În tot ceea ce gândim e o scară a valorilor. Un clasament.
Acest lucru ne caracterizează intrinsec. Nu stăm decât în clasamente și
comparații.
Acum puțin timp în urmă citeam prin media despre un
clasament foarte interesant! Cei mai bogați 300 de oameni din România. De fapt
un clasament interesant. E adevărat că acești oameni sunt la vedere, însă aș
dori să văd și pe cei mai bogați care nu se văd. Oare avem acest claasament?
De ce ne trebuie nouă să venerăm și să apreciem acești
oameni bogați fără să știm cum și-au făcut averea? De ce nu ni se afișează și
ceilalți, care au mult mai mulți bani, dar care sunt necunoscuți, dar pe care
îi simțim lângă noi, care ne schimbă viața fără să știm de ce?
Cred că și alte clasamente ne-ar face bine. Spre exemplu să
vedem câți din acești oameni bogați sunt pe primul loc la furăciune de la stat,
pardon de la ciumpalaci. Poate că dacă reușim să facem un clasament al celor
mai cinstiți oameni din România am avea de fapt o imagine care ar fi foarte
bună peste tot, inclusiv în UE. De ce ne este teamă de un clasament al elevilor
medaliați al olimpiadelor profesinale (unde din fericire avem multe medalii,
iar din nefericire toți pleacă acolo unde ”ubi bene, ibi patria”) căci la noi nu avem nici clasamente, nici
recunoaștere, dar nici recompense?
Aș vrea să văd în revistele de specialitate că pe lângă ”BOGAȚI”
avem și oameni normali, onești, cinstiți și valoroși care să facă fală acestei
nații.
Poate că până la urmă tot vom reuși!
Rm. Vâlcea 05.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu