea, Vâlcea, unde aproape fără excepție PSD și PNL  selectează aceeași jucători cu toate că în ultimii patru ani județul Vâlcea se chinuie la coada clasamentului național privind nivelul de trai, locurile de muncă, infrastructura etc. și pe primele locuri naționale privind șomajul,  emigrarea tinerilor etc.

Acum, România (partidele politice ) are nevoie de legi prin care să numim selecționeri adevărați care să țină cont de realitățile momentului și evident de meritocrație.

Rm. Vâlcea,               18. Oct. 2020

marți, 13 octombrie 2020

Piramida valorilor in prezentt

Dacă suntem în principiu de acord cu realitatea "că nu cel mai bun student la matematică va fi și cel mai bun profesor, nu cel mai bun student la științe politice va fi cel mai bun politician, nu cel mai bun rector va fi cel mai bun ministru al învățământului, nu cel mai bun cercetător va fi cel mai bun ministru al cercetării și exemplele pot continua, nu putem crede că "cel mai prost din curtea școlii va fi cel mai bun fotbalist, cel mai prost din cercetare va fi cel mai bun cercetător cum nici cel mai prost dintr-un partid va fi cel mai bun președinte de partid". 

Într-o logică a lucrurilor bine făcute, excelența într-un domeniu cere multe calități, altele decât acelea de a fi cel mai bun strict în domeniu de activitate. Da, ideal ar fi ca cel mai bun în domeniu să aibă și alte calități complementare funcției vizate, exemplu să fie un bun pedagog, un fin psiholog și un bun deontolog în funcția de profesor, sau să fie un bun orator, un fin cunoscător al realităților apropiate și chiar depărtate, să fie un bun cunoscător al psihologiei maselor populare, un bun negociator etc. pe lângă un bun politician ca să fie un excelent președinte de partid care să inspire încredere și să coaguleze cetățenii în jurul partidului.

Din păcate, în România s-au pierdut aceste cerințe constatandu-se că este mult mai ușor să păcălești oamenii ocolind cu tupeu și neobrazare  aceste cerințe. Multe partide apărute după 1990, chiar și istorice, au căzut în această greșeală și chiar au contribuit la adâncirea acestor metehne. Astfel aproape au distrus toate domeniile care puteau șlefui și crea oameni competenti în toate domeniile cheie ale conducerii țării, adică educația, cercetarea, morala, cultura, tot ce ține de dezvoltarea cunoasterii. 

Din păcate, ca peste tot în natură, putregaiul se împrăștie foarte repede și dezastruos.

Exemplele de succes văzute de semidocții și analfabeții functionali la înaintașii similari lor, a creat această cutumă de promovare în toate domeniile importante din România a acestora fără a se gândi ce riscuri viitoare aduce asemenea metodă. 

Mai nou vedem proști făcuți șefi de partid, analfabeți cu diplome false sau fără diplome în funcții de decizie importante,  cum corupții și condamnații pentru acte de corupție aleși primari, consilieri, demnitari, cum bine zicea Eminescu: "încât fonfii și gusatii sunt stăpînii astei nații...", vedem cum piramida valorilor este întoarsă și călcată în picioare.

Rm. Vâlcea          13. oct. 2020

vineri, 9 octombrie 2020

Pericle și democrația la români

Pericle  dă o definiție a democrației și explică despre democrația ideală, așa cum a fost gândită în antichitate și care ar trebui să fie la fel și acum.

<În democrație, prin definiție majoritatea hotărăște, iar minoritatea se supune. Așa era gândită democrația încă de la nașterea ei, după cum rezultă din discursul lui Pericle (“Orația funerară”). E interesant acest fragment din acel discurs: “Adevărat că suntem numiți o democrație, deoarece administrația se află în mâinile celor mulți, și nu ale celor puțini. Dar în timp ce legea asigură dreptate egală tuturor în disputele lor particulare, este recunoscută și cerința de a fi cel mai bun; și atunci când un cetățean se distinge în vreun fel, el este preferat pentru funcții publice, nu ca un privilegiu, ci ca o răsplată a meritului său. Sărăcia nu este o piedică, dimpotrivă, un om poate aduce beneficii țării sale oricât de obscură ar fi condiția sa” > (preluat de la Cornel Sofronie).

În România, de vreo 30 de ani se practică sau încearcă să se practice așa ceva.  Întradevăr democrația înseamnă punerea în practică a dorințelor celor mulți (majoritatea) iar minoritatea trebuie să se supună majorității.

La noi, în 30 de ani, eșchierul politic a suferit transformări majore prin apariția meteorică și dispariția subită a multor partide făcute de către un cetățean sau mai mulți nemulțumit(i) de ceea ce avea(u) și ceea ce i (li)  se oferea(u) la un moment dat al istoriei recente a României. Excepții sunt PSD, PNL, UDMR (care nu e partid), celelalte fiind supuse multor transformări care pe multe le-au dus la dispariție. Aceste partide noi au intrat în jocul politic și s-au supus legilor democrației practicate în România. Evident că nici unul dintre partidele istorice și apărute după 1990 nu a avut nimic sfânt în manifestarea lor pe scena politică a țării. Partidele mari, precum PDSR-ul au înghițit partidele mai mici fără viitor și a ajuns cel mai mare partid din țară, PNL-ul probabil că a suferit cele mai crunte transformări, prin anii 1990 (după ce la primlele alegeri libere din România au strâns vreo 10 procente la urne, rezultat extraordinar la ieșirea recentă din comunism a țării) s-a spart în tot felul de aripi și aripioare, după care s-a restructurat ajungând la punctul culminant a fuziona cu dușmanul cel mai temut PD-L-ul, având înainte un mariaj nefericit cu PSD-ul. Din păcate PNȚ-CD – ul s-a disipat după o guvernare nereușită și dispariția lui Corneliu Coposu, mulți leaderi migrând spre PNL. Au apărut meteoric partide care au avut creșteri fulminante, au ajuns și  în parlament, dar care au dispărut fie din lipsă de doctrină și programe fie prin voința creatorului partidului. Să sperăm că USR+ nu va avea aceași soartă și că se va maturiza rapid pentru a schimba paradigma democrației în care se află România acum.

Toate aceste formațiuni au intrat în jocul democrației, care pe la noi a avut și plastica denumire de ”democrație originală” înțeleasă într-o altă definiție diferită de cea dată de Platon și Pericle.

Să analizăm puțin cum funcționează democrația la noi în aceste vremuri. Alegerile pe liste niciodată nu vor promova în demnități înalte pe cei mai buni cetățeni români. Completarea listelor se face după criterii numai de sefii partidelor știute care nu are nimic comun cu meritocrația sau onestitate candidaților. Alegerea primarilor și a președinților de consilii județene este o acțiune care nu are nimic comun cu impunerea voinței majorității. În cvasitotalitae aceștia sun aleși de o minoritate care conform legilor din România conduc majoritatea cetățenilor dintr-o comuna sau dintr-un oraș sau județ. Iar pentru ca totul să devină o mascaradă, aceștia se aleg și într-un singur tur, astfel că un cetătean ales cu 35% din prezenții la cot ajunge primar în pofida faptului că 65% nu l-au votat. Alegerea în doua tururi mai corecta aceste anomalii.

Acum, după ce vor trece și alegerile din decembrie să sperăm că va exista voință politică și multe din aceste anomalii implementate în ultimii 30 de ani  se vor rezolva în ideea revenirii la definiția inițială a democrației spusă de Pericle.

Rm. Vâlcea                                        09. Oct. 2020


Despre schimbare în politica din România

 Într-o discuție cu prietenul meu Cornel SOFRONIE, psiholog de marcă în România, despre politică și ultimele alegeri, acesta consideră că Nicușor Dan pentru București și Dominic Fritz pentru Timișoara sunt văzuți ca două Hub-uri de atracție și schimbare a politicii și administrării performante în România. 

Adevărat, cei doi sunt Hub-uri pentru zonele lor în special,  București și Timișoara. Va mai trece timp până când aceste Hub-uri vor apărea și în alte părți ale României ("azi în Timișoara, mâine în toată țara"). Cei doi sunt centre de atracție nou apărute, însă trebuie să recunoaștem că și Boc la Cluj este un Hub sau Bolojan la Oradea asemenea. 

Analizând puțin mai în detaliu ce se întâmplă în România  constatăm că vechile Hub-uri create pe lângă leaderii PDSR-PSD, deveniți între timp baroni locali, pierd din atracție atât datorită evoluției demografice (un leat moare, altul se naște) cât și erei informaționale în care trăim. 

Dinamizarea acestei transformări va fi rezultatul comportării și dezvoltării leaderilor și a Hub-urilor apărute după aceste alegeri. La Cluj, la Oradea și nu numai, spre exemplu cetățenii au ales fără tăgadă exponenții Hub-urilor respective. 

Vedem ca politicile făcute de cele 2 mari partide (PSD și PNL) sunt disjuncte și denotă că apetitul pentru aspirațiile individuale crește față de necesitatea existenței fizice. Căderea baronilor de Constanța și Buzău este exemplu concludent că direcția este aceasta. Timpul și tinerii care între timp au ajuns părinți arată că vor altceva pentru ei și copiii lor. 

Examenul de capacitate (să nu zic maturitate) se va da în decembrie, când ar trebui înlocuite cerințele inferioare din piramida lui Maslow cu treptele superioare ale acestei piramide.

Rm. Vâlcea              09. oct. 2020