Politicul și mașina!

 Așa ca o comparație pe înțelesul tuturor ar fi să facem o analogie între societatea românească (caracterizată prin mișcarea uniformă la suprafață și mișcarea haotică în nucleul deciziilor politice și economice) cu o mașină care  se deplasează uniform pe stradă iar pentru această deplasare se folosește motorul mașinii. Noi, oamenii vedem mașina deplasându-se și ne dăm cu părerea despre comportamentul în deplasare al ei: aspect, culoare, confort intern etc., fiind foarte putini care analizează în detaliu ce este și ce poate motorul, iar și mai puțini cum este, ce componente are și cum funcționează acesta. Evident că proiectanții și constructorii motorului sunt oameni cu pregătire aprofundata în inginerie, IT, design etc. 

Cam așa ar trebui sa se întâmple și în societatea noastră, cet6ățenii să vadă curgerea liniară a societății și vieții lor, iar profesioniștii să gândească mecanismele prin care această curgere sa fie lină și să asigure traiul fără griji al cetățenilor. Cum pentru a vedea performanța mașinilor ne trebuie piloți destoinici, care să știe atât motorul cât și traseul pe care va merge mașina,  tot așa și în societate ne trebuie conducători care să știe tainele dezvoltării armonioase a societății precum și traseul care trebuie urmat de către cetățenii țării.

Din păcate la noi cei care trebuie să construiască motorul (legile și regulamentele) care să dezvolte societatea sunt neaveniți, mulți dintre ei niște impostori, asemenea sunt și piloții (guvernanții) care trebuie să conducă mașina (țara) spre bunăstare populară. Până nu se umblă cu responsabilitate în aceste două locuri nu vom vedea mașina România rulând corespunzător spre binele popular.

București             17 februarie 2021

Schimbarea mult așteptată...

 Speram ca în 30 de ani se va schimba ceva esențial în  România și mai ales în politica românească, având în vedere ca au ieșit din masa de votanți 30 de leaturi și au intrat 30. Logic trebuia să se întâmple o discontinuitate în acest domeniu. Chestia este ca analizând mai atent, avem câteva explicații:

În România încă mai subzista cocoașa de români așa zișii "ceaușei", născuți în perioada 1977-1981. Statisticile vremii ne spun ca dacă până în decretul respectiv se nășteau în România n copii, după aplicarea decretului se nășteau 2n copii. Aceștia urmează să între în pensie și atunci sa vedem cum scoate cămașă politicul din România. Aceștia votează și de obicei votează stânga.

Există vreo 4.000.000 de concetățeni plecați prin lumea largă, iar ei de cele mai multe ori nu votează sau nu pot vota, cu toate ca aceștia înțeleg cam cu ce se mănâncă democrația și capitalismul.

Acum trebuie aduse în discuție structurile sau "agenturile" sau mai nou "statul paralel" care de 30 de ani manevrează tot ce mișcă în țara noastră și mai rău instruiesc și urmașii lor în aceeași direcție. Cum în 1989 revoluția  a fost "furată" așa s-a întâmplat și cu mișcarea politică din mai 2019. Cum în 2019 se întrezărea schimbarea mult așteptată așa că având multă experiență, aceștia, au putut repede deturna  această voință populară prin multe metode, atât prin atingeri aduse oamenilor reprezentativi cât și prin "mape profesionale" și chiar corupție.

Cred că va trebui să mai așteptăm ceva timp până se ca crea masa critică de oameni care dorește această schimbare esențială în România și politica românească.

Râmnicu Vâlcea               13 februarie 2020

Ce spun sondajele...

Un sondaj CURS prezentat de curând ne arată care este starea actuală a României.

 https://www.stiripesurse.ro/sondaj-curs-cine-sunt-cei-mai-populari-politicieni_1620000.html

Se pare ca la noi s-a încetățenit ca în toate sondajele, indiferent de cine le face, să fie sondate aceleași partide și aceeași oameni. În sondajul respectiv mai apar și Ponta și Tăriceanu pe care electoratul i-a taxat și i-a trimis în lada de gunoi a istoriei cum zic mulți specialiști. S-ar putea să ajungă și în alte "lăzi". Din sondaj se vede ca nici un personaj sondat nu trece de 50% încredere populară. De fapt acest sondaj confirmă 2 aspecte esențiale ce privesc clasa politică și starea actuală în care se află acum țara. Astfel vedem că se confirmă percepția populară de care se bucură politicieni actuali ai României prin faptul că prezența scăzută la ultimele votări, mai ales la parlamentare, este rezultatul lipsei de oameni în care să se investească încrederea, iar România a rămas închistată în aceeași   politicieni corupți, semidocți, avari și mincinoși de 30 de ani.

Aceste sondaje ca de altfel și toată presa (plătită să susțină aceeași politruci iar de curând plătită să promoveze politica guvernamentală privind pandemia) nu fac altceva decât să ne promoveze aceleași figuri triste prin toate mijloacele.

Revenind la sondaj un loc aparte îl ocupă George Simion care se bucură de încredere mai mare decât partidul AUR. Cu toate că el că și partidul sunt ultimii apăruți pe eșichierul politic românesc, iar mesajul lui Simion este unul catalogat ca fiind similar cu al legionarilor, el se bucură de încredere ceea ce arată că românii s-au săturat de "guguștiucii" politici de până acum. Procentele lui Klaus ne arată cât de jos se află în prezent în încrederea populară și că românii au înțeles că nu o să realizeze România normală și educată cu acest comportament total neadecvat pentru prima funcție în stat.

Vedem că pe canalele social media apar multe nemulțumiri față de guvernările trecute dar și de guvernarea prezentă și chiar apar idei și voci care chiar înțeleg ce se întâmplă și ar putea deveni un sâmbure ce poate încolți în solul schimbării situației actuale a țării.

Râmnicu Vâlcea          10 februarie 2021

Să vină Domnul Tudor...

 În istoria învățată la școală ne-au fost prezentați conducători români providențiali și patrioți care au apărut de fiecare dată când situația a cerut-o. Nu vreau să vorbesc de voievozii și domnitorii Țărilor Române care au făcut istorie fiecare la timpul lui. M-aș apleca puțin în preajma anilor 1800 când în Țara Românească era mare dezordine și mare hoție, corupție și biruri greu de suportat. Românii trăiau în epoca domnitorilor fanarioți care își țineau divanul cu biruri substanțiale către Înalta Poartă Otomană. 

În vremurile acestea atât de grele apare un conducător salvator în persoana Domnului Tudor Vladimirescu, oltean de prin Gorj. Acesta prin destoinici sa reușește să adune pandurii pentru a schimba sufletul de organizare al Țării Romanești, ceea ce s-a și întâmplat după moartea acestuia ca rezultat al trădării. Astfel după 1821 dispare domnia fanariota și se creează premisele evenimentelor de la 1848, 1859, 1866, 1877, 1918 care au pus bazele României moderne.

Cum istoria are o evoluție sinusoidală, România a reușit sa treacă și printr-o dictatură comunistă vreme de vreo 45 de ani, când în 1989 a avut loc o discontinuitate în evoluția țării și a fost înlăturat dictatorul conducător al țării, zice-se tot în urma unor trădări din partea structurilor de securitate și implicarea „agenturilor străine”. Numai că în 1989 România nu a avut parte de un conducător emblematic și patriot cum a fost Domnul Tudor. Atunci au apărut emanații revoluției recrutați din comuniștii din linia a doua, fapt ce a avut ca rezultat o revoluție ratată cu urmări dezastruoase pentru țară și popor. Deja s-a văzut unde a ajuns România după 30 de ani în frunte cu conducătorii scuti după 1990.

În acești ultimi 30 de ani totul a fost supus jafului, corupției și rapacismului de cel mai înalt nivel posibil. Acesta, jaful, a început din momentul în care P. Roman a calificat industria României un „morman de fiare vechi” și care încă se desfășoară sub tot felul de forme, care mai de care mai ingenioase. Absolut toate partidele care au guvernat țara timp de 30 de ani au desăvârșit jaful și sărăcirea populației. Cum în 1990 majoritatea românilor nu erau familiarizați cu economia capitalistă și democrația adevărată au fost ușor de păcălit de neocomuniștii din toate partidele care au guvernat țara. Adevărul că odată cu dezvoltarea tehnologică, liberalizarea granițelor și mijloacelor de comunicare românii au început să înțeleagă cum este cu guvernarea, economia capitalistă și democrația adevărată. 

Începând cu 2017 răbdarea românilor a început să fie terminată și în mediul informal, al străzii au apărut sâmburii schimbării situației politice a țării, astfel prin 2019 chiar credeam că deja am intrat pe un făgaș normal spre democratizarea societății și relansarea economiei românești.  Am avut parte de apariția partidului USR, de repoziționarea electoratului la alegerile europarlamentare, alegerea președintelui Iohannis ceea ce ne dădea speranțe de o schimbare radicală a stării în care se afla țara. Totuși, odată cu guvernarea liberală constatăm că deja încrederea românilor în clasa politică a scăzut dramatic culminând cu prezența la vot în decembrie 2020. Pe oferte electorale care mai de care mai ingenioase și mai promițătoare prezența la vot a semnalizat că „minciuna are picioare scurte” care a fost de vreo 4.500.000 de voturi și care au trimis în parlament noul partid, zis naționalist, AUR.

Klaus reușește să formeze alianța de guvernare, șubreda evident, și sa formeze guvernul Citu,  „guvernul lui". În plină pandemie de Coronavirus în care țara este blocată, partidele politice fac promisiuni electorale greu de digerat și de imaginat că vor fi onorate, numai de dragul ajungerii la guvernare. Noul guvern deja declară austeritate totală și taie toate ofertele electorale privind creșterea nivelului de trai al romanilor și caută cu disperare bani pentru bugetul țării.

În situația în care România arată mai rău ca după război (spitalelor iau foc, oamenii mor de toate bolile, industria este blocată, agricultura este la mila naturii, pandemia continuă, aparatul administrativ este supradimensionat și îmbâcsit de oamenii partidului etc) se pare ca singura șansă de schimbare în bine a României rămâne apariția liderului providențial pentru români. Dintre liderii actuali ne se găsește vreunul să poată aduna în jurul lui masa critică de români cu care să schimbe actuala situație.

Eu cred că nu mai este mult și va apărea acest lider ținând cont că în prezent comunicarea este foarte facilă și are resurse nebănuite în acest sens. Am văzut cum partidul AUR apărut din neant a intrat în parlament folosind maximal comunicarea on-line. De fapt există vedete sau vlogeri care au milioane de urmăritori. Oare de ce nu ar apărea și politică un lider care prin mesajele date să nu fie urmărit și într-un final sprijinit de milioane se români nemulțumiți de evoluția României în ultimii 30 de ani. Trebuie folosite eficient toate mijloacele tehnologice actuale pentru a reuși în asemenea demers.

Râmnicu Vâlcea               09 februarie 2021

Demolarea sufletului românesc

 Demolarea ca acțiune înseamnă a distruge, a sfărâma o clădire inutilă și construirea unei alte clădiri utile sau schimbarea destinației spațiului supus demolării. Demolarea se practică peste tot în lume și de cele mai multe ori este chiar indicată. Majoritatea țărilor dezvoltate și nu numai și-au demolat construcțiile inutile și au ridicat altele cu utilitate ridicată.

Nici România nu a fost ocolita de acest procedeu prin care trebuiau demolate multe lucruri inutile și pus ceva util și necesar pentru popor în locul lor. România, care este un stat aparte și a trecut de la democrație prin dictatură reîntorcându-se din nou la o democrație originală în 1989. În perioada comunistă conducătorii de atunci, proveniți din rândul unor neaveniți în ale conducerii au trecut la demolarea moștenirii burghezo-mosieresti începând cu demolarea proprietății private și sancționând drastic proprietarii și oponenții comunismului. Cum în România de atunci aproape toți românii erau proprietari, mai ales țăranii răsăriți cărora le-au luat totul. Oare ce o fi fost în sufletul acestor oameni când s-au văzut deposedați de bunurile lor moștenite și muncite de generații întregi. Așa cum le dispăreau bunurile, așa se sfărâmau și  sufletele lor, iar comunismul a mers mai departe cu această operă de demolare spirituală a românilor culminând cu cooperativizarea națională, când totul era al poporului și totul era fără stăpân.

După 1989, când zice-se că am trecut din nou la democrație, până la urmă o democrație înțeleasă perfect de Iliescu și urmașii comuniștilor care au ajuns la putere în 1990. Acum toate bunurile din România erau ale întregului popor iar mulți dintre români chiar credeau acest lucru. Ce a urmat a fost un jaf național început de P. Roman care a dat semnalul furtului național prin sintagma „economia României este un morman de fiare vechi". În cei 30 de ani care au urmat, românii s-au uitat neputincioși cum le dispăreau „bunurile poporului".  Prin statistici se scrie ca au fost demolate peste 1200 de fabrici și uzine, pământul a fost lăsat pârloagă, dispărând toate irigațiile comuniste. Și ca  tacâmul sa fie complet au dispărut băncile românești, au înstrăinat bogățiile, au tăiat pădurile, de fapt o demolare completă a țării. Majoritatea românilor se uitau cum rămân fără bunurile la care au muncit zeci de ani, ajungând șomeri fiind obligați să își caute existența prin alte colțuri ale lumii. Oare ce va fi fost în sufletele celor care plecau cât și în sufletele celor care rămâneau acasă. Probabil că aveau sufletele demolate de durere și înstrăinare. De fiecare dată, din patru în patru ani românii au tras speranță că politrucii ajunși la putere vor onora promisiunile electorale. Din păcate nici un partid nu a reușit să schimbe nimic în țara aceasta, iar sătui de atâția impostori au taxat maxim pătura politică prin neparticiparea la vot, fapt încă neînțeles de guvernanți că poporul are sufletul demolat de impostura, avariția, minciuna, trădarea celor care de 30 de ani conduc România.

Râmnicu Vâlcea                   02 februarie 2020           

"Omul sfințește locul"

Românul are în matricea lui existențială această caracteristică a profesionalismului și conștiinței. Nu poți "să sfințești" un loc cu un neavenit, mai ales un minister. Din nefericire această ultimă remarcă a devenit cutuma în România. Exemplele sunt atât de multe căci nu merită să ne aducem aminte de toți neispravitii care au fost în funcții de decizie majoră. 

Totuși să amintesc o situație prin care am trecut în timpul serviciului. Hidroelectrica a intrat în insolvență prin vara lui 2012. Insolvență a fost atribuită către EuroInsol firma gândacului negru, Remus Borza, de altfel unul din groparii  economiei românești. Ei bine, ca orice gospodar prost,  Borza a început să reducă absolut totul pentru eliminarea cheltuielor, de la reparații, consum tehnologic, achiziții, investiții până la personal. De exemplu, în era dezvoltării IT&C, a reușit performanța de a reduce cu 100 numărul specialiștilor în IT, de la 150 la 50. Asta nu e tot, a umblat la reducerea personalului din exploatare, iar ce a rămas după acest penal (are condamnare penală pentru fals) este că acum Hidroelectrica caută în disperare personal de exploatare, ajungând până acolo să-i solicite pe cei care ies la pensie să mai rămână la serviciu și cu salariu și cu pensie. Cam așa se distruge viitorul unei firme sau guvern prin renunțarea voită la personalul calificat. 

Acum revenind la actul de guvernare a României constatăm că valoarea profesională și a conștiinței celor care au condus destinele României a scăzut continuu începând cu cei 15.000 de specialiști ai CDR. Și uite așa politicienii puși pe capatuiala au realizat că merge și asa, ajungând acum sa ne mirăm ca mai apare câte un ministru cu studiile și expertiza făcute performant. 

Până la urmă la noi nici nu prea contează ce știe ministrul dacă toți cei implicați în conducerea ministerului sunt niște hahalere puse politic și care nu au nimic în comun cu domeniul de care trebuie să se ocupe. Degeaba ministrul de la Energie se pricepe la energie dacă la nivelul conducerii (CA, AGA, directori) unităților energetice sunt niște neica nimeni luați de la lipitul afișelor electorale și puși în aceste funcții. Degeaba certăm ministrul sănătății dacă directorii de spitale nu sunt profesioniști și sunt cu conștiința la pământ. 

Iohannis de vreo 6 ani, după fiecare dezastru vine și ne spune ca se vor face modificări profunde și că îndreaptă corabia pas cu pas  spre traseul normal. 

În situația în care se află acum țara ar trebui schimbate și măturile cum bine zicea o femeie în vârstă dusă de la Suceava la București pentru nimic și lăsată în capitală. 

Credeam ca după 30 de ani de dezastru cei care au ajuns acum la guvernare vor schimba optica și vor renunța la metehnele politicianiste dâmbovițene. Din păcate începutul acestei guvernari îmi arată că nu există nici un sâmbure roditor în această direcție.

Râmnicu Vâlcea              30 ianuarie 2021

România la o lună după instalarea guvernului Citu

 De obicei după alegerile generale și instalarea unui nou guvern majoritar poporul are răbdare și așteaptă ca noua guvernare să înceapă să pună în aplicare programul electoral. Așa se întâmplă într-o republică normală, așa cum se vrea și România, mai ales că președintele Klaus trebuie să construiască România normală.

Însă la noi, după nici o lună de la validarea guvernului, avem cu totul o altă situație. Încă nu avem o propunere de buget clară, piața este plină de protestatari, în gestionarea pandemiei și a vaccinării se constată deja haos, învățământul se bâlbâie între on-line și la școală, economia este aproape închisă complet, iar criza pandemică este în plină dezvoltare. Evident că putem avea circumstanțe atenuante având această stare de pandemie, însă totuși ar trebui să vedem care sunt de fapt cauzele reale care generează această stare deplorabilă în care se află țara acum.

Oare istoria recentă a României ar putea oferi clarificări privind cauzele acestor situații? Reușim să vedem greșelile și să înțelegem ce corecții trebuie făcute?

Este adevărat că schimbarea făcută în 1989 a prins poporul român nepregătit în meandrele democrației și capitalismului, însă organizatorii evenimentelor respective știau foarte bine ce urmează să facă. Așa ne-am ales cu urmașii comuniștilor de frunte ai regimului trecut în frunte cu Ion Iliescu.

Dacă până în 1996 au fost tot felul de frământări,  unele sângeroase (mineriada din 13-15 iunie 1990), în 1996 se schimbă macazul și poporul votează fosta opoziție democratică organizată în CDR cu PNT-CD în frunte și la Cotroceni cu Emil Constantinescu. Aceștia invocând prezența la guvernare a 15.000 de specialiști au făcut praf o parte din economia României, iar în 2000 să aflăm de la Constantinescu că a fost înfrânt de servicii. In 2000 apare a doua forță politică a țării în partidul România Mare catalogat a fi partid naționalist, iar Vadim Tudor ajunge în finala pentru Cotroceni cu Iliescu contra candidat. Evident că pe situația politică existentă a început guvernarea sălbatică a lui Năstase și acoliții lui. Din 2004 până în 2012 urmează guvernări așa zise de dreapta sub oblăduirea lui Băsescu- Petrov, care culminează cu criza financiară din 2008-2010, când pe sărăcirea populației unii guvernanți s-au îmbogățit fabulos. Au urmat vreo 7 ani de guvernare PSD care a creat un haos total în țară și a cultivat cultul personalității mai ceva ca la comuniștii autentici, culminând cu Ponta și Dragnea. In 2019 ajunge la guvernare PNL-ul responsabil și salvatorul țării. În toată această perioadă poporul înțelegând că  țara nu merge în direcția buna și corectă a refuzat constant să mai voteze cu partidele compromise trecute pe la guvernare, acest absenteism la vot fiind un barometru constant că tara este condusă prost.

Ce se poate constata în tot acest timp ca o funcție continuă? La toate schimbările de guverne am avut parte negreșit de „un nou început”, o „resetare” a politicii și democrației în România,  de promovare a profesionalismului și competenței în actul de decizie și nu în ultimul rând de creșterea nivelului de trai a poporului. Însă cu toate acestea am ajuns la situația actuală în care un guvern este contestat de cetățeni la mai puțin de o lună de la instalare. În baza celor prezentate ar fi trebuit ca în prezent să o ducem normal și să nu existe probleme în guvernarea țării. Însă istoria recentă ne mai arată și alte fețe ale faptelor și evenimentelor de care de fapt nimeni nu a ținut cont. Practic fiecare guvernare a fost un eșec, eșec recunoscut de următoarea guvernare ca „o moștenire catastrofală” lăsată de guvernarea anterioară, care a culminat cu guvernul Citu care a primit o moștenire grea de la guvernul Orban, chiar dacă guvernul Orban a condus 1 an România. Dacă e să ne uităm puțin și la asemănări observam ca în anul 2000 în care s-a impus PDSR-ul la alegerile generale, românii au votat masiv PRM-ul, socotit partid naționalist în semn de protest că țara nu e pe direcția bună, fapt ce s-a întâmplat și anul trecut când prezența la vot a fost cea mai mică și au votat cu AUR, socotit partid naționalist, ajuns în parlament. Această izbitoare asemănare arată ca societatea noastră nu este bine cârmuită de marile partide din România. Semnalul este atât de clar că nu merită alte comentarii. Tot de 30 de ani de când România este în democrație se observă ca deja a devenit istorie faptul că toate, absolut toate promisiunile electorale majore nu au fost onorate indiferent de ce partid sau coaliție a ajuns la guvernare, totul fiind o minciună cusuta de obicei, fie cu ață roșie, fie cu ață galbenă.

Analizând evenimentele cotidiene observăm același lucru, adică noua coaliție de guvernare nu respectă aproape nimic din oferta electorală, mai ales promisiunile privind îmbunătățirea vieții oamenilor. Este jenant să constați cu câtă ușurință se trece de la o promisiune la o realitate contrară. Cea mai tare minciună a fost aceea când actualul premier, Citu, care era șeful banilor și fostul premier Orban se jurau pe sfintele moaște că  legile se vor respecta și că sunt prinși în buget banii pentru creșterile legale de venituri ale românilor, ca acum să spună că nu există acești bani. Asta denotă că ipocrizia e mare, accederea la ciolan și mai mare și că totul este o mare farsă jucată prost de niște ageamii în ale politicii și guvernării. Oare dacă explicau cu claritate situația reală nu îi mai votau romanii? Oricum au ieșit pe locul doi la ultimele alegeri. Când au fost votate aceste legi nici un politician ales nu a ridicat problema resurselor, iar Klaus în ambiția obținerii propriului guvern a tăcut ca „neamțul în păpușoi” și a promulgat poate cea mai mare prostie de lege, de la care probabil va pierde acest guvern. Evident că vor apărea explicații fără număr ca e pandemie, că e gripă etc. Și că nu sunt bani. Resursele pentru trecerea prin efectele pandemiei proveneau din alte surse, nu din bugetul aprobat pe 2020 în care se „prevedeau" banii necesari pentru respectarea legilor în vigoare. Cu și mai mult tupeu, totul bazându-se pe tot felul de tertipuri, actualul guvern responsabil vine și ne explică cu subiect și predicat cum va face sistemul de pensionare corect și echitabil fără a spune cum vor rezolva problema pensiilor speciale. Adică, așteptați români ca peste vreo doi ani totul va fi ca la început, recalculam la pensii ca să avem de lucru și motiv să fim lăsați în liniște.

Se pare că intrăm într-o zonă periculoasă în care puterile statului nu respectă legile propriului stat, ceea ce înseamnă că apariția unui partid extremist nu este chiar o întâmplare.

Râmnicu Vâlcea                 28 ianuarie 2021