Sigur mulți români își pun întrebarea: de ce nu reușim să schimbăm radical lucrurile de la noi? Preferabil ar fi să le schimbăm în bine căci de zeci de ani de zile o ducem rău. Evident, nu toți însă majoritatea românilor chiar o duc rău.
Pentru a realiza schimbarea trebuie să analizăm cauzele neschimbarii și să le eliminăm.
Se pare că românul este reticent la schimbare deoarece vine cu un bagaj de informații și experiențe care probabil ca deja sunt înscrise în ADN-ul nostru. De-a lungul timpului mulți oameni de cultură români invocau și dădeau exemplu de tărie și mândrie neamul dacilor din care ne tragem noi ca nație, constatând că în timp, încet, încet au dispărut aceste calități de bază ale nației noastre. De fapt la români treptat a început să se instaleze frica, frica de orice, de sărăcie, de bătaie, de ziua de mâine, de vecini, de cotropitori, de prieteni, de dușmani, de părinți, de neamuri, de dracu, de Dumnezeu și până la urmă frica de moarte.
Analizând perioadele nu prea îndepărtate în care s-a aflat poporul român se pare că frica domină toate reacțiile românilor. Frica a fost creată și cultivată cu bună știință de cei care au reușit în diferite momente ale istoriei să fie la putere. Puterea putea fi păstrată și exploatată prin crearea stării de frică și panică în rândul populației. Astfel în fiecare etapă istorică, aceasta (frica) a fost impusă prin metode care mai de care mai inventive.
După 1945, odată cu impunerea comuniștilor la cârma țării, metodele de impunere a fricii și a supunerii oamenilor liberi din România au avut mijloace nebănuite și de o cruzime diabolica. Nu trebuie să enumerăm decât câteva cum ar fi închisoarea politică, muncă la canal, deportările, până la condamnări la moarte. Sistemul comunist a reușit să ducă aproape de perfecțiune aceste metode, inventând structuri atât la vedere cat mai ales acoperite prin care au creat senzația de spionare și urmărire a tuturor cetățenilor încât aceștia (cetățenii) trăiau cu o frică perpetuă ca oricând li se poate întâmpla ceva nefericit, chiar și nevinovat.
În asemenea condiții a apărut nemulțumirea în rândul „sistemului" care în 1989 au schimbat macazul și sistemul creând o altfel de societate cu altfel de frici. Dacă până în 89 frică indusă nu îmbogățea masiv pe nimeni, după 89 s-au rebranduit și au modificat metodele de inducere a fricii care să aducă averi nemăsurate sistemului care deja preluase pârghiile administrării țării.
Astfel s-au polarizat cele două categorii de cetățeni, super bogați și majoritatea sub limita sărăciei. Numai cine nu bate cărările țării nu vede și nu crede acest lucru. Inducerea fricii privind existența fizică a românilor cred ca este cea mai acută frică a momentului. Nefiind alternative palpabile de a se îndrepta situația, românul a ajuns să se complacă în asemenea situație, ajungând ca de fiecare dată la vot să voteze „raul cel mai mic", știind că este rău și totuși îl votează. Evident că produsele noului sistem democratic de la noi care au ajuns la cârma țării prin jaf, corupție, minciună sunt percepuți, tot de frică prin sintagma: „a furat dar a si făcut”, gândind că hoții nu vor mai fura căci au plinul făcut, iar alții sunt pe același calapod și vin flămânzi la butoane. Aici se manifestă frica de a nu scapă de hoții și corupții din fruntea statului și comunităților locale.
Pentru menținerea acestei stări a lucrurilor, acum se joacă intens pe manipulare și deghizare a realităților contemporane. Se induce continuu frica de hoți, de corupție, de sărăcia în care vom ajunge etc. dacă se schimbă ceva. Această stare a lucrurilor are o explicație pe cat de simplă pe atât de plauzibilă, chiar dacă s-a încercat schimbarea (vezi 1996) nu am reușit să ieșim din această paradigmă a sistemului impus de sistemul condus de semidocți și structuri interesate.
Se pare că odată cu intrarea în dreptul de a vota a 30 de leaturi să apară și un sâmbure de adevăr si nefrică și se dorește o schimbare reală a „sistemului ticăloșit” cum îl numea unul care a contribuit la instaurarea fricii la români. Pe 27 septembrie și mai ales în decembrie 2020 să ne lecuim în totalitate de aceste metehne vechi ale poporului român.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu