România la o lună după instalarea guvernului Citu

 De obicei după alegerile generale și instalarea unui nou guvern majoritar poporul are răbdare și așteaptă ca noua guvernare să înceapă să pună în aplicare programul electoral. Așa se întâmplă într-o republică normală, așa cum se vrea și România, mai ales că președintele Klaus trebuie să construiască România normală.

Însă la noi, după nici o lună de la validarea guvernului, avem cu totul o altă situație. Încă nu avem o propunere de buget clară, piața este plină de protestatari, în gestionarea pandemiei și a vaccinării se constată deja haos, învățământul se bâlbâie între on-line și la școală, economia este aproape închisă complet, iar criza pandemică este în plină dezvoltare. Evident că putem avea circumstanțe atenuante având această stare de pandemie, însă totuși ar trebui să vedem care sunt de fapt cauzele reale care generează această stare deplorabilă în care se află țara acum.

Oare istoria recentă a României ar putea oferi clarificări privind cauzele acestor situații? Reușim să vedem greșelile și să înțelegem ce corecții trebuie făcute?

Este adevărat că schimbarea făcută în 1989 a prins poporul român nepregătit în meandrele democrației și capitalismului, însă organizatorii evenimentelor respective știau foarte bine ce urmează să facă. Așa ne-am ales cu urmașii comuniștilor de frunte ai regimului trecut în frunte cu Ion Iliescu.

Dacă până în 1996 au fost tot felul de frământări,  unele sângeroase (mineriada din 13-15 iunie 1990), în 1996 se schimbă macazul și poporul votează fosta opoziție democratică organizată în CDR cu PNT-CD în frunte și la Cotroceni cu Emil Constantinescu. Aceștia invocând prezența la guvernare a 15.000 de specialiști au făcut praf o parte din economia României, iar în 2000 să aflăm de la Constantinescu că a fost înfrânt de servicii. In 2000 apare a doua forță politică a țării în partidul România Mare catalogat a fi partid naționalist, iar Vadim Tudor ajunge în finala pentru Cotroceni cu Iliescu contra candidat. Evident că pe situația politică existentă a început guvernarea sălbatică a lui Năstase și acoliții lui. Din 2004 până în 2012 urmează guvernări așa zise de dreapta sub oblăduirea lui Băsescu- Petrov, care culminează cu criza financiară din 2008-2010, când pe sărăcirea populației unii guvernanți s-au îmbogățit fabulos. Au urmat vreo 7 ani de guvernare PSD care a creat un haos total în țară și a cultivat cultul personalității mai ceva ca la comuniștii autentici, culminând cu Ponta și Dragnea. In 2019 ajunge la guvernare PNL-ul responsabil și salvatorul țării. În toată această perioadă poporul înțelegând că  țara nu merge în direcția buna și corectă a refuzat constant să mai voteze cu partidele compromise trecute pe la guvernare, acest absenteism la vot fiind un barometru constant că tara este condusă prost.

Ce se poate constata în tot acest timp ca o funcție continuă? La toate schimbările de guverne am avut parte negreșit de „un nou început”, o „resetare” a politicii și democrației în România,  de promovare a profesionalismului și competenței în actul de decizie și nu în ultimul rând de creșterea nivelului de trai a poporului. Însă cu toate acestea am ajuns la situația actuală în care un guvern este contestat de cetățeni la mai puțin de o lună de la instalare. În baza celor prezentate ar fi trebuit ca în prezent să o ducem normal și să nu existe probleme în guvernarea țării. Însă istoria recentă ne mai arată și alte fețe ale faptelor și evenimentelor de care de fapt nimeni nu a ținut cont. Practic fiecare guvernare a fost un eșec, eșec recunoscut de următoarea guvernare ca „o moștenire catastrofală” lăsată de guvernarea anterioară, care a culminat cu guvernul Citu care a primit o moștenire grea de la guvernul Orban, chiar dacă guvernul Orban a condus 1 an România. Dacă e să ne uităm puțin și la asemănări observam ca în anul 2000 în care s-a impus PDSR-ul la alegerile generale, românii au votat masiv PRM-ul, socotit partid naționalist în semn de protest că țara nu e pe direcția bună, fapt ce s-a întâmplat și anul trecut când prezența la vot a fost cea mai mică și au votat cu AUR, socotit partid naționalist, ajuns în parlament. Această izbitoare asemănare arată ca societatea noastră nu este bine cârmuită de marile partide din România. Semnalul este atât de clar că nu merită alte comentarii. Tot de 30 de ani de când România este în democrație se observă ca deja a devenit istorie faptul că toate, absolut toate promisiunile electorale majore nu au fost onorate indiferent de ce partid sau coaliție a ajuns la guvernare, totul fiind o minciună cusuta de obicei, fie cu ață roșie, fie cu ață galbenă.

Analizând evenimentele cotidiene observăm același lucru, adică noua coaliție de guvernare nu respectă aproape nimic din oferta electorală, mai ales promisiunile privind îmbunătățirea vieții oamenilor. Este jenant să constați cu câtă ușurință se trece de la o promisiune la o realitate contrară. Cea mai tare minciună a fost aceea când actualul premier, Citu, care era șeful banilor și fostul premier Orban se jurau pe sfintele moaște că  legile se vor respecta și că sunt prinși în buget banii pentru creșterile legale de venituri ale românilor, ca acum să spună că nu există acești bani. Asta denotă că ipocrizia e mare, accederea la ciolan și mai mare și că totul este o mare farsă jucată prost de niște ageamii în ale politicii și guvernării. Oare dacă explicau cu claritate situația reală nu îi mai votau romanii? Oricum au ieșit pe locul doi la ultimele alegeri. Când au fost votate aceste legi nici un politician ales nu a ridicat problema resurselor, iar Klaus în ambiția obținerii propriului guvern a tăcut ca „neamțul în păpușoi” și a promulgat poate cea mai mare prostie de lege, de la care probabil va pierde acest guvern. Evident că vor apărea explicații fără număr ca e pandemie, că e gripă etc. Și că nu sunt bani. Resursele pentru trecerea prin efectele pandemiei proveneau din alte surse, nu din bugetul aprobat pe 2020 în care se „prevedeau" banii necesari pentru respectarea legilor în vigoare. Cu și mai mult tupeu, totul bazându-se pe tot felul de tertipuri, actualul guvern responsabil vine și ne explică cu subiect și predicat cum va face sistemul de pensionare corect și echitabil fără a spune cum vor rezolva problema pensiilor speciale. Adică, așteptați români ca peste vreo doi ani totul va fi ca la început, recalculam la pensii ca să avem de lucru și motiv să fim lăsați în liniște.

Se pare că intrăm într-o zonă periculoasă în care puterile statului nu respectă legile propriului stat, ceea ce înseamnă că apariția unui partid extremist nu este chiar o întâmplare.

Râmnicu Vâlcea                 28 ianuarie 2021