Iată că am
ajuns pe 24 Ianuarie 2012, aniversarea Unirii Mici (1859), zi în care românii
reușeau să înfăptuiască ceva măreț cu și prin persoane mărețe (Cuza,
Kogălniceanu, Boerescu,etc) prin care s-a început modernizarea României.
Unde ne
găsim acum la 153 de ani de la acest eveniment?
Păi în loc
să cântăm și să jucăm ”Hora Unirii” a
lui Vasile Alecsandri pe muzica lui
Alexandru Flechtenmacher, suntem dezbinați, dușmani, prezenți
în stradă după 12 înfățișări friguroase
și pline de evenimente de tot felul, care mai de care mai bizare.
Care sunt
reacțiile puterii după acest miting maraton?
Păi pentru
început dăm afară ministru de externe că vorbește gura fără el, dar de fapt și
diaspora, care a votat în număr de cîteva mii de persoane în câteva zeci de
minute ”căsătoria” cu basescu, a ieșit în stradă și ca drept urmare nu mai
funcționează sistemul, iar responsabilul cu ”lucrarea” nu mai are obiectul
muncii.
Pentru
întărirea unirii între partide făcute la comandă, se numește un ministru de
externe provenit din opoziția actuală prin care se crede că se dă o lovitură de
imagine. Nimic mai fals, ”publicul” e tot în piață și băsescu vede că acesta
încet, încet devine popor adevărat.
Apoi are
cuvântul președintele care nu mai behăie și nu mai râgăie, având un timbru
vocal de nerecunoscut, trecând la înfierarea celui care i-a crescut pe toți la
sânul lui otrăvit de bolșevism și comunism – Ion Iliescu – care deja este la
timpul trecut al istoriei și evenimentelor cotidiene. Păi de fapt, de 22 de ani
nu am fost conduși, fie direct, fie din culise de urmașii foștilor șefi ai PCR
sau ai structurilor. Ce face boc și pdl, numește ministru de externe un fost
activist al PDSR, care depune jurământul fără acceptul parlamentului.
Ce aș putea
crede din vocea lui băsescu care înfierează pe toți, pe Iliescu, pe Ponta, pe
Antonescu, partidele PNL și PSD, galeriile de pe stadioane, a ajuns și la
agenturile lui Voronin, despre care cred că nu știe și nu a auzit nici 1 % din
cei prezenți în stradă sau la televizor. Parcă trăiesc un ”deja vu”, și se pare
că RECURENȚA prezenței românilor în stradă se apropie de sfârșit, adică cineva
trebuie să cedeze, iar prin vocea președintelui vă pun întrebarea: ”ghici
ghicitoarea mea” ?
Să traiți
normal!
P.S. RECURÉNŢĂ s. f. 1. însuşirea de a fi
recurent (I); repetiţie, revenire, reîntoarcere. ♢ reacţie a unui fapt asupra cauzei lui, a unei
idei asupra faptului la care se referă. (Dexonline)
Râmnicu Vâlcea 24 ianuarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu