“Protest în Parlament. Un bărbat s-a aruncat de la balconul sălii de plen”, titlu preluat din presa centrală, Evenimentul Zilei.
Am trăit să o vedem și pe asta. În timp ce țara e condusă numai prin asumare guvernamentală, un om protestează prin gestul suprem împotriva unor ordonanțe care nu au nici o legătură cu Legea Fundamentală a României – CONSTITUȚIA, adică:
ARTICOLUL 47
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
Iată cum în patria noastră s-a ajuns ca un om să protesteze prin metoda sinuciderii pentru a se respecta acest articol din Constituție. Protestul cetățeanului român era bine conturat și acesta înțelegea perfect ce i se întâmplă lui și celor aflați în situația lui:
” "Pentru tine, Boc!", ar fi strigat bărbatul, care are în jur de 40 de ani, atunci când a sărit de la balcon. Persoana, un electrician angajat al TVR, inainte de a se arunca ar fi strigat "Ati luat mancarea de la copii!". De asemenea, acesta purta un tricou pe care avea scris "Ne-ati ucis viitorul" ” vezi www.ziare.com, un mesaj care ne lasă fără cuvinte.
Am văzut la TV impasibilitatatea celor în drept în fața acestui gest suprem. Nu înțeleg cum am putut ajunge în această situație, cel puțin logic, dar am înțeles că pe fondul acestei stări precare a economiei patriei (nu folosesc cuvintele țară sau republică) unii miniștri sunt mulțumiți de starea economică a patriei în anul 2010 – poate prin prisma conturilor pesonale – căci global totul e la pământ. Problema majoră este că momentan nu există soluții concrete și realizabile pentru ieșirea din groapa economică în care ne aflăm. Soluțiile propuse de Guvern și asumate prin răspundere guvernamentală sunt sortite eșecului pentru că nu se bazează pe intrări corecte și propun ca soluție pauperizarea populației și așa sărace a patriei. Pentru depășirea momentului trebuie mers pe domeniile în care poporul român este pregătit și poate prin implicare să refacă și să aducă plusvaloare muncii depuse. Trebuie regândit ceea ce înseamnă agricultura, turismul, mica inițiativă prin oferirea de măsuri active care să protejeze și să încurajeze aceste activități.
Dacă privim în jur nu vedem decât ruine și așa cum prezicea cineva ”un morman de fier vechi”, care din păcate nici acesta nu mai există.
Trebuie să o luăm de la început, cu alți oameni, cu alte idei, cu un alt scop subordonat poporului, nu grupurilor de interese personale.
Râmnicu Vâlcea
29.12.2010
Deschidere spre lume. Schimburi de informații, idei, păreri.
miercuri, 29 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
17 Decembrie 2010
17 DECEMBRIEAstăzi e o zi importantă. 17 DECEMBRIE. Iată ce scrie Wikipedia: ”Timișoara. La ordinele lui Ceaușescu, se trage în manifestanți, din Piața Libertății până la Operă, în zona Podului Decebal, pe Calea Lipovei. Tab–urile blochează intrările în oraș, elicopterele efectuează zboruri de supraveghere.” Este vorba de 17 Decembrie 1989. Ziua în care românii gândeau spre libertate și democrație. După 20 de ani găsim roadele.
Anul acesta Dumnezeu a fost darnic, ne-a dat întradevăr sentimentul și haina anotimpului și a sărbătorilor de iarnă autentice (zăpadă, tradiții și întoarcerea spre credință), singurul care mai are grijă de noi de a nu ne pierde în neantul existenței sărăciei în care traim de fapt.
Acum trăim în democrație și suportăm rigorile acesteia. Trăim în țara asumării legilor existențiale pentru popor (învățământ, salarii, buget, etc.), trăim în țara în care puterile în stat se calcă în picioare, trăim în țara în care poporul nu mai are idealuri, trăim în țara în care oamenii nu mai au simboluri, trăim în țara care e condusă de Curtea Constituțională deoarece Constituția e desuetă, trăim în țara în care cerșetoria (de voturi și existențială) este esențială, trăim în țara care nu are nici o politică de viitor, trăim în țara în care s-a stins și imaginara luminiță,trăim în țara în care suntem sfătuiți să găsim de lucru ”în altă parte”, trăim în țara din care ne pleacă medicii, profesorii, specialiștii, etc., adică trăim în țara NIMĂNUI.
Noroc că Dumnezeu ne bucură cu zăpadă și cu nostalgia tradițiillor de Crăciun, un Crăciun sărac, dar încă neuitat de acest popor.
Anul acesta Dumnezeu a fost darnic, ne-a dat întradevăr sentimentul și haina anotimpului și a sărbătorilor de iarnă autentice (zăpadă, tradiții și întoarcerea spre credință), singurul care mai are grijă de noi de a nu ne pierde în neantul existenței sărăciei în care traim de fapt.
Acum trăim în democrație și suportăm rigorile acesteia. Trăim în țara asumării legilor existențiale pentru popor (învățământ, salarii, buget, etc.), trăim în țara în care puterile în stat se calcă în picioare, trăim în țara în care poporul nu mai are idealuri, trăim în țara în care oamenii nu mai au simboluri, trăim în țara care e condusă de Curtea Constituțională deoarece Constituția e desuetă, trăim în țara în care cerșetoria (de voturi și existențială) este esențială, trăim în țara care nu are nici o politică de viitor, trăim în țara în care s-a stins și imaginara luminiță,trăim în țara în care suntem sfătuiți să găsim de lucru ”în altă parte”, trăim în țara din care ne pleacă medicii, profesorii, specialiștii, etc., adică trăim în țara NIMĂNUI.
Noroc că Dumnezeu ne bucură cu zăpadă și cu nostalgia tradițiillor de Crăciun, un Crăciun sărac, dar încă neuitat de acest popor.
miercuri, 1 decembrie 2010
1 Decembrie 2010
Ziua Națională a României, la Râmnicu Vâlcea plouă și e frig. Vreau să văd cum decurge sărbătoarea națională la Râmnic. Ca deobicei la Statuia Libertății de sub Capela. Lumea puțină așteaptă să înceapă ceremonia. Aici militarii stăteau în frig și ploaie. Apar și oficialitățile cu aceleași mutre în frunte. După onor începe circul. Purtătorul de cuvânt al ostașilor începe să prezinte numele și funcțiile persoanelor de sus. E momentul în care pe primarul municipiului îl cheamă Romeo POPESCU (nu RĂDULESCU) de unde se vede notorietatea lui Rădulescu.
Discursurile vorbitorilor sunt sărace în conținut, fără mesaj și cu rugăminți deșarte la unitatea românilor, acestea nefiind aplaudate de asistență. Cum să aplauzi unitatea cu burta goală și cu frica permanentă că ne vor mai sărăci și mai rău. Până și defilarea puținilor militari a fost un fiasco, nefiind însoțiți de fanfară (probabil că Vâlcea nu mai are fanfară), iar și aceștia erau plictisiți și obosiți de demagogia ultimilor 20 de ani.
Depunerea de coroane de flori s-a făcut numai de câteva instituții publice și câteva partide din Vâlcea. Semnalul este că nici o societate comercială nu a depus coroane de flori. De ce? Probabil că nu merită țara nici de Ziua Națională o floare, în așa stadiu a ajuns patria sub conducerea portocalie. Unde sunt societățile comerciale înfloritoare – Oltchim, Hervil, Vilmar, Carpatina, Vâlceana, etc. și mica industrie locală? De vină o fi politicul care a ajuns să conducă până la nivel de paznic? Se pare că ăsta ar cam fi motivul.
Păi am ajuns să nu avem Președinte, acesta doarme prin Kazasthan, să călcăm în picioare Constituția, să cadă soldații încolonați la manifestare de frig și lipsă hrană.
Asta este de fapt situația reală a României în urma celor 20 de ani de democrație. Păcat.
Discursurile vorbitorilor sunt sărace în conținut, fără mesaj și cu rugăminți deșarte la unitatea românilor, acestea nefiind aplaudate de asistență. Cum să aplauzi unitatea cu burta goală și cu frica permanentă că ne vor mai sărăci și mai rău. Până și defilarea puținilor militari a fost un fiasco, nefiind însoțiți de fanfară (probabil că Vâlcea nu mai are fanfară), iar și aceștia erau plictisiți și obosiți de demagogia ultimilor 20 de ani.
Depunerea de coroane de flori s-a făcut numai de câteva instituții publice și câteva partide din Vâlcea. Semnalul este că nici o societate comercială nu a depus coroane de flori. De ce? Probabil că nu merită țara nici de Ziua Națională o floare, în așa stadiu a ajuns patria sub conducerea portocalie. Unde sunt societățile comerciale înfloritoare – Oltchim, Hervil, Vilmar, Carpatina, Vâlceana, etc. și mica industrie locală? De vină o fi politicul care a ajuns să conducă până la nivel de paznic? Se pare că ăsta ar cam fi motivul.
Păi am ajuns să nu avem Președinte, acesta doarme prin Kazasthan, să călcăm în picioare Constituția, să cadă soldații încolonați la manifestare de frig și lipsă hrană.
Asta este de fapt situația reală a României în urma celor 20 de ani de democrație. Păcat.
duminică, 7 noiembrie 2010
Daca liderul este atent la pile, pierde examenul de lider
Liderul are de trecut un examen important in momentul in care alege intre colaboratorii profesionisti si cei veniti prin pile. Motivul pentru care de cele mai multe ori liderii ii pastrezeaza pe cei veniti prin pile este unul legat de putere.
Potrivit unui studiu ANOFM, trei sferturi dintre romani se bazeaza pe pile atunci cand isi cauta un loc de munca, cam asa este si in politica. In politica, de cele mai multe ori pilele inseamna bani.
Este o problema de mentalitate a celor care stiu ca nu au pregatirea necesara pentru a ocupa un post. Ei de fapt recunosc ca nu merita postul, insa exista cazuri, nu putine la numar, prin care chiar daca ai cunostinte suficiente pentru a ocupa un post, acesta fie trebuie platit, fie este alocat cu prioritate clientelei politice.
Pentru a scapa de angajatii incomozi, in cazul reducerii actvitatii sau disponibilizarilor, primii angajati luati in vizor, sunt cei care fac probleme sefului. Managerul are de trecut un examen important in momentul in care trebuie sa aleaga intre angajatii profesionisti si cei veniti prin pile.
Daca seful este atent la pile, atunci pierde examenul de conducator. Motivul pentru care de cele mai multe ori managerii ii pastrezeaza pe cei veniti prin pile este unul legat de putere.
Pentru a-si exercita puterea, sefii au nevoie de oameni care sa execute dispozitiile. Oamenii veniti prin pile sunt mai predispusi la a face compromisuri. Managerii isi folosesc “protejatii” pentru a-si atinge interesele personale, nu pe cele ale organizatiei.
Mai nou in aproape in toate domeniile de activitate promovarea are loc numai cu sustinere politica, indiferent de functia pe care o va ocupa, asa ca unui manager ii e greu sa-si pastreze onoarea mai ales in sistemul bugetar. Aici, adesea iti joci onoarea cu demisia pe masa. Nu are nici o legatura performanta individului cu ceea ce trebuie sa faca.
Organizatia va mai functiona bine datorita culturii pe care o are. Intr-o organizatie in care seful reuseste sa creeze o cultura de clan, organizatia va avea o cultura de tip inchis. Aceasta va rezista si va realiza cu greu scopul pe care il are. O astfel de organizatie va cauta mereu resurse pentru a-si salva pozitia in societate, mediul economic sau politic.
Din punct de vedere financiar, o astfel de organizatie nu va fi niciodata lider si nici factor de progres al scopului propus.
In astfel de organizatii, seful nu are incredere in subalterni, stie ca unii din ei au ajuns prin pile sau prin compromis politic, nu datorita competentei lor. Neincrederea intareste controlul intern. Oamenii care nu sunt “protejatii” sefului se simt demotivati.
Astfel de oameni nu vad scopul ca pe o sursa de implinire, ci isi privesc locul in organizatie ca pe o sursa de a-si intretine familia, sau parvenire si imbogatire rapida.
Astfel de oameni nu au cum sa ajunga motor in organizatie, dar vor alege sa ramana in organizatie pentru ca nu au unde sa se duca si pentru ca asa au fost educati, sa fie umili si ascultatori.
Exista persoane care ar fi putut face lucruri fantastice in organizatie, dar din cauza faptului ca au fost educati sa-si asculte seful, sa faca ce spune acesta, sa nu-l supere, au ajuns sa duca o viata cenusie si nemotivata. Ei nu mai cauta sa reuseasca prin ceea ce fac, ci cauta sa multumeasca superiorilor.
De ce apar barfele?
In primul rand este vina conducatorului care lasa nerezolvate anumite probleme de etica, ceea ce afecteaza climatul intern si dau nastere comentariilor intre angajati.
Un al doilea factor este ca seful nu reactioneaza atunci cand angajatii au alte preocupari decat atingerea obiectivelor profesionale. Astfel, lasa timp pentru aceste barfe.
Se recomanda crearea unui climat de lucru motivant, orientat spre rezultate, in care oamenii sa stie ca sunt parteneri cu managementul in atingerea rezultatelor.
Din nefericire in companiile, institutiile publice si organizatiile politice din Romania, un astfel de comportament nu se poate corija in generatia noastra.
Potrivit unui studiu ANOFM, trei sferturi dintre romani se bazeaza pe pile atunci cand isi cauta un loc de munca, cam asa este si in politica. In politica, de cele mai multe ori pilele inseamna bani.
Este o problema de mentalitate a celor care stiu ca nu au pregatirea necesara pentru a ocupa un post. Ei de fapt recunosc ca nu merita postul, insa exista cazuri, nu putine la numar, prin care chiar daca ai cunostinte suficiente pentru a ocupa un post, acesta fie trebuie platit, fie este alocat cu prioritate clientelei politice.
Pentru a scapa de angajatii incomozi, in cazul reducerii actvitatii sau disponibilizarilor, primii angajati luati in vizor, sunt cei care fac probleme sefului. Managerul are de trecut un examen important in momentul in care trebuie sa aleaga intre angajatii profesionisti si cei veniti prin pile.
Daca seful este atent la pile, atunci pierde examenul de conducator. Motivul pentru care de cele mai multe ori managerii ii pastrezeaza pe cei veniti prin pile este unul legat de putere.
Pentru a-si exercita puterea, sefii au nevoie de oameni care sa execute dispozitiile. Oamenii veniti prin pile sunt mai predispusi la a face compromisuri. Managerii isi folosesc “protejatii” pentru a-si atinge interesele personale, nu pe cele ale organizatiei.
Mai nou in aproape in toate domeniile de activitate promovarea are loc numai cu sustinere politica, indiferent de functia pe care o va ocupa, asa ca unui manager ii e greu sa-si pastreze onoarea mai ales in sistemul bugetar. Aici, adesea iti joci onoarea cu demisia pe masa. Nu are nici o legatura performanta individului cu ceea ce trebuie sa faca.
Organizatia va mai functiona bine datorita culturii pe care o are. Intr-o organizatie in care seful reuseste sa creeze o cultura de clan, organizatia va avea o cultura de tip inchis. Aceasta va rezista si va realiza cu greu scopul pe care il are. O astfel de organizatie va cauta mereu resurse pentru a-si salva pozitia in societate, mediul economic sau politic.
Din punct de vedere financiar, o astfel de organizatie nu va fi niciodata lider si nici factor de progres al scopului propus.
In astfel de organizatii, seful nu are incredere in subalterni, stie ca unii din ei au ajuns prin pile sau prin compromis politic, nu datorita competentei lor. Neincrederea intareste controlul intern. Oamenii care nu sunt “protejatii” sefului se simt demotivati.
Astfel de oameni nu vad scopul ca pe o sursa de implinire, ci isi privesc locul in organizatie ca pe o sursa de a-si intretine familia, sau parvenire si imbogatire rapida.
Astfel de oameni nu au cum sa ajunga motor in organizatie, dar vor alege sa ramana in organizatie pentru ca nu au unde sa se duca si pentru ca asa au fost educati, sa fie umili si ascultatori.
Exista persoane care ar fi putut face lucruri fantastice in organizatie, dar din cauza faptului ca au fost educati sa-si asculte seful, sa faca ce spune acesta, sa nu-l supere, au ajuns sa duca o viata cenusie si nemotivata. Ei nu mai cauta sa reuseasca prin ceea ce fac, ci cauta sa multumeasca superiorilor.
De ce apar barfele?
In primul rand este vina conducatorului care lasa nerezolvate anumite probleme de etica, ceea ce afecteaza climatul intern si dau nastere comentariilor intre angajati.
Un al doilea factor este ca seful nu reactioneaza atunci cand angajatii au alte preocupari decat atingerea obiectivelor profesionale. Astfel, lasa timp pentru aceste barfe.
Se recomanda crearea unui climat de lucru motivant, orientat spre rezultate, in care oamenii sa stie ca sunt parteneri cu managementul in atingerea rezultatelor.
Din nefericire in companiile, institutiile publice si organizatiile politice din Romania, un astfel de comportament nu se poate corija in generatia noastra.
duminică, 24 octombrie 2010
Sindromul "one man show", meteahna politicienilor din Romania
Citind cateva idei ale fostului CEO Microsoft Romania , Silviu Hotaran, am inteles ca acestea se aplica mult mai bine in politica de azi, atat fostilor cat si actualilor si viitorilor lederi politici.
Cultura politica din Romania are nevoie de schimbari majore, de valori noi. Exista multe organizatii politice, acele “one man show”, care isi limiteaza singure dezvoltarea. Principala lectie pe care liderii trebuie sa o invete este sa critice mai putin si sa inteleaga mai mult.
Cand trecem de la statutul de membru simplu la cel de leaderi, viata noastra se schimba intr-o maniera dramatica. Acum, responsabilitatea nu mai este doar fata de noi insine ci si fata de oamenii cu care lucram in echipa.
Succesul nostru, ca leaderi depinde de succesul angajatilor si invers;
Cred ca generozitatea este cea mai importanta schimbare pentru o persoana in momentul in care ajunge leader. In acea clipa, trebuie sa acordam in primul rand atentie celor din jur. Subliniind ideea ca fiecare membu este unic, in calitate de leader trebuie sa-i cunoastem pe toti cei cu care lucram, sa stim care le este temperamentul, ce-i deosebeste de ceilalti si, in consecinta sa ne comportam cu ei ca atare si sa ne adaptam propriul nostru comportament la ceea ce sunt oamenii cu care lucram.
O prima metoda ar fi buna comunicare, capacitatea de a asculta.Pe termen lung, daca nu avem aceasta capacitate de a ne cunoaste in primul rand pe noi insine si apoi pe cei din jurul nostru, nu vom obtine maximum de la ei. Intr-o echipa, fiecare este motivat de altceva, fiecare doreste sa obtina altceva. Definitia succesului poate diferi de la persoana la persoana.
Leaderul care poate sa-si ajute membrii echipei sa-si atinga scopurile, poate conta pe ei pentru a putea sa-si atinga si el obiectivele, succesul lui personal.
O a doua metoda ar sa se creeze sentimentul ca toti suntem in aceeasi barca, tragem in aceeasi directie.Pentru aceasta conteaza foarte mult sa-ti gasesti cativa “stalpi de incredere” pe care poti sa te bazezi si care sa genereze acel efect al bulgarelui de zapada pentru a crea starea de echipa. In general spiritul de echipa se castiga greu si se pierde repede.
O a treia metoda este sa te regasesti atunci cand te vei pierde in serviciul umanitatii.In acest sens “umanitatea” se transforma in organizatia pentru care lucrezi, in echipa in care te afli. Rationamentul se bazeaza pe interactiunea cu colegii din echipa, pentru autocunoastere. Prin autocunoastere, un leader va reusi sa contribuie mai mult la activitatea organizatiei. Din acest punct de vedere, exista o legatura care transcede titlul de leader. Aceasta afirmatie este valabila si pentru membrii echipei.
O a patra metoda ar fi sa socotim „Biblia”, primul manual de management politic.Cultura politica din Romania are nevoie de schimbari majore, de un transfer de cultura, de valori noi, de leaderi autentici, intrucat interesul personal este cel care primeaza.
Cultura politica din Romania are nevoie de schimbari majore, de valori noi. Exista multe organizatii politice, acele “one man show”, care isi limiteaza singure dezvoltarea. Principala lectie pe care liderii trebuie sa o invete este sa critice mai putin si sa inteleaga mai mult.
Cand trecem de la statutul de membru simplu la cel de leaderi, viata noastra se schimba intr-o maniera dramatica. Acum, responsabilitatea nu mai este doar fata de noi insine ci si fata de oamenii cu care lucram in echipa.
Succesul nostru, ca leaderi depinde de succesul angajatilor si invers;
Cred ca generozitatea este cea mai importanta schimbare pentru o persoana in momentul in care ajunge leader. In acea clipa, trebuie sa acordam in primul rand atentie celor din jur. Subliniind ideea ca fiecare membu este unic, in calitate de leader trebuie sa-i cunoastem pe toti cei cu care lucram, sa stim care le este temperamentul, ce-i deosebeste de ceilalti si, in consecinta sa ne comportam cu ei ca atare si sa ne adaptam propriul nostru comportament la ceea ce sunt oamenii cu care lucram.
O prima metoda ar fi buna comunicare, capacitatea de a asculta.Pe termen lung, daca nu avem aceasta capacitate de a ne cunoaste in primul rand pe noi insine si apoi pe cei din jurul nostru, nu vom obtine maximum de la ei. Intr-o echipa, fiecare este motivat de altceva, fiecare doreste sa obtina altceva. Definitia succesului poate diferi de la persoana la persoana.
Leaderul care poate sa-si ajute membrii echipei sa-si atinga scopurile, poate conta pe ei pentru a putea sa-si atinga si el obiectivele, succesul lui personal.
O a doua metoda ar sa se creeze sentimentul ca toti suntem in aceeasi barca, tragem in aceeasi directie.Pentru aceasta conteaza foarte mult sa-ti gasesti cativa “stalpi de incredere” pe care poti sa te bazezi si care sa genereze acel efect al bulgarelui de zapada pentru a crea starea de echipa. In general spiritul de echipa se castiga greu si se pierde repede.
O a treia metoda este sa te regasesti atunci cand te vei pierde in serviciul umanitatii.In acest sens “umanitatea” se transforma in organizatia pentru care lucrezi, in echipa in care te afli. Rationamentul se bazeaza pe interactiunea cu colegii din echipa, pentru autocunoastere. Prin autocunoastere, un leader va reusi sa contribuie mai mult la activitatea organizatiei. Din acest punct de vedere, exista o legatura care transcede titlul de leader. Aceasta afirmatie este valabila si pentru membrii echipei.
O a patra metoda ar fi sa socotim „Biblia”, primul manual de management politic.Cultura politica din Romania are nevoie de schimbari majore, de un transfer de cultura, de valori noi, de leaderi autentici, intrucat interesul personal este cel care primeaza.
duminică, 26 septembrie 2010
VÂLCEA – MUNICIPIUL PROIECTELOR PROMISE
Azi mă uitam pe INTERNET ca să văd cam ce mai trebuie să realizeze onor primaria municipiului râmnicu-vâlcea până la sfârşitul anului că tot mai e un trimestru până în 2011.
Iată ce portofoliu de proiecte propus a se reliza am găsit. Informaţia este publică şi este luată de pe portalul primariei de la adresa http://www.primariavl.ro.
PORTOFOLIUL DE PROIECTE AL MUNICIPIULUI RAMNICU VALCEA 2010
Portofoliul de proiecte ce urmează a fi incluse în Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a
Municipiului Râmnicu Vâlcea
1. Extindere şi modernizare sistem de supraveghere video cu dispecerat, pe linia siguranţei
publice şi prevenirea criminalităţii, la nivelul municipiului Rm. Vâlcea;
2. Artera de legătură între strada Ştirbei Vodă şi str. Morilor, inclusiv podul peste râul
Olăneşti;
3. Prelungire Bulevardul Tineretului spre sud cu Bulevardul Dem Radulescu de la intersecţia;
cu str. Ostroveni pana la intersecţia cu DN 67;
4. Pod peste râul Olăneşti în prelungirea străzii Carol, inclusiv legăturile cu Calea lui Traian şi strada Morilor;
5. Modernizarea Parcului Zăvoi;
6. Prelungirea Bulevardului Tineretului de la str. Gib Mihăescu până la Bulevardul Nicolae
Bălcescu;
7. Pasaj denivelat suprateran pe Bulevardul Tudor Vladimirescu;
8. Amenajare şi modernizare str. Aurelian Sacerdoţeanu şi str. Patriarh Iustinian Marina;
9. Largire pasaj Hervil;
10. Reabilitare clădirea Colegiului Naţional ”Alexandru Lahovari”;
11. Modernizarea Grădinii Zooologice;
12. Modernizarea Pieţei Centrale;
13. Amenajare şi modernizare Calea lui Traian;
14.Locuinţe sociale.
La aşa ofertă de proiecte măi că îţi vine să crezi că te afli în filme sf. Realizarea practică a acestor proiecte ar fi făcut din oraşul nostru cel mai frumos oraş din România.
Din păcate nu s-a relizat nici un proiect până la capăt.
Ce nu înţeleg este faptul că cei care au făcut aceste propuneri ne cred pe noi proşti, că nu înţelegem ce însemnă un proiect care are nevoie pentru realizare de resurse financiare şi timp.
În cadrul materialului propus se face şi o descriere sumară a proiectului şi câteva fotografii elocvente în acest sens.
După ce am văzut materialul prezentat de primărie vreau să fac o evaluare a ceea ce se vede realizat în prezent:
1. Extindere şi modernizare sistem de supraveghere video cu dispecerat, pe linia siguranţei
publice şi prevenirea criminalităţii, la nivelul municipiului Rm. Vâlcea – poate ni se spune ce efecte are această supraveghere video, atâta timp cât salariile celor puşi să facă ordine sunt reduse cu un sfert. Er vorba că se suprveghează şi stadionul?
2. Artera de legătură între strada Ştirbei Vodă şi str. Morilor, inclusiv podul peste râul
Olăneşti - nerealizat;
3. Prelungire Bulevardul Tineretului spre sud cu Bulevardul Dem Radulescu de la intersecţia cu str. Ostroveni pana la intersecţia cu DN 67- realizat în imaginaţia celor de la primărie;
4. Pod peste râul Olăneşti în prelungirea străzii Carol, inclusiv legăturile cu Calea lui Traian şi strada Morilor – pod invizibil în prezent;
5. Modernizarea Parcului Zăvoi – ce frumos să stai ca la Londra pe iarbă şi să vezi nuferii (la Londra nu în zăvoi), poate se mai fac nişte locuri de joacă la preţuri astronomice?;
6. Prelungirea Bulevardului Tineretului de la str. Gib Mihăescu până la Bulevardul Nicolae
Bălcescu – fluidizarea circulaţiei prin gropile facute şi necoperite;
7. Pasaj denivelat suprateran pe Bulevardul Tudor Vladimirescu – prea mult pentru o primărie şi o conducere fără spiritul realităţii;
8. Amenajare şi modernizare str. Aurelian Sacerdoţeanu şi str. Patriarh Iustinian Marina – pe aici se plătesc impzite ca la municipiu şi se stă mai rău ca la ţară. Sunt aşa de multe de acest fel că ţi se face milă de oamenii care pierd din pensii şi salarii şi plătesc totul la întreg – vezi Râureni, Stolniceni, Colonia Nuci, etc.;
9. Largire pasaj Hervil – fără comentarii;
10. Reabilitare clădirea Colegiului Naţional ”Alexandru Lahovari” – nu s-a spart decât trotuarele de pe lângă colegiu;
11. Modernizarea Grădinii Zooologice – poate hrănesc mai bine animalele
12. Modernizarea Pieţei Centrale – până la modernizarea pieţei ar trebui găsite soluţii ca producătorii agricoli să vândă direct marfa produsă prin munca lor;
13. Amenajare şi modernizare Calea lui Traian- asta a pus capac tuturor proiectelor, după ce au strica trotuarele şi carosabilul că trebuiau luaţi nişe bani a rămas în urmă o ruină de bulevard;
14.Locuinţe sociale – cred că chiar prostesc pe toată lumea.
Şi uite aşa mai trece un an şi noi rămânem cu oraşul râmnicu vâlcea huruit.
Notă: Voi scrie numele oraşului cu litere mici până se vor realiza aceste proiecte îndrăzneţe dar nerealizabile cu asemenea conducere iresponsabilă.
Râmnicu Vâlcea – 26 septembrie 2010
Iată ce portofoliu de proiecte propus a se reliza am găsit. Informaţia este publică şi este luată de pe portalul primariei de la adresa http://www.primariavl.ro.
PORTOFOLIUL DE PROIECTE AL MUNICIPIULUI RAMNICU VALCEA 2010
Portofoliul de proiecte ce urmează a fi incluse în Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a
Municipiului Râmnicu Vâlcea
1. Extindere şi modernizare sistem de supraveghere video cu dispecerat, pe linia siguranţei
publice şi prevenirea criminalităţii, la nivelul municipiului Rm. Vâlcea;
2. Artera de legătură între strada Ştirbei Vodă şi str. Morilor, inclusiv podul peste râul
Olăneşti;
3. Prelungire Bulevardul Tineretului spre sud cu Bulevardul Dem Radulescu de la intersecţia;
cu str. Ostroveni pana la intersecţia cu DN 67;
4. Pod peste râul Olăneşti în prelungirea străzii Carol, inclusiv legăturile cu Calea lui Traian şi strada Morilor;
5. Modernizarea Parcului Zăvoi;
6. Prelungirea Bulevardului Tineretului de la str. Gib Mihăescu până la Bulevardul Nicolae
Bălcescu;
7. Pasaj denivelat suprateran pe Bulevardul Tudor Vladimirescu;
8. Amenajare şi modernizare str. Aurelian Sacerdoţeanu şi str. Patriarh Iustinian Marina;
9. Largire pasaj Hervil;
10. Reabilitare clădirea Colegiului Naţional ”Alexandru Lahovari”;
11. Modernizarea Grădinii Zooologice;
12. Modernizarea Pieţei Centrale;
13. Amenajare şi modernizare Calea lui Traian;
14.Locuinţe sociale.
La aşa ofertă de proiecte măi că îţi vine să crezi că te afli în filme sf. Realizarea practică a acestor proiecte ar fi făcut din oraşul nostru cel mai frumos oraş din România.
Din păcate nu s-a relizat nici un proiect până la capăt.
Ce nu înţeleg este faptul că cei care au făcut aceste propuneri ne cred pe noi proşti, că nu înţelegem ce însemnă un proiect care are nevoie pentru realizare de resurse financiare şi timp.
În cadrul materialului propus se face şi o descriere sumară a proiectului şi câteva fotografii elocvente în acest sens.
După ce am văzut materialul prezentat de primărie vreau să fac o evaluare a ceea ce se vede realizat în prezent:
1. Extindere şi modernizare sistem de supraveghere video cu dispecerat, pe linia siguranţei
publice şi prevenirea criminalităţii, la nivelul municipiului Rm. Vâlcea – poate ni se spune ce efecte are această supraveghere video, atâta timp cât salariile celor puşi să facă ordine sunt reduse cu un sfert. Er vorba că se suprveghează şi stadionul?
2. Artera de legătură între strada Ştirbei Vodă şi str. Morilor, inclusiv podul peste râul
Olăneşti - nerealizat;
3. Prelungire Bulevardul Tineretului spre sud cu Bulevardul Dem Radulescu de la intersecţia cu str. Ostroveni pana la intersecţia cu DN 67- realizat în imaginaţia celor de la primărie;
4. Pod peste râul Olăneşti în prelungirea străzii Carol, inclusiv legăturile cu Calea lui Traian şi strada Morilor – pod invizibil în prezent;
5. Modernizarea Parcului Zăvoi – ce frumos să stai ca la Londra pe iarbă şi să vezi nuferii (la Londra nu în zăvoi), poate se mai fac nişte locuri de joacă la preţuri astronomice?;
6. Prelungirea Bulevardului Tineretului de la str. Gib Mihăescu până la Bulevardul Nicolae
Bălcescu – fluidizarea circulaţiei prin gropile facute şi necoperite;
7. Pasaj denivelat suprateran pe Bulevardul Tudor Vladimirescu – prea mult pentru o primărie şi o conducere fără spiritul realităţii;
8. Amenajare şi modernizare str. Aurelian Sacerdoţeanu şi str. Patriarh Iustinian Marina – pe aici se plătesc impzite ca la municipiu şi se stă mai rău ca la ţară. Sunt aşa de multe de acest fel că ţi se face milă de oamenii care pierd din pensii şi salarii şi plătesc totul la întreg – vezi Râureni, Stolniceni, Colonia Nuci, etc.;
9. Largire pasaj Hervil – fără comentarii;
10. Reabilitare clădirea Colegiului Naţional ”Alexandru Lahovari” – nu s-a spart decât trotuarele de pe lângă colegiu;
11. Modernizarea Grădinii Zooologice – poate hrănesc mai bine animalele
12. Modernizarea Pieţei Centrale – până la modernizarea pieţei ar trebui găsite soluţii ca producătorii agricoli să vândă direct marfa produsă prin munca lor;
13. Amenajare şi modernizare Calea lui Traian- asta a pus capac tuturor proiectelor, după ce au strica trotuarele şi carosabilul că trebuiau luaţi nişe bani a rămas în urmă o ruină de bulevard;
14.Locuinţe sociale – cred că chiar prostesc pe toată lumea.
Şi uite aşa mai trece un an şi noi rămânem cu oraşul râmnicu vâlcea huruit.
Notă: Voi scrie numele oraşului cu litere mici până se vor realiza aceste proiecte îndrăzneţe dar nerealizabile cu asemenea conducere iresponsabilă.
Râmnicu Vâlcea – 26 septembrie 2010
duminică, 5 septembrie 2010
Orașul huruit
Privește conducerea pe care o exercită o instituție publică acreditată în managementul calității
Locuind într-un oraș care a primit în multe concursuri titlul de oraș curat, frumos și bine organizat, constat că în prezent locuiesc într-un oraș huruit.
Oare conducerea primăriei orașului (acreditată în managementul calității) a făcut dovadă că știe să conducă după reguli de bun simț proiectele de modernizare a urbei?
Mie mi se pare că trăiesc într-un infern urbanistic fără ieșire.
Câtă carte trebuie să ai și cât de multă știință îți trebuie să organizezi realizarea unei infrastructuri eficiente, utile și realizată cu costuri minime?
Mă uit cu mirarea cum s-au pornit investițiile și au rămas neterminate. Nu știu cum se fac aceste proiecte fără nici o noimă.
Probabil că pentru a se reda circulației publice arterele de circulație și trotuarele (și așa puține) se va aștepa următoarele alegeri. Sigur că atunci se vor găsi fonduri, resurse, timp, etc. pentru a rupe gura târgului.
Sper că la acea dată se vor găsi oameni advărați, nu niște smecherași de cartier, care se vor implica cu adevărat în viața urbei. Până atunci se vor trezi și electorii vâlceni care vor taxa prin vot această stare de oraș huruit – râmnicu vâlcea scris cu litere mici.
Locuind într-un oraș care a primit în multe concursuri titlul de oraș curat, frumos și bine organizat, constat că în prezent locuiesc într-un oraș huruit.
Oare conducerea primăriei orașului (acreditată în managementul calității) a făcut dovadă că știe să conducă după reguli de bun simț proiectele de modernizare a urbei?
Mie mi se pare că trăiesc într-un infern urbanistic fără ieșire.
Câtă carte trebuie să ai și cât de multă știință îți trebuie să organizezi realizarea unei infrastructuri eficiente, utile și realizată cu costuri minime?
Mă uit cu mirarea cum s-au pornit investițiile și au rămas neterminate. Nu știu cum se fac aceste proiecte fără nici o noimă.
Probabil că pentru a se reda circulației publice arterele de circulație și trotuarele (și așa puține) se va aștepa următoarele alegeri. Sigur că atunci se vor găsi fonduri, resurse, timp, etc. pentru a rupe gura târgului.
Sper că la acea dată se vor găsi oameni advărați, nu niște smecherași de cartier, care se vor implica cu adevărat în viața urbei. Până atunci se vor trezi și electorii vâlceni care vor taxa prin vot această stare de oraș huruit – râmnicu vâlcea scris cu litere mici.
marți, 20 iulie 2010
Cateva citate despre saracie
•Saracii nu pot da vina pe guvern ca sunt saraci, trebuie doar sa inveti, sa te educi iar apoi totul tine de destin (Charles Barkley)
•Avem intotdeauna doua steaguri americane, unul pentru cei bogati iar altul pentru cei saraci. Cand steagul pentru cei bogati e sus inseamna ca totul e sub control iar cand steagul celor saraci e sus inseamna ca e pericol, revolutie sau anarhie (Henry Miller)
•Avem intotdeauna doua steaguri americane, unul pentru cei bogati iar altul pentru cei saraci. Cand steagul pentru cei bogati e sus inseamna ca totul e sub control iar cand steagul celor saraci e sus inseamna ca e pericol, revolutie sau anarhie (Henry Miller)
duminică, 11 iulie 2010
Mircea Eliade despre “imoralitatea clasei politice
14.1. Mircea Eliade despre “imoralitatea clasei politice”[1]
Imoralitatea clasei conducătoare româneşti care deţine “putere” politică de la 1918 încoace, nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia naţională în folosul elementelor alogene, că s-a năpăstuit ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie şi învăţământ, că s-au deznaţionalizat profesiunile libere - toate aceste crime împotriva siguranţei statului şi toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru, ar putea după marea victorie finală - să fie iertate. [...]
Dar piloţii orbi stau surâzători la cârmă, ca şi când nimic nu s-ar întâmpla. Şi aceşti oameni, conducători ai unui popor glorios, sunt uneori cumsecade, sunt uneori oameni de bună credinţă şi cu bunăvoinţă; numai că, aşa orbi cum sunt, lipsiţi de singurul instinct care contează în ceasul de faţă – instinctul statal – nu văd şuvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pământ românesc; nu aud vaietul claselor care se sting, burghezia şi meseriile care dispar, lăsând locul altor neamuri. [...]
Democraţia de la război încoace, a izbutit să zădărnicească orice încercare de redeşteptare naţională. Prin piloţii orbi de la cârma ţării, democraţia ne-a adus astăzi acolo unde suntem. Democraţia a zdrobit definitiv instinctul statal al cârmuitorilor noştri. Că s-au făcut sau nu unelte în mâna străinilor, puţin interesează deocamdată. Singurul lucru care interesează este faptul că nici un om politic de la 1918 încoace, n-a ştiut şi nu ştie ce înseamnă un stat.
Şi asta e destul ca să începi să plângi...
“Vremea”, din 19 septembrie 1937
Înlocuiește 1918 cu 1990 și e fără comentarii!!!!!!!!!!!!!!!
Imoralitatea clasei conducătoare româneşti care deţine “putere” politică de la 1918 încoace, nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia naţională în folosul elementelor alogene, că s-a năpăstuit ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie şi învăţământ, că s-au deznaţionalizat profesiunile libere - toate aceste crime împotriva siguranţei statului şi toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru, ar putea după marea victorie finală - să fie iertate. [...]
Dar piloţii orbi stau surâzători la cârmă, ca şi când nimic nu s-ar întâmpla. Şi aceşti oameni, conducători ai unui popor glorios, sunt uneori cumsecade, sunt uneori oameni de bună credinţă şi cu bunăvoinţă; numai că, aşa orbi cum sunt, lipsiţi de singurul instinct care contează în ceasul de faţă – instinctul statal – nu văd şuvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pământ românesc; nu aud vaietul claselor care se sting, burghezia şi meseriile care dispar, lăsând locul altor neamuri. [...]
Democraţia de la război încoace, a izbutit să zădărnicească orice încercare de redeşteptare naţională. Prin piloţii orbi de la cârma ţării, democraţia ne-a adus astăzi acolo unde suntem. Democraţia a zdrobit definitiv instinctul statal al cârmuitorilor noştri. Că s-au făcut sau nu unelte în mâna străinilor, puţin interesează deocamdată. Singurul lucru care interesează este faptul că nici un om politic de la 1918 încoace, n-a ştiut şi nu ştie ce înseamnă un stat.
Şi asta e destul ca să începi să plângi...
“Vremea”, din 19 septembrie 1937
Înlocuiește 1918 cu 1990 și e fără comentarii!!!!!!!!!!!!!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)