Căsătoria se face cu ștampila, divorțul se face cu victime!
Iată că sunt deja 7 zile de când ”publicul” vrea să divorțeze de băsescu
(nume comun) și de actuala putere.
Ce întelegem
de aici, că după o zi de votare, după care am fost ciuruiți, am reușit să punem
la cârma corăbiei și a bucatelor președintele jucător (antrenor, căpitan de
”orice”) și gașca de pușcași puși pe
căpătuială. A sosit momentul în care
deja suntem mai mult morți decât ciuruiți și dorim să scăpăm de ”consoartă”.
Cum se poate obține un divorț elegant într-o țară europeană? În general prin demisia de onoare și conștiință.
La noi așa ceva nu există, nouă ne trebuie un divorț cu multă media, cu bătaie,
cu arestări, cu victime și alte asemenea.
Dacă ar fi
să socotim că mariajul s-a făcut într-o zi, iată că divorțul, chiar și după 7
înfățișări nu se pronunță. Asta presupune că data viitoare căsătoria să nu se
mai facă cu o ștampilă influențată de o dotă compusă dintr-o găleată, un
kilogram de făină sau zahăr, un sac de tărâțe, 10 lei, etc.
Se observă
că aceste produse țin de foame doar una, două zile după care vine chinul
existenței cotidiene cu criză, cu legi anapoda, cu taxe și impozite mari, cu
privatizări oneroase, cu spolierea ”publicului”, cum numește băsescu poporul
român, deja căsătorit cu un sistem ticăloșit adus la perfecțiune după actul
căsătoriei cu ștampila.
Dacă actul
căsătoriei a fost facil, e bine că divorțul se face cu mare greutate, asta ca
învățare de minte pentru viitor. Vedem la TV că mulți cei din stradă sunt cei
care au votat regimul băsescu, iar acum nemulțumiți fiind vor să divorțeze și
pentru aste le trebuie multe înfățișări ”friguroase”.
O vorbă a
fiului adoptiv al Vâlcii (Anton Pann) spune următoarele: Cu răbdare și tăcere/ Se face agurida miere,
vorbă de care ar fi trebuit să țină cont
opoziția și să lase poporul să se exprime așa cum crede după guvernarea aceasta,
fără a grăbi sfârșitul agonizant al actualei puteri prin oferte care mai de
care mai bune, fără a se ști exact ce se mai poate face după dezastrul
existențial și economic în care ne aflăm.
Oricum
nu mai e mult până când se va adeveri proverbul că ”orice pasăre pe limba ei
piere”, iar de aici nu scapă nimeni, indiferent cum îl cheamă și ce oferă.
Să auzim numai de bine!
19.01.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu