Schimbarea de atitudine

Din ciclul „Democraţia nu este un dar, este o cucerire a cetăţenilor –

ea există atâta timp cât cetăţenii o revendică”

Se ştie că nevoile primare ale oamenilor sunt: sănătatea, banii (prin intermediul cărora obţinem alimente, adăpost, îmbrăcaminte, distracţii, etc.), dragostea.

O cale de a atinge aceste obiective este să fii bogat şi prosper, însă nu toată lumea este bogată, nu toate ţările sunt bogate ci din păcate exită şi oameni săraci şi ţări sărace.

            Să anlizăm putin care este diferenţa dintre ţărlie bogate şi ţările sărace:

Vechimea? Nu face diferenţa, există ţări foarte vechi (Egipt, India, etc. care sunt sărace ) şi ţări relativ noi (Noua  Zeelandă, Australia, etc. care sunt dezvoltate şi bogate).

Resursele naturale? Nu produc diferenţa, Japonia, care are un teritoriu mic si muntos, care nu este potrivit de loc nici agriculturii si nici creşterii vitelor, este a doua putere economică mondială. Teritoriul sau este ca o mare fabrică plutitoare care importă materie prima din toată lumea, o prelucrează, iar produsul rezultat este exportat în toată lumea şi aşa ea acumuleaza bogăţie, sau Elveţia, fără acces la mare, dar care ţine una din cele mai mari  flote maritime din lume. Elveţia nu are cacao, dar are ciocolata cea mai bună din lume. În puţinii ei kilometri pătrati creşte oi şi cultiva doar 4 luni pe an, căci în restul timpului este iarnă. Are cele mai bune produse lactate din Europa şi care, ca şi Japonia, nu are materii prime, dar exportă produse de o calitate greu de întrecut. O ţară pe care siguranţa, ordinea şi munca ei au transformat-o in “casa de bani” a lumii.

Inteligenţă oamenilor? Nu face diferenţă,  studenţii din ţările sărace care emigrează în ţările bogate şi obţin rezultate excelente în educaţia lor, sau se poate vedea că managerii din ţările bogate care ne viziteaza fabricile noastre şi vorbind cu ei ne dăm seama că nu există nici o diferenţă intelectuală.

Rasa? Nu face diferenţa,  în ţările Europei centrale sau nordice  putem vedea cum  “leneşii” (latini sau africani) demonstrează că ei sunt forţa productivă în aceste ţări.

Şi totuşi diferenţa există şi e făcută de atitudinea persoanelor, de comportamentul lor. Observând comportamentul  persoanelor din ţările bogate, descoperim că marea parte a populaţiei respectă următoarele reguli (ordinea de aranjare este aleatoare):

1. Respectul pentru legi şi regulamente;

2. Respectul pentru drepturile celorlalţi;

3. Integritate, cinste;

4. Resposabilitate;

5. Punctualitate;

6. Dorinţa de perfecţionare;

7. Ordine si curăţenie;

8. Etica fiind principiu de bază;

9. Dragostea de muncă;

10. Efortul de a economisi şi spiritul întreprinzător;

Oare aceste reguli ar fi suficiente şi pentru noi? Avem nevoie de alte legi?

Nu e suficient să respectăm cele 10 reguli simple?

În ţările sărace numai o mică parte (nesemnificativă) din populaţie se conduce după regulile acestea în viaţa de zi cu zi;

Nu suntem săraci din cauza că ţara noastră n-are resurse naturale sau fiindcă natura este crudă cu noi…

Suntem săraci pur şi simplu din cauza atitudinii noastre;

Ne lipseşte caracterul pentru a ne comporta după aceste  principii de bază ale funcţionării societăţii;

O parte din conducătorii noştri aleşi democratic au cu totul ale principii în a conduce comunitatea care i-a ales, mass media povesteşte zilnic despre corupţie, înşălăciune, fals, minciună, etc. toate ridicate la rang de lege.

Dacă vom aştepta ca guvernul să ne rezolve problemele, vom aştepta toata viaţa…

O  atenţie deosebită dată faptelor noastre, împreună cu schimbarea de atitudine pot semnifica intrarea ţării noastre pe drumul progresului şi bunăstării.

Valorile acestea vor anima fiecare proces de schimbare pe care il impulsionăm, fiecare obiectiv care-l vom atinge, şi în principal stilul de viaţă care-l vom avea.

Împreună vom putea modela o ţara mai bună prin respectarea legii, justiţiei şi şanselor egale pentru fiecare!

Rm. Valcea             14.nov.2012