Ce să mai înțeleagă tot românul? Că de 22 de ani construim o
societate mai bună, bazată pe concepte moderne, care are la bază democrația
istorică, adevărată și care a avut succes peste tot în lume? Oare chiar a ajuns
țara astă la un nivel așa de bun cum este clamat acum? Păi să vedem de fapt ce
avem noi după 20 de ani.
În istoria învățată prin școli am citit că întotdeauna au
existat imperii și conducători care au dominat lumea. Odată cu modernizarea
societății viața acestor imperii a devenit din ce în ce mai scurtă. Astfel dacă
în istoria foarte veche se vorbește despre imperii milenare, odată cu trecerea
timpului s-a ajuns la imperii care au dominat lumea cu sutele de ani. În era
modernizării din secolul 20 puterea economică și politică a fost apanajul unor
state care nu a durat mai mult decât câteva zeci de ani (vezi U.R.S.S.).
La trecerea de la o situație economică și politică
întotdeauna s-a declarat că precedenții erau neconformi și au lăsat o moștenire
grea. Asta s-a întâmplat și în România, de exemplu în 1946 când dictatura
proletariatului explica populației ce moștenire am primit de la regi și
burghezi. În ”entuziasmul zilelor respective” cu voie sau fără voie s-a trecut
la cu totul altceva. Țara a devenit un șantier prin care cu multe sacrificii
s-au realizat tot felul de investiții bune sau rele. Și asta timp de aproape 50
de ani.
Iată că după aproape 50 de ani se modifică din nou situația.
Sistemul politic era caduc, cât și sistemul economic era depășit de situația
internațională. Acum am trecut la o nouă epocă, la o democrație adevărată care
va aduce populației numai lapte și miere. Însă iar am primit o moștenire grea,
așa cum spunea fostul premier Roman, prin anul 1990, ”un morman de fiare vechi”. Păi dacă acum ne
uităm bine nu mai avem nici ”fiare vechi”, apoi cum să mai avem economie de
piață solidă și concurențială. De fapt interesul concurenței capitaliste era să
facă din România o piață de consum.
Dacă teritoriul țării nu a putut fi ocupat cu pușca, nu a putut
fi nici colonizat, atunci s-a găsit medoda distrugerii din interior prin
cumpărarea perversă a unor capi ai evenimentelor din 1989, care bine informați
și lacomi au înstrăinat (nu vândut) pe nimic „mormanul de fiare”, lăsând în urma
lor terenuri virane și o populație care trăiește sub nivelul minimei existențe
și care deja s-a înstrainat de patrie. Dacă nu s-a putut coloniza țara atunci s-a putut dezrădăcina românul din
plaiul său.
Din păcate dacă unele întreprinderi socialiste erau clar
depășite tehnologic și trebuiau modernizate sau închise, cârtițele autohtone au
vândut pe nimic și ceea ce era embematic pentru România și concurență grea
pentru vest. Astfel petrolul și gazele naturale au ajuns pe la austrieci și
francezi, băncile au fost devalizate sau vândute capitalului străin,
agricultura este terminată, infrastructura rutieră, aeriană și feroviară sunt pe cale de
dispariție așa cum a dispărut infrastructura navală.
Din toată truda de 50 de ani a poporului român nu au mai
rămas decât câțiva piloni care sunt încă mândria românului. Însă sprea a se
încheia această operă de dărâmare acum au ajuns și acestea să își dea obștescul
sfârșit. Gândesc că Oltchimul nu mai are zile multe, probabil că la Paștele din
2013 vom vorbi de metoda prin care să se valorifice „fierul vechi” de acolo cu
toată opoziția ultimilor lucrători de pe platformă.
Poate cea mai mare investiție națională a României o
constitue sistemul hidroenergetic al țării „Hidroelectrica”, firmă care constituie
seva energetică a țării. Acum s-au găsit metode perverse de a se scoate la
mezat și această ultimă mare investiție a țării. Declarată în insolvență și
considerată că a fost condusă prost, ea trebuie pregătită pentru „marea
transformare” valabilă în țara asta.
Probabil că nu peste mult timp, având în vedere că
schimbările sunt mult mai rapide acum, vom auzi că iar avem o moștenire grea,
că nu avem nimic competitiv, că nici ”fiare vechi” nu mai avem și probabil că
nu vom mai avea nici popor ci populație, nici patrie ci teritoriul, nici
cultură ci prostie, nici sănătate ci epidemie, nici muncitori ci nomazi și acetea
pot continua pe toate palierele existenței noastre.
26 nov 2012 București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu