În prezent PNL-ului i-a trecut glonțul pe la ureche. Grupul așa zișilor „reformiști” nu mai au răbdare și vor puterea în partid cât mai repede. Au fost temperați de bătrânii PD-L-iști ardeleni, de reacția fără echivoc a președintelui în exercițiu Ludovic Orban și probabil de intervenția lui Klaus.
Înainte de a face anumite aserțiuni despre situația din PNL, vreau să aduc în atenție câte ceva din istoria recentă a partidelor din România.
Prin anul 2000, PDSR-ul în lipsă totală de imagine externă încearcă să se reformeze și prin „mireasa" PSDR, în anul 2001 reușește să ajungă în Internaționala Socialistă Europeană, fiind și la guvernarea României cu Ion Iliescu președinte. După mandatul de președinte, Ion Iliescu dorește să redevină președintele noului partid PSD. Astfel, acesta face un periplu național pentru a stabili ca să fie votat la viitorul congres al PSD, partid care a pierdut în 2004 atât alegerile prezidențiale cât și parlamentare. Toate bune și făcute însă până la congres noii reformiști din PSD, în frunte cu Mircea Geoană („prostănacul” partidului după spusele lui Iliescu) îi suflă acestuia președinția partidului, cu oferta de reformare totală a PSD. Urmarea a fost că în 2008 PSD-ul, cu toată reforma făcută, pierde din nou alegerile prezidențiale și parlamentare.
După aceste eșecuri vin alți „reformiști” în frunte cu năbădăiosul V.V. Ponta care având minciuna și lăudăroșenia în sânge promite o schimbare majoră în partid, care a culminat cu spectacolul megalomanic, cam ca la Ceaușescu, pe Arena Națională. Astfel, cu gafa monumentală a PNL-ului făcută de un alt președinte de partid, Crin Antonescu, când s-a „unit” stânga cu dreapta, revigorând PSD-ul și formând acel USL de poveste în care oricine ar fi candidat la parlamentare din partea acestei alianțe ieșea parlamentar, asta și pe erodarea PD-L-ului în guvernarea 2008-2012.
Nerespectând înțelegerile făcute alianța USL s-a rupt, iar Ponta după spectacolele grotești făcute pierde atât președinția României cât și a partidului.
Partidul este preluat de alți „reformiști” în frunte cu Dragnea care aproape ca a reușit sa treacă pe persoană fizică gogeamite partidul, ducând astfel spre dezastrul electoral din ultimii doi ani ai PSD -ului. Cam așa s-a scris istoria unui partid puternic trecut din „reformiști" în alți „reformiști” de-a lungul a două decenii.
Revenind la PNL, partid istoric cu viziune de dreapta politică, vedem că a ajuns în punctul critic în care vrea să se reformeze. PNL-ul în ultimii 30 de ani nu a avut forța și stabilitatea PSD-ului, urmașul PCR-ului anterior. PNL-ul a trecut prin multe frământări, divizări, fuzionări, alianțe fiind într-o dinamică neîntreruptă, cu urcușuri și căderi uneori prea abrupte. Nici până în prezent încă nu are stabilită definitiv identitatea doctrinară, de multe ori acționând și folosind metode politice și economice de altă factură decât liberală. Evident că pentru a exista și impune pe eșichierul politicii românești a trebuit sa facă multe compromisuri din câte a ieșit de cele mai multe ori șifonat. Oricum toate aceste compromisuri au fost făcute pe lângă statut și regulamente, multe dintre ele servind liderilor momentului. Putem spune ca PNL-ul a resuscitat prin 2010 PSD-ul care a reușit sa pună pe brânci societatea noastră până în 2019, iar apoi a scos din conul de umbra PD-L-ul lui Băsescu și a reactivat toți grangurii partidului mai mult sau mai puțin compromiși, apoi cu promovarea lui Klaus a reușit să devină unealta acestuia. Nu mai vorbim de traseismul politic condamnat cu tărie care a devenit motorul ajungerii la guvernare, toate acestea sub comanda lui Ludovic Orban.
Toate aceste mișcări au subminat natural autoritatea liderului și a conducerii partidului, apărând evident pătura „reformatoare" în partid, pătură care nu mai are răbdare sa acceadă la putere mai ales când se împarte ciolanul guvernării.
Cum toată politica din România este făcută de politrucii apăruți după 1990, școliți și influențați de toate mișcările politice postcomuniste, este clar că nici aceștia nu pot ieși din canoanele văzute și făcute de alte partide, mai ales că acești „reformiști” sunt de fapt niște fripturiști.
A arde anumite etape în înțelegerea profundă a menirii partidului în care activezi mi se pare că se repetă istoria PSD-ului din ultimii ani. Dacă PSD-ul nu s-a divizat, asta nu înseamnă că în PNL va fi la fel.
Intrând puțin în subtilitatea faptelor, vedem că deja în parlamentul țării s-a format grupul informal, din câțiva PSD-iști, „social-umanist-liberal" care va deveni în scurt timp „groapa” unde se vor strânge toți nemulțumiții din celelalte partide și ne vom trezi iarăși în parlament cu partide nevotate de popor și care evident că vor face jocurile actualei opoziții, PSD.
Așa ca un exemplu, dacă ministru educației Câmpeanu pierde portofoliul mai rămâne în PNL, oricare ar fi acesta? La fel pentru toți cei care au ajuns numai din interes pecuniar în PNL. Cred ca nici bastanii ardeleni foști PD-L-iști nu vor achisa să continue în PNL cu riscul pierderii privilegiilor actuale.
Istoria rămâne a infirma sau confirma cele prezentate aici.
București 21 ianuarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu