Cănd
vezi că plouă de la fereastra unui spital ai sentimentul că singurătatea e
deplină. Acum mă uit la picăturrile de ploaie care cad de la fereasra unui
spital, iar prin minte îmi trec tot felul de gânduri, care mai de care mai
pesimiste. Însă o vorbă spusă de un cetățean aflat sub influență bahică, în
urma unei mese electorale, la un post de televiziune: ”eu votez, tu votezi, el
se îmbogățește...”.
Oare aceasta să fie starea de spirit a poporului nostru cu
câteva zile înainte dealegerile generale? Chiar aici am ajuns? Probabil că da.
Da, pentru că din păcate participarea la vot este de fiecare dată foarte mică,
de cele mai multe ori sub 50 %. S-a văzut și la Referendumul din vara acestui
an. De fapt ar trebui găsite cauzele care au adus poporul în această stare de
leahamite. Se știe că votul universal este esența democrației. În 1989 tot
poporul a vrut democrație, iar acum după 23 de ani nu mai participă la
esercitarea dreptului câștigat cu sacrificii supreme. Ăsta să fie spiritul
românului? De fapt ce s-a întâmplat în ultimii 23 de ani?
După vreo 45 de ani în care votul era super formal și nu
avea nici un efect, a apărut schimabrea din 1989, care a adus românilor
speranța că vor decide singuri ce le este bine și ce nu le este bine. Dacă îmi
aduc aminte la prima votare democratică participarea la vot a fost de peste
80%. Probabil că a fost singura dată în ultimii 23 de ani când conducerea țării
a fost aleasă legitim. Atunci cu informațiile momentului ne-am ales cu
încredere deplină conducătorii. Din păcate conducătorii aceia nu au fost cei buni,
cei care trebuiau să însâmânțeze sâmburii dempcrației autentice. Ajunși la
comandă au profitat de situația incertă a sistemului fragil politic, juridic și democratic al
nostru și astfel și-au dat și făcut legi care sa-i protejeze la nesfârșit. Și cum
acolo fiind, au ajuns să stabilească ce se va întâmpla cu economia, cu
justiția, cu democrația. Atunci s-a frânt spiritul democrației la noi.
Acum după peste 20 de ani vedem că pe listele de candidați
sunt înscrise persoane care au la activ mai multe mandate, chiar și 4, 5 (că 2
sau 3 mandate au majoritatea absolută) care
înseamnă 16, 20 de ani de conducere și legislativ. Păi cum să mai înțeleagă ”cetățeanul
turmentat” cum e cu votul și democrația? Păi dacă la fiecare 4 ani primește
promisiuni că totul se va schimba în bine și după 4 ani o duce și mai greu, iar
celor cu atâtea mandate le cresc averile și conturile, el ce să creadă?
Dacă verificăm listele electorale vedem deja ”eternii”
candidați, de parcă în țara asta ei ar fi alfa și omega. Cu toate că nu au
gândit un articol de lege, sau dacă au gândit, au gândit-o hoțește și numai în
folosul intereselor proprii. Nu am auzit de cineva implicat în acest joc să
spună că nu merită să fie ales datorită prestației sau calităților sale. Așa
ceva nu există, cu toate că ni se arată tot mai des ce matrapazlâcuri se fac pe
la conducerea superioară, cum se fură, cum se jecmănesc bogățiile țării și
munca poporului.
Înclin să-i dau dreptate celui invocat mai înainte căci nu
am văzut până acum un cetățean ales ca demnitar să o ducă rău sau nu aibă avere
mai mare decât a câștigat oficial. Nu înțeleg cum trebuie să dai undeva, ”la partid”,
zeci de mii de euro ca să devii perlamentar,când știi că muncești 4 ani și nu
poți câștiga oficial astfel încât să și trăiești și să și recuperezi banii
plătiți în avans. De fapt prin acest mecanism și legile actuale se intrezice
complet accesul oamenilor obișnuiți la aceste funcții. Păi cum să te duci să
votezi, dacă au fost votați de 2, 3 ori și nu s-a văzut nimic? Decât câte unul
anchetat și atât.
În rest să auzim de bine
și să votăm cum trebuie.
București 2 decembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu