În 1990 când a avut loc trecerea României de la dictatură la democrație majoritatea românilor am fost luați prin surprindere și total nepregătiți în tainele democrației, a multipartidismului, a alegerilor libere și multe asemenea.
Începutul a fost inițiat ca o continuare a comunismului cu față umană și o subordonare sovietică ținând cont că Iliescu chiar în decembrie 1989 luase legătura cu Moscova. Pentru România și români lipsa de cultură democratică a fost fatală și nu s-a înțeles sensul celor 20 de ani dați ca termen pentru trecerea la democrație de Brucan, unul din mentorii comunismului. Apariția din neant (din lumea democrată) a lui Rațiu, Coposu, Câmpeanu, Cunescu au stricat și deturnat calea gândită de oamenii îmbrăcați in pulovere apărut la televizor in decembrie 1989 și sfătuitorii acestora, securiștii trădători ai lui Ceaușescu și regimului comunist. Totul a început cu celebra „sula” pusă în coasta lui Iliescu când a fost obligat să primească la decizie pe cei enumerați anterior.
Lipsa de știință politică a celor mulți și de conștiință socială a celor emanați a făcut ca termenul dat de Brucan să fie optimist. Evident că venind democrația peste noi, fiecare se vedea în omul necesar și capabil să aducă democratia autentică în România. Trei persoane puteau inventa un partid, puteau participa la viața politică astfel încât existau la un moment dat s-au înființat 90 de partide în câteva luni (https://m.digi24.ro/special/campanii-digi24/1990-anul-0/1990-anul-0-nouazeci-de-partide-au-aparut-in-doar-cateva-luni-351). Odată cu trecerea timpului și viața politică a început să se structureze și da se restructureze astfel încât câteva partide au devenit importante contribuind esențial la viața politică în România.
În anii următori pe lângă fuziunile și a absorbțiile între diferite partide aproape continuă, în fiecare ciclu electoral au apărut formațiuni politice formate pe lângă un personaj (politician sau politruc) nemulțumit de tratamentul promit în partidul mamă. Astfel îi avem pe eternul Meleșcanu, pe Verdeț, pe Mohora etc. In perioada mai apropiată avem exemplul partidului Noua Generație organizat de George Becali cu mare influență în rândul microbiștilor de fotbal, care pe lângă lipsa de cultură politică a șefului nici nu a reușit să reziste pe tabla politică din lipsă de doctrină, program și altele. Dan Diaconescu cu PP-DD este exemplu unui alt partid crescut pe drama unei familii susținută puternic de un post de televiziune. Evident că odată cu dispariția din viața publica a liderului partidul s-a pulverizat.
Avem, ca exemplu, și un partid care a apărut pe un alt principiu, USR, care s-a format prin piețe și pe stradă. Prin 2015 cred, eram prin București la un târg de toamnă in Piața Parlamentului când niște cetățeni au venit să semnam pentru înființarea USR. Unul dintre cei care cereau semnături cred ca era Dan Barna. Partidul s-a gândit a fi format altfel decât alte partide (pe lângă un lider) în ideea că va emana și liderul necesar conducerii acestuia. Din păcate, probabil că „gânditorii" nu au avut în vedere persoana potrivită pentru a deveni conducătorul partidului. Chiar nici alipirea cu partidul lui Cioloș, Plus, nu a adus persoana potrivită pe post de lider. Dacă din 2016 până în 2019 USR a crescut, în mintea electoratului fiind partidul care chiar va „salva" România, acesta, partidul nu a fost capabil să își „aleagă" conducători care pot să realizeze dorințele cetățenilor. Cum românul „imparțial” pe care îl cunoaștem, odată ajuns într-o funcție devine brusc supus interesului personal, fapt surprins corect de electorat și taxat de acesta. Exemplu concludent poate fi dată filiala USR Vâlcea, care dacă la alegerile europarlamentare din 2019 a câștigat alegerile în reședința județului, în septembrie 2020 abia au strâns 7%. Aici filiala deja se trecuse pe asociație familială, fapt pedepsit drastic de electorat. Nici la nivel național, partidul nu stă mai bine. Având o conduită ambiguă, alunecând între stânga și dreapta, nu după cum bate vântul ci după cum bate interesul liderului, USR este într-o pierdere îngrijorătoare de imagine, cu toate că a avut succes in unele municipii mari din România. Acolo, în aceste localități au reușit să promoveze oameni devotați cauzei și cetățenii le-au dat puterea. Sunt exemplele care ar trebui să schimbe rapid optica de manifestare a partidului chiar dacă „gânditorii” sunt de altă părere. Asta pentru binele partidului și României.
Acum, că în decembrie avem cele mai importante alegeri din acest ciclu electoral, alegerea legislativului, vedem cum se fac listele de candidați, cum se manifestă, în special, cele două mari partide, PSD și PNL. Dacă PSD încearcă să se lepede de satana și se vede cat de greu este, continuă cu alte satana mai nici sau mai mari, mai vechi sau mai noi care nu au alt interes decât revenirea la butoiul cu miere. Evident că oferta electorală a acestora se referă numai la creșteri ale veniturilor populației fără a se explica și resursele care vor genera aceste creșteri.
Pentru PNL luptă cea mare este cu toxicul PSD, restul intelegandu-se că se vor rezolva după ce scapă de PSD, fără a se explică cu subiect și predicat care sunt pașii pe care trebuie să îi facă pentru realizarea marelui program electoral propus. Parcă văd „biblia” lui Dragnea. Se pare că în PNL s-au cam terminat cadrele competente și de nădejde, iar acum în plin „mercato" politic importă la greu „jucători" de la PSD-ul atât de hulit de ei și de președintele țării.
Cu așa acțiuni, așa oferte electorale, așa liste de candidați, cu așa partide într-un cuvânt, îmi este tare teamă că vom mai aștepta mult și bine laptele și mierea promise de vreo 30 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu