Cu cine mai votează românii

 Dacă duminica viitoare ar fi alegeri parlamentare, cu ce partid aţi vota?

PNL 23.50%
PSD 22.14%
AUR 15.53%
USRPLUS 13.59%
UDMR 8.64%
PMP 4.66%
PRO ROMANIA 4.17%

sursa: INSOMAR

Dacă duminica viitoare ar fi alegeri prezidenţiale, cu cine aţi vota?
Ludovic Orban 22.14%
Marcel Ciolacu 20.29%
George Simion 14.27%
Dan Barna 12.04%
Dacian Cioloş 8.25%

În privința partidelor și a sondajelor de opinie pentru acestea mie mi se pare totul clar: din 1990 încoace încrederea în partidele politice este în descreștere constantă și la ultimele alegeri prezența la vot ne-a demonstrat așa ceva. Cu cei cu care ne-am pricopsit în decembrie 2020 nu vom vedea curând creșterea încrederii în acestea. De semnalat este creșterea în sondaje a AUR, iar scăderea în sondaje a celorlalte trebuie să le surprindă pe ele însele. Acesta este efectul guvernării, nerespectarea programului electoral și lipsei totale a profesionalismului. 

Privind sondajul pentru președinte nici aici nu este o surpriză, e ca la fotbal, dacă o echipă joacă pe la retrogradare cum să găsești un căpitan care să schimbe valoarea echipei? 

Președinții României (4 la numar) au condus echipa (țara) și au ținut-o la coada clasamentului european, mai ales după aderarea la UE. Percepția este că deciziile importante nu le-au luat președinții ci oricine altcineva. Semnalul de alarmă a fost tras de Constantinescu, însă următorii diriguitori nu s-au gândit decât la buzunarele și bunăstarea lor.

 Matelotul nu avea cum sa schimbe ceva când el provenea din structuri și era obișnuit cu micile ciupeli.

Aveam așteptări mult mai multe de la Klaus, însă la acesta distanța dintre declarații și fapte este foarte mare, iar lui îi place puterea și luxul deosebit de mult.

Așadar, după 30 de ani de democrație originală în țara tuturor posibilităților rămâne să apreciem că Sica e cel dintâi în România.

Râmnicu Vâlcea           09 mai 2021

Șocul la români!

 Se spune că omul își schimbă comportamentul cu care l-a înzestrat Creatorul in urma unor experiențe trăite și care de cele mai multe ori s-au manifestat ca niște șocuri neplăcute. 

Asemenea șocuri influențează major și o întreagă societate și aceasta va avea ca reacție comportamente neprevăzute. 

Analizând evoluția societății românești din 1989 până în prezent vom constata ca după șocul evenimentelor din `89 și până acum România a trecut de la șocuri periodice la șocuri continue care pot fi modelate după o funcție continuă crescătoare unde variabilele (necunoscutele) sunt întruchipate de vremelnicii conducători ai acestei nații. Memoria umană reține de obicei evenimentele (șocurile) importante cum ar fi mineriadele, crizele economice, culminând cu actuala criză pandemică si de sistem sanitar ce va continua evident cu o criză economică. Evident că aceste șocuri au lăsat și vor lăsa urme adânci în comportamentul individului și al societății. 

Revenind la curba continuă a șocurilor constat că dacă marile șocuri lasă urme adânci în societate, șocurile continue realizate de comportamentul și deciziile conducătorilor induc cetățenilor o stare continuă de nesiguranță și ambiguitate privind existența sigură în această țară, creând o societate anxioasa care se confruntă cu multe probleme existențiale. 

Dacă e să analizăm pe scurt fiecare ciclu electoral constatăm că șocurile create de conducătorii vremii au fost cu urmări nefaste induse populației. Prin anii `90 ni s-a spus de către Petre Roman că avem o industrie de fiare vechi, iar consecința a fost să o vindem ca fier vechi fără nici un fel de discernământ în a revigora ce mergea și a scăpa de balast. S-au returnat rapid părțile sociale salariaților neinstruiți în economia de piață și astfel au scăpat de potențialii acționari în economie. Au inventat MEBO și astfel au fost însușite bunurile economice. 

Prin `96-2000 CDR-ul cu sindicalistul Ciorbea în frunte au desfigurat fără nici o viziune mineritul din România ca să scape de escapadele lui Miron Cozma. După 2000 se vor prefigura alte șocuri prin înstrăinarea la preț de nimic a pădurilor,  petrolului și industriilor aferente, șocuri prin falimentarea și vinderea sistemului bancar românesc. În epoca Băsescu apare șocul lipsei locurilor de muncă și astfel ne pleacă din țara mii și mii de specialiști și acesta a culminat atât cu suspendarea acestuia de două ori culminând cu criza din 2008-2010. 

După 2010 apare șocul mariajului PSD-PNL ceva de noaptea minții care a culminat cu toate convulsiile din justiție, economie etc. S-a instituit la mare artă cultul personalității lui Ponta, Dragnea care a blocat dezvoltarea normală a țării. După 2014, odată cu Klaus a apărut șocul luptei acerbe pentru putere între PSD și PNL, culminând culmea cu mariajul între cei doi dușmani declarați PNL și PDL. 

Urmează șocul produs de pandemia Covid aplicată peste șocul dezastruos al guvernării PSD urmată de PNL. 

Acum trăim peste șocul major al pandemiei și șocul unei alianțe de guvernare construită forțat ce va fi urmat de șocul unei crize economice. 

Aceste șocuri au avut și alte urmări catastrofice prin apariția unor fenomene naturale de tip inundații (pădurile s-au tăiat tot sub oblăduirea unor conducători), incendii cu multe victime (cauzele se regăsesc în modul cum si-au făcut treaba responsabilii în construcții și verificările ISU), seceta continuă (sistemul de irigații a fost lăsat intenționat de responsabili sa fie distrus) și multe altele cu urmări catastrofice.

Probabil că toate acestea ar fi putut fi evitate în mare parte dacă responsabilii conducători aleși și-ar fi făcut treaba cu devotament și cinste și cu gândul la binele românilor și României. 

Dacă este să analizăm ce vedem acum în parlament și în guvern trecem prin șocuri interzise de comportamentul acestor conducători care nu au nimic cu România și românii. 

Oare cum arată și ce crede fiecare român în mintea și inima lui în urma unor astfel de șocuri?

Probabil ca alte popoare nu au parte de asemenea continuitate de evenimente negative și se pot dezvolta în urma unor șocuri majore, pe când la noi graficul șocurilor fiind o funcție continuă de variabilă „om" nu s-a putut face nici o dezvoltare importantă fiind continuu defazați cu ce se întâmplă în restul lumii.

București         25 martie 2021

România după 30 de ani

Eu cred că în cei 30 de ani de democrație originală  nu am făcut altceva decât să căutăm calea spre bunăstare. Parcă am fi fost într-o mișcare brawniana din care nu am reușit să găsim soluția și nici speranța că vom găsi soluția. Spre deosebire de cetățenii țării, politicienii au ieșit rapid din acest haos și s-au lămurit rapid ce trebuie făcut, ca atare au creat o clasă politică (de politruci) care se mișcă bine în apele tulburi ale politicii românești. Cetățenii,  în cei 30 de ani au încercat și au votat tot spectrul politic oferit de politicieni, făcuți toți de aceeași mamă. Chiar dacă se întrezărea o schimbare, până la urmă toți au ajuns în aceeași oală plină de impostura, incultura și corupție maximă. Așa s-a întâmplat și cu USR-ul apărut prin 2016 în care românii  au avut încredere, vezi 2019 și care au dezamăgit flagrant. Mai nou Dan Barna vrea șef la SRI. De ce? Ascunde ceva? Vom vedea. În cei 30 ani românii au acordat încredere tuturor, însă odată cu dezamăgirea produsă s-au săturat de pokemonii ajunși la butoane, ajungând să refuze votul, vezi decembrie 2020. Acesta este cel mai tare sondaj posibil ceea ce nu au înțeles nici cei care sunt acum la butoane. Cred că pas cu pas, vorba cuiva se va crea masa necesară de cetățeni care va face ordine în țara aceasta. Toate guvernările au scos din ecuație Omul, iar cea actuală desăvârșește acest principiu, exact cum zicea premierul Citu că bugetul nu este construit pentru români și că educația, sănătatea, nivelul de trai nu sunt priorități pentru acest guvern. Probabil că la următoarele alegeri, dacă această guvernare va ajunge până în 2024 vom avea mari surprize căci e posibil ca de data aceasta ulciorul să se spargă.

că în cei 30 de ani de democrație originală  nu am făcut altceva decât să căutăm calea spre bunăstare. Parcă am fi fost într-o mișcare brawniana din care nu am reușit să găsim soluția și nici speranța că vom găsi soluția. 

Spre deosebire de cetățenii țării, politicienii au ieșit rapid din acest haos și s-au lămurit rapid ce trebuie făcut, ca atare au creat o clasă politică (de politruci) care se mișcă bine în apele tulburi ale politicii românești. 

Cetățenii,  în cei 30 de ani au încercat și au votat tot spectrul politic oferit de politicieni, făcuți toți de aceeași mamă. Chiar dacă se întrezărea o schimbare, până la urmă toți au ajuns în aceeași oală plină de impostura, incultura și corupție maximă. Așa s-a întâmplat și cu USR-ul, apărut prin 2016, în care românii  au avut încredere, vezi 2019 și care au dezamăgit flagrant. Mai nou Dan Barna vrea șef la SRI. De ce? Ascunde ceva? Vom vedea. 

În cei 30 ani românii au acordat încredere tuturor, însă odată cu dezamăgirea produsă s-au săturat de pokemonii ajunși la butoane, ajungând să refuze votul, vezi decembrie 2020. Acesta este cel mai tare sondaj posibil ceea ce nu au înțeles nici cei care sunt acum la butoane. Cred că pas cu pas, vorba cuiva se va crea masa necesară de cetățeni care va face ordine în țara aceasta. 

Toate guvernările au scos din ecuație Omul, iar cea actuală desăvârșește acest principiu, exact cum zicea premierul Citu că bugetul nu este construit pentru români și că educația, sănătatea, nivelul de trai nu sunt priorități pentru acest guvern. 

Probabil că la următoarele alegeri, dacă această guvernare va ajunge până în 2024 vom avea mari surprize căci e posibil ca de data aceasta ulciorul să se spargă.

Râmnicu Vâlcea            11 martie 2021

Cercetarea și schimbarea politicii în România

Cunosc bine situația  cercetării din România. Am lucrat la un institut de cercetare (Uzina "G", proiectantul si realizatorul apei grele în România, actualmente ICSI Rm. Valcea) 5 ani între 1980-1985 și ultimii 2 ani înainte de pensie (2017-2019). Așadar am putut face o comparație între perioada din mileniul trecut și perioada actuală. Vorbind valoric trebuie să  spun ca accesul la informație a adus un plus în cercetarea românească. În perioada anilor 1980, cred ca în 1983 nu am mai putut face abonamente la revistele de specialitate străine, din vest. Totuși cred ca inovatiile și inovarea erau mai prezente în perioada trecută cu toate ca numărul doctorilor în științe era infim. Se pare că cu cât a crescut numărul de doctori în științe a scăzut calitatea cercetării. Am rămas surprins că multi tineri abia ieșiți de pe băncile facultăților sunt doctori în științe. Nu cred că au avut timpul suficient să poată spune că stăpânesc bine aceea știință sau sa fi publicat cu contribuții proprii în revistele votate ISI. Și dacă socotim și plagiatul din publicațiile de pe net ajung la concluzia că deja doctoratul a devenit o banalitate în prezent. Eu am continuat să scriu articole cu realizările obținute la Hidroelectrica pe care le-am prezentat la conferințele  SIER. 

Eu nu am mari așteptări de la acești noi oameni de știință din România, cred că renașterea țării va veni tot din rândul tinerilor, însă tinerilor care muncesc fie aici, fie afară și care doresc ceva mai bun pentru copiii lor. Am un exemplu în familie, nepotul meu acum vreo 20 de ani nu avea nici un interes de față politică și guvernare, acum cand are familie și copii a devenit activ încercând sa schimbe optica lumii despre mediu și politica actuală și ca el sunt mulți. 

În ce privește clasa politică pot spune că este în continuă degradare, speram că acum cu noua guvernare se va schimba optica în privința guvernării și meritocratiei. Din păcate exemplele mărunte strică ideile  mărețe prezentate în "programul electoral". Ajunși la butoane nu au înțeles că prezența la vot a fost un mare semnal de alarmă la ceea ce urmează. Acțiunile lor, indiferent că este sau nu statul paralel, îmi dau senzația că sunt dirijate spre a bloca diferitele acțiuni civice care sunt împotriva puterii lor. 

Probabil ca încă nu s-a umplut complet paharul nemulțumirilor populare.

Râmnicu Vâlcea            06 martie 2021

Încrederea la români

 ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. www.dexonline.ro

Cam așa se explică în dicționar ce înseamnă „increderea". Este vorba de a te bizui pe o persoană cinstită și sinceră.

Din 1990 si până în prezent putem analiza încrederea pe care a acordat-o poporul român partidelor politice care au condus, conduc și vor conduce destinele țării.

În 1990 și în 1992 putem spune că poporul român, neînsoțiți în tainele politicii, democrației și capitalismului a acordat încredere maximă, procentele obținute la respectivele alegeri vorbesc, emanaților apăruți în decembrie 1989 în frunte cu Ion Iliescu, care iată ca împlinește venerabila vârstă de 93 ani. Încrederea de atunci a fost deplină, iar poporul scăpat din comunism credea că va trăi mult mai bine în noua democrație, numită de Iliescu „comunism cu față umană”. După 4 ani în care așteptările cetățenilor au fost înșelate de cei aleși, românii au crezut și au avut încredere în Convenția Democrată și în cei 15.000 de „guguștiuci specialiști” invocați de noua putere instalată la Cotroceni, palatul Victoria și palatul Parlamentului. Și după patru ani de guvernare catastrofală au ajuns ca în anul 2000 să se pulverizeze partidul PNT-CD. Evident ca în 1996 participarea la vot a fost mai mică decât în anii anteriori și implicit încrederea mai mica în CD decât în FSN-ul lui Iliescu.

Mergând pe același trend de scădere a participanților la vot, în anul 2000 românii votează răul cel mai mic și mai încearcă odată cu Iliescu și gașca lui. Din 2004, sătui de atâta social democrație prost aplicată, cetățenii acordă încredere, mult mai puțină,  partidelor zise de dreapta care au la cârma corăbiei pe Traian Băsescu, alias Petrov și timp de mulți ani, până în 2012 trecem printr-o criză economică, astfel încât în 2012 pe o alianță nefirească, noul USL, primește încrederea, puțină prin participarea la vot, să conducă destinele țării. Așa cum alianța a fost făcută ca un anus contra naturii, așa a fost și guvernarea USL încât până în 2019 am avut parte numai de gafe majore, rezolvarea intereselor personale, conducători corupți și mincinoși care au contribuit major la scăderea încrederii poporului în clasa politică a țării,  ajungând-se ca în anul 2020 participarea la vot să fie de vreo 30% din populația cu drept de vot. Această prezența se poate traduce ca un vot de blam acordat de cetățeni clasei politice.

Acest fapt a dus la preluarea puterii a unor partide care nu au depășit 10% din totalul cetățenilor cu drept de vot. Semnalul acesta ar trebui sa fie un punct de întoarcere a activității politice și administrative a actualilor și viitori guvernanți la a câștiga încrederea populară.

Din păcate nu se prea ved asemenea demersuri din partea puterii actuale.

Toată campania electorală a partidelor politice a fost făcută numai pe promisiuni (minciuni și lipsă de sinceritate) prin care ofereau cetățenilor numai lapte și miere, fără a informa cetățenii care este de fapt situația reală a stării economice a României. Odată ajunși la guvernare aceștia explică românilor că de fapt ceea ce s-a prezentat în compania electorală este programul electoral, iar ei, guvernanții au alt program de guvernare. De asemenea noua coaliție a promis în campania electorală întoarcerea la meritocratie, la echitate socială, la transparență și la grija față de popor. Acum, la aprobarea bugetului se solicită poporului ( numai poporului muncitor, onest și cu dările la zi) să strângă cureaua ca să scoată România din starea în care se află, datorii nemăsurate, investiții zero, nivel de trai la limita subzistentei, sănătate și educație la pământ etc., fără a se face referire la echitatea promisă, justiție corectă,  respectarea legilor țării, structurile de forță puse în slujba populației etc.

De fapt acest buget de austeritate propus de guvernarea prezentă arată de fapt impotență statului, cu tot aparatul funcționaresc supradimensionat,  în a gestiona corect resursele României. Se spune ca economia subterană este bine pusă la punct și că este imposibil de adus la vedere banii care circulă pe acolo, fapt ce arată că statul prin structurile sale este părtaș la acest fenomen care îi îmbogățește pe cei de la butoane.

Toate acestea ne arată ca de 30 de ani toate partidele și guvernările au ajuns la putere nu și pe minciună și necinste care probabil că la următoarele alegeri vom avea o prezență mult mai mica de 30%.

Dacă guvernul actual nu va reuși să demonstreze că planurile de dezvoltare a țării și bunăstare a poporului, probabil că va avea soarta PNT-CD-ului sau chiar mai rău se va schimba paradigma guvernările viitoare.

București              04 martie 2021

 

 

Un model de guvernare...

Până la urmă omul este cheia succesului sau insuccesului unui demers de orice fel. În momentul actual omul este încorsetat  de modelele sociale și legislative în care trăiește. Se pare ca modelul organizațional piramidal nu mai corespunde momentului actual. Ca să umbli la baza piramidei nu este suficient să schimbi vârful piramidei (prin schimbarea unui ministru nu înseamnă că ai schimbat sistemul pentru că sistemul este mult mai mare și mai diversificat. Sigur că fiecare treaptă a piramidei poate fi redusă la o piramidă mai mică cu un sistem propriu de funcționare, cred că ar trebui schimbat în totalitate sistemul politic și administrativ al țării.

La fiecare nivel de decizie (piramida aia mai mică) ar trebui impuse reguli clare prin care acest nivel să existe și să funcționeze corect fără influențe prea mari venite de la superiori. Piramida și piramidele mici s-ar putea transforma în niște cercuri interdependente mutând-u-se totul în plan astfel încât presiunea de la vârful piramidei inițiale să dispară. Așa ar trebui să se transforme și managementul piramidal într-un management văzut în plan, iar fiecare cerc din acest plan să poată fi funcțional (să-și îndeplinească funcțiile) indiferent de starea celorlalte cercuri din plan, inclusiv cercul mare  care le cuprinde pe toate.

La Hidroelectrica și nu numai, sistemul SCADA are un asemenea model, adică, dacă pică legăturile de comunicație și comandă ale unui hidroagregat, acesta rămâne în continuare funcțional în parametrii ultimei stări valide în care se afla.

Apare următoarea observație „omul nu e SCADA și aș paria că nu se poate face un model uman, chiar dacă este bătut la șah”. Vlad Bărbunțoiu

Omul nu e SCADA, însă modelul se poate aplica la organizații diverse prin înțelegerea fenomenului. Modelul se găsește și la om de exemplu, fiecare organ lucrează independent și toate se integrează în existența organismului.  Spre exemplu la o alertă de virus sistemul limfatic și imunologic reacționează instantaneu fără a mai  aștepta comanda creierului.

La un minister, ex. al industriei, fiecare departament trebuie să știe să funcționeze chiar dacă ministrul nu există sau e pe lângă problemă. Chestia este că departamentele din ministere, instituțiile deconcentrate, direcțiile județene și ministeriale etc. au multe cutume înrădăcinate și nu au fost realizate să în funcționeze în acest sens.

Până nu se schimbă aceste metehne nu vom vedea schimbare în România.

Ceva holacraty!

Râmnicu Vâlcea           27 februarie 2021

Statul paralel și folclorul românesc

 În poveștile populare românești apare destul de des așa zisul „tărâm celălalt” atunci când românii nu își puteau explica de unde bine răul asupra lor.

Loc fantastic din povești, Tărâmul Celălalt se află, de obicei, dincolo de lumea cunoscută și sigură. Este unul dintre cele trei tărâmuri – aşa cum știți ori poate nu știți – care se află pe lumea asta mare: unul este cel al Lumii albe (a noastră, a oamenilor), altul al Lumii negre (a tuturor relelor, a Nefârtatului) și în, fine, la mijloc, Tărâmul Celălalt. El nu e nici rău, nici bun (sau este deopotrivă și rău, și bun), ci mai ales ciudat, altfel decât lumea noastră.

CUM AJUNGI ACOLO?

Ei, aici e aici! N-ai nevoie de busolă sau gps, ci pur şi simplu trebuie să știi încotro s-o apuci. Asta nu înseamnă că e simplu. Ca să ajungi din Lumea albă, a oamenilor, pe Celălalt Tărâm este foarte, foarte dificil. Eroii din povești merg câteodată trei zile și trei nopți încheiate. Întotdeauna însă aceștia trec de o garniță pentru a ajunge acolo, de exemplu o apă mare care separă o împărăție de celălalt tărâm, vecin.  Uneori poarta de intrare pe acest pământ se arată ca o prăpastie de la capătul lumii sau ca o groapă în care trebuie să intri. Alteori, ca să pătrunzi în el trebuie să te scobori într-o fântână. Și, în fine, se poate ca tărâmul să ţi se arate în cer, deasupra norilor.

Pe acest Tărâm pășesc adesea voinici, dar numai cei mai viteji, mai curajoși, mai de ispravă și mai mintoși reușesc a se și întoarce. Celorlalți, „acolo le rămân oscioarele”. Dar ce caută ei acolo? Păi, ce să caute? Să repare o nedreptate și să învingă dușmanul care a săvârșit-o. Făt-Frumos, eroul bun al basmelor, întotdeauna izbutește să aducă înapoi fetele răpite, merele de aur, Soarele şi Luna şi să ucidă dușmanul care le tulbură lumea.

CINE LOCUIEŞTE PE TĂRÂMUL CELĂLALT?

Aici este tărâmul ființelor magice, nesănătoase, locul a tot ce nu e omenesc. Aici locuiesc întotdeauna vietăți stranii, cu înfățișare, comportament și obiceiuri necunoscute, unele dușmane, altele prietene. Balauri, șerpi şi alte târâtoare, cu multe cozi şi capete te pot întâmpina. Tot aici găsești şi scorpii, ghionoaie şi zgripţuroaice, pajuri, zâne, iele, spirite. Corbul îşi are şi el sălașul aici. Dacă balaurul şi zmeul sunt întotdeauna potrivnice voinicului, Zgripțuroaica şi Corbul îl pot ajuta în luptă cu celelalte ființe malefice.

Și, foarte important, aici se regăsește Școala solomonarilor, acei vrăjitori aducători de ploi și grindini, ce-și strunesc balaurii din nori.

CUM ARATĂ ACEST TĂRÂM?

Pământul, florile, copacii, lighioanele sunt „altfel făptuite p-acolo” spune basmul lui Prâslea. Ființele și locurile sunt diferite aici și nu urmează regulile pământești. Dar mai există și livezi, și ogoare, și grădini, și grajduri. Dacă ne aducem aminte de zmei, știm că ei au cam de toate: case, anexe, pomi, animale… ce să mai, gospodărie în toată regula. Doar numele locurilor de pe acest tărâm ne amintesc că ele sunt din altă lume, una ciudată: Smârcul Zmeilor, Țara Scorpiei, Palatul de topaz, Hotarele Scorpiei, Hotarele Zmeilor, Țara lui Aram (de la aramă) – care are un palat aflat pe un ostrov înconjurat de un râu de foc.

Spațiul şi timpul se desfășoară după alte reguli și locurile ori vietățile sunt veșnice, neschimbate, identice lor înseși. Lumea întreagă pare nemișcată, încremenită. Aici nu se cunosc necazurile pământenilor şi nici problemele lor, dar nici nimeni nu simte vreo cât de mică bucurie. Momentul când intră în Lumea albă îi scoate din amorțire… și poate de aceea tânjesc atât după avutul celor vii.

Preluat de pe https://mostenireculturala.com/

Cam așa descrie autorul popular, necunoscut, ceea ce nu înțelege ce i se întâmplă în lumea albă,  lumea în care trăiește. Dacă ar fi să analizăm conținutul unei astfel de povești vom vedea o mare asemănare între acesta și sistemul necunoscut românilor numit generic „statul paralel". Statul paralel poate fi asemuit cu „Tărâmul Celălalt. El nu e nici rău, nici bun (sau este deopotrivă și rău, și bun), ci mai ales ciudat, altfel decât lumea noastră. În statul paralel acționează personaje care pot fi greu caracterizate, unele dintre ele fiind chiar votați de popor fiind considerate de bună credință. Lupta cu acest stat paralel este imposibil de dus de oameni normali, iar dacă aceștia încearcă de multe ori pot deveni victime ale acestui stat sau chiar membri ai lui. Cum și lupta cu zmeii de pe Tărâmul Celălalt o duce Făt Frumos,  așa și lupta cu statul paralel trebuie dusă tot de cineva asemănător cu Făt Frumos. Poporul simplu nu poate duce o asemenea luptă, însă din patru în patru ani tot alege pe cei mai dibaci și destoinici să ducă această luptă și să distrugă această hidră necunoscută și de 30 de ani nu au reușit să găsească personajul salvator. Și de cele mai multe ori constatăm că de fapt și din cei aleși majoritatea sunt membri ai statului paralel.

Dacă în povești întotdeauna Făt Frumos distruge personajele de pe Tărâmul Celălalt, în viața noastră reală încă nu au apărut acei eroi naționali care sa pună corabia România pe valurile dezvoltării și bunăstării.

Râmnicu Vâlcea.             23 februarie 2021

Politicul și mașina!

 Așa ca o comparație pe înțelesul tuturor ar fi să facem o analogie între societatea românească (caracterizată prin mișcarea uniformă la suprafață și mișcarea haotică în nucleul deciziilor politice și economice) cu o mașină care  se deplasează uniform pe stradă iar pentru această deplasare se folosește motorul mașinii. Noi, oamenii vedem mașina deplasându-se și ne dăm cu părerea despre comportamentul în deplasare al ei: aspect, culoare, confort intern etc., fiind foarte putini care analizează în detaliu ce este și ce poate motorul, iar și mai puțini cum este, ce componente are și cum funcționează acesta. Evident că proiectanții și constructorii motorului sunt oameni cu pregătire aprofundata în inginerie, IT, design etc. 

Cam așa ar trebui sa se întâmple și în societatea noastră, cet6ățenii să vadă curgerea liniară a societății și vieții lor, iar profesioniștii să gândească mecanismele prin care această curgere sa fie lină și să asigure traiul fără griji al cetățenilor. Cum pentru a vedea performanța mașinilor ne trebuie piloți destoinici, care să știe atât motorul cât și traseul pe care va merge mașina,  tot așa și în societate ne trebuie conducători care să știe tainele dezvoltării armonioase a societății precum și traseul care trebuie urmat de către cetățenii țării.

Din păcate la noi cei care trebuie să construiască motorul (legile și regulamentele) care să dezvolte societatea sunt neaveniți, mulți dintre ei niște impostori, asemenea sunt și piloții (guvernanții) care trebuie să conducă mașina (țara) spre bunăstare populară. Până nu se umblă cu responsabilitate în aceste două locuri nu vom vedea mașina România rulând corespunzător spre binele popular.

București             17 februarie 2021

Schimbarea mult așteptată...

 Speram ca în 30 de ani se va schimba ceva esențial în  România și mai ales în politica românească, având în vedere ca au ieșit din masa de votanți 30 de leaturi și au intrat 30. Logic trebuia să se întâmple o discontinuitate în acest domeniu. Chestia este ca analizând mai atent, avem câteva explicații:

În România încă mai subzista cocoașa de români așa zișii "ceaușei", născuți în perioada 1977-1981. Statisticile vremii ne spun ca dacă până în decretul respectiv se nășteau în România n copii, după aplicarea decretului se nășteau 2n copii. Aceștia urmează să între în pensie și atunci sa vedem cum scoate cămașă politicul din România. Aceștia votează și de obicei votează stânga.

Există vreo 4.000.000 de concetățeni plecați prin lumea largă, iar ei de cele mai multe ori nu votează sau nu pot vota, cu toate ca aceștia înțeleg cam cu ce se mănâncă democrația și capitalismul.

Acum trebuie aduse în discuție structurile sau "agenturile" sau mai nou "statul paralel" care de 30 de ani manevrează tot ce mișcă în țara noastră și mai rău instruiesc și urmașii lor în aceeași direcție. Cum în 1989 revoluția  a fost "furată" așa s-a întâmplat și cu mișcarea politică din mai 2019. Cum în 2019 se întrezărea schimbarea mult așteptată așa că având multă experiență, aceștia, au putut repede deturna  această voință populară prin multe metode, atât prin atingeri aduse oamenilor reprezentativi cât și prin "mape profesionale" și chiar corupție.

Cred că va trebui să mai așteptăm ceva timp până se ca crea masa critică de oameni care dorește această schimbare esențială în România și politica românească.

Râmnicu Vâlcea               13 februarie 2020

Ce spun sondajele...

Un sondaj CURS prezentat de curând ne arată care este starea actuală a României.

 https://www.stiripesurse.ro/sondaj-curs-cine-sunt-cei-mai-populari-politicieni_1620000.html

Se pare ca la noi s-a încetățenit ca în toate sondajele, indiferent de cine le face, să fie sondate aceleași partide și aceeași oameni. În sondajul respectiv mai apar și Ponta și Tăriceanu pe care electoratul i-a taxat și i-a trimis în lada de gunoi a istoriei cum zic mulți specialiști. S-ar putea să ajungă și în alte "lăzi". Din sondaj se vede ca nici un personaj sondat nu trece de 50% încredere populară. De fapt acest sondaj confirmă 2 aspecte esențiale ce privesc clasa politică și starea actuală în care se află acum țara. Astfel vedem că se confirmă percepția populară de care se bucură politicieni actuali ai României prin faptul că prezența scăzută la ultimele votări, mai ales la parlamentare, este rezultatul lipsei de oameni în care să se investească încrederea, iar România a rămas închistată în aceeași   politicieni corupți, semidocți, avari și mincinoși de 30 de ani.

Aceste sondaje ca de altfel și toată presa (plătită să susțină aceeași politruci iar de curând plătită să promoveze politica guvernamentală privind pandemia) nu fac altceva decât să ne promoveze aceleași figuri triste prin toate mijloacele.

Revenind la sondaj un loc aparte îl ocupă George Simion care se bucură de încredere mai mare decât partidul AUR. Cu toate că el că și partidul sunt ultimii apăruți pe eșichierul politic românesc, iar mesajul lui Simion este unul catalogat ca fiind similar cu al legionarilor, el se bucură de încredere ceea ce arată că românii s-au săturat de "guguștiucii" politici de până acum. Procentele lui Klaus ne arată cât de jos se află în prezent în încrederea populară și că românii au înțeles că nu o să realizeze România normală și educată cu acest comportament total neadecvat pentru prima funcție în stat.

Vedem că pe canalele social media apar multe nemulțumiri față de guvernările trecute dar și de guvernarea prezentă și chiar apar idei și voci care chiar înțeleg ce se întâmplă și ar putea deveni un sâmbure ce poate încolți în solul schimbării situației actuale a țării.

Râmnicu Vâlcea          10 februarie 2021

Să vină Domnul Tudor...

 În istoria învățată la școală ne-au fost prezentați conducători români providențiali și patrioți care au apărut de fiecare dată când situația a cerut-o. Nu vreau să vorbesc de voievozii și domnitorii Țărilor Române care au făcut istorie fiecare la timpul lui. M-aș apleca puțin în preajma anilor 1800 când în Țara Românească era mare dezordine și mare hoție, corupție și biruri greu de suportat. Românii trăiau în epoca domnitorilor fanarioți care își țineau divanul cu biruri substanțiale către Înalta Poartă Otomană. 

În vremurile acestea atât de grele apare un conducător salvator în persoana Domnului Tudor Vladimirescu, oltean de prin Gorj. Acesta prin destoinici sa reușește să adune pandurii pentru a schimba sufletul de organizare al Țării Romanești, ceea ce s-a și întâmplat după moartea acestuia ca rezultat al trădării. Astfel după 1821 dispare domnia fanariota și se creează premisele evenimentelor de la 1848, 1859, 1866, 1877, 1918 care au pus bazele României moderne.

Cum istoria are o evoluție sinusoidală, România a reușit sa treacă și printr-o dictatură comunistă vreme de vreo 45 de ani, când în 1989 a avut loc o discontinuitate în evoluția țării și a fost înlăturat dictatorul conducător al țării, zice-se tot în urma unor trădări din partea structurilor de securitate și implicarea „agenturilor străine”. Numai că în 1989 România nu a avut parte de un conducător emblematic și patriot cum a fost Domnul Tudor. Atunci au apărut emanații revoluției recrutați din comuniștii din linia a doua, fapt ce a avut ca rezultat o revoluție ratată cu urmări dezastruoase pentru țară și popor. Deja s-a văzut unde a ajuns România după 30 de ani în frunte cu conducătorii scuti după 1990.

În acești ultimi 30 de ani totul a fost supus jafului, corupției și rapacismului de cel mai înalt nivel posibil. Acesta, jaful, a început din momentul în care P. Roman a calificat industria României un „morman de fiare vechi” și care încă se desfășoară sub tot felul de forme, care mai de care mai ingenioase. Absolut toate partidele care au guvernat țara timp de 30 de ani au desăvârșit jaful și sărăcirea populației. Cum în 1990 majoritatea românilor nu erau familiarizați cu economia capitalistă și democrația adevărată au fost ușor de păcălit de neocomuniștii din toate partidele care au guvernat țara. Adevărul că odată cu dezvoltarea tehnologică, liberalizarea granițelor și mijloacelor de comunicare românii au început să înțeleagă cum este cu guvernarea, economia capitalistă și democrația adevărată. 

Începând cu 2017 răbdarea românilor a început să fie terminată și în mediul informal, al străzii au apărut sâmburii schimbării situației politice a țării, astfel prin 2019 chiar credeam că deja am intrat pe un făgaș normal spre democratizarea societății și relansarea economiei românești.  Am avut parte de apariția partidului USR, de repoziționarea electoratului la alegerile europarlamentare, alegerea președintelui Iohannis ceea ce ne dădea speranțe de o schimbare radicală a stării în care se afla țara. Totuși, odată cu guvernarea liberală constatăm că deja încrederea românilor în clasa politică a scăzut dramatic culminând cu prezența la vot în decembrie 2020. Pe oferte electorale care mai de care mai ingenioase și mai promițătoare prezența la vot a semnalizat că „minciuna are picioare scurte” care a fost de vreo 4.500.000 de voturi și care au trimis în parlament noul partid, zis naționalist, AUR.

Klaus reușește să formeze alianța de guvernare, șubreda evident, și sa formeze guvernul Citu,  „guvernul lui". În plină pandemie de Coronavirus în care țara este blocată, partidele politice fac promisiuni electorale greu de digerat și de imaginat că vor fi onorate, numai de dragul ajungerii la guvernare. Noul guvern deja declară austeritate totală și taie toate ofertele electorale privind creșterea nivelului de trai al romanilor și caută cu disperare bani pentru bugetul țării.

În situația în care România arată mai rău ca după război (spitalelor iau foc, oamenii mor de toate bolile, industria este blocată, agricultura este la mila naturii, pandemia continuă, aparatul administrativ este supradimensionat și îmbâcsit de oamenii partidului etc) se pare ca singura șansă de schimbare în bine a României rămâne apariția liderului providențial pentru români. Dintre liderii actuali ne se găsește vreunul să poată aduna în jurul lui masa critică de români cu care să schimbe actuala situație.

Eu cred că nu mai este mult și va apărea acest lider ținând cont că în prezent comunicarea este foarte facilă și are resurse nebănuite în acest sens. Am văzut cum partidul AUR apărut din neant a intrat în parlament folosind maximal comunicarea on-line. De fapt există vedete sau vlogeri care au milioane de urmăritori. Oare de ce nu ar apărea și politică un lider care prin mesajele date să nu fie urmărit și într-un final sprijinit de milioane se români nemulțumiți de evoluția României în ultimii 30 de ani. Trebuie folosite eficient toate mijloacele tehnologice actuale pentru a reuși în asemenea demers.

Râmnicu Vâlcea               09 februarie 2021

Demolarea sufletului românesc

 Demolarea ca acțiune înseamnă a distruge, a sfărâma o clădire inutilă și construirea unei alte clădiri utile sau schimbarea destinației spațiului supus demolării. Demolarea se practică peste tot în lume și de cele mai multe ori este chiar indicată. Majoritatea țărilor dezvoltate și nu numai și-au demolat construcțiile inutile și au ridicat altele cu utilitate ridicată.

Nici România nu a fost ocolita de acest procedeu prin care trebuiau demolate multe lucruri inutile și pus ceva util și necesar pentru popor în locul lor. România, care este un stat aparte și a trecut de la democrație prin dictatură reîntorcându-se din nou la o democrație originală în 1989. În perioada comunistă conducătorii de atunci, proveniți din rândul unor neaveniți în ale conducerii au trecut la demolarea moștenirii burghezo-mosieresti începând cu demolarea proprietății private și sancționând drastic proprietarii și oponenții comunismului. Cum în România de atunci aproape toți românii erau proprietari, mai ales țăranii răsăriți cărora le-au luat totul. Oare ce o fi fost în sufletul acestor oameni când s-au văzut deposedați de bunurile lor moștenite și muncite de generații întregi. Așa cum le dispăreau bunurile, așa se sfărâmau și  sufletele lor, iar comunismul a mers mai departe cu această operă de demolare spirituală a românilor culminând cu cooperativizarea națională, când totul era al poporului și totul era fără stăpân.

După 1989, când zice-se că am trecut din nou la democrație, până la urmă o democrație înțeleasă perfect de Iliescu și urmașii comuniștilor care au ajuns la putere în 1990. Acum toate bunurile din România erau ale întregului popor iar mulți dintre români chiar credeau acest lucru. Ce a urmat a fost un jaf național început de P. Roman care a dat semnalul furtului național prin sintagma „economia României este un morman de fiare vechi". În cei 30 de ani care au urmat, românii s-au uitat neputincioși cum le dispăreau „bunurile poporului".  Prin statistici se scrie ca au fost demolate peste 1200 de fabrici și uzine, pământul a fost lăsat pârloagă, dispărând toate irigațiile comuniste. Și ca  tacâmul sa fie complet au dispărut băncile românești, au înstrăinat bogățiile, au tăiat pădurile, de fapt o demolare completă a țării. Majoritatea românilor se uitau cum rămân fără bunurile la care au muncit zeci de ani, ajungând șomeri fiind obligați să își caute existența prin alte colțuri ale lumii. Oare ce va fi fost în sufletele celor care plecau cât și în sufletele celor care rămâneau acasă. Probabil că aveau sufletele demolate de durere și înstrăinare. De fiecare dată, din patru în patru ani românii au tras speranță că politrucii ajunși la putere vor onora promisiunile electorale. Din păcate nici un partid nu a reușit să schimbe nimic în țara aceasta, iar sătui de atâția impostori au taxat maxim pătura politică prin neparticiparea la vot, fapt încă neînțeles de guvernanți că poporul are sufletul demolat de impostura, avariția, minciuna, trădarea celor care de 30 de ani conduc România.

Râmnicu Vâlcea                   02 februarie 2020           

"Omul sfințește locul"

Românul are în matricea lui existențială această caracteristică a profesionalismului și conștiinței. Nu poți "să sfințești" un loc cu un neavenit, mai ales un minister. Din nefericire această ultimă remarcă a devenit cutuma în România. Exemplele sunt atât de multe căci nu merită să ne aducem aminte de toți neispravitii care au fost în funcții de decizie majoră. 

Totuși să amintesc o situație prin care am trecut în timpul serviciului. Hidroelectrica a intrat în insolvență prin vara lui 2012. Insolvență a fost atribuită către EuroInsol firma gândacului negru, Remus Borza, de altfel unul din groparii  economiei românești. Ei bine, ca orice gospodar prost,  Borza a început să reducă absolut totul pentru eliminarea cheltuielor, de la reparații, consum tehnologic, achiziții, investiții până la personal. De exemplu, în era dezvoltării IT&C, a reușit performanța de a reduce cu 100 numărul specialiștilor în IT, de la 150 la 50. Asta nu e tot, a umblat la reducerea personalului din exploatare, iar ce a rămas după acest penal (are condamnare penală pentru fals) este că acum Hidroelectrica caută în disperare personal de exploatare, ajungând până acolo să-i solicite pe cei care ies la pensie să mai rămână la serviciu și cu salariu și cu pensie. Cam așa se distruge viitorul unei firme sau guvern prin renunțarea voită la personalul calificat. 

Acum revenind la actul de guvernare a României constatăm că valoarea profesională și a conștiinței celor care au condus destinele României a scăzut continuu începând cu cei 15.000 de specialiști ai CDR. Și uite așa politicienii puși pe capatuiala au realizat că merge și asa, ajungând acum sa ne mirăm ca mai apare câte un ministru cu studiile și expertiza făcute performant. 

Până la urmă la noi nici nu prea contează ce știe ministrul dacă toți cei implicați în conducerea ministerului sunt niște hahalere puse politic și care nu au nimic în comun cu domeniul de care trebuie să se ocupe. Degeaba ministrul de la Energie se pricepe la energie dacă la nivelul conducerii (CA, AGA, directori) unităților energetice sunt niște neica nimeni luați de la lipitul afișelor electorale și puși în aceste funcții. Degeaba certăm ministrul sănătății dacă directorii de spitale nu sunt profesioniști și sunt cu conștiința la pământ. 

Iohannis de vreo 6 ani, după fiecare dezastru vine și ne spune ca se vor face modificări profunde și că îndreaptă corabia pas cu pas  spre traseul normal. 

În situația în care se află acum țara ar trebui schimbate și măturile cum bine zicea o femeie în vârstă dusă de la Suceava la București pentru nimic și lăsată în capitală. 

Credeam ca după 30 de ani de dezastru cei care au ajuns acum la guvernare vor schimba optica și vor renunța la metehnele politicianiste dâmbovițene. Din păcate începutul acestei guvernari îmi arată că nu există nici un sâmbure roditor în această direcție.

Râmnicu Vâlcea              30 ianuarie 2021

România la o lună după instalarea guvernului Citu

 De obicei după alegerile generale și instalarea unui nou guvern majoritar poporul are răbdare și așteaptă ca noua guvernare să înceapă să pună în aplicare programul electoral. Așa se întâmplă într-o republică normală, așa cum se vrea și România, mai ales că președintele Klaus trebuie să construiască România normală.

Însă la noi, după nici o lună de la validarea guvernului, avem cu totul o altă situație. Încă nu avem o propunere de buget clară, piața este plină de protestatari, în gestionarea pandemiei și a vaccinării se constată deja haos, învățământul se bâlbâie între on-line și la școală, economia este aproape închisă complet, iar criza pandemică este în plină dezvoltare. Evident că putem avea circumstanțe atenuante având această stare de pandemie, însă totuși ar trebui să vedem care sunt de fapt cauzele reale care generează această stare deplorabilă în care se află țara acum.

Oare istoria recentă a României ar putea oferi clarificări privind cauzele acestor situații? Reușim să vedem greșelile și să înțelegem ce corecții trebuie făcute?

Este adevărat că schimbarea făcută în 1989 a prins poporul român nepregătit în meandrele democrației și capitalismului, însă organizatorii evenimentelor respective știau foarte bine ce urmează să facă. Așa ne-am ales cu urmașii comuniștilor de frunte ai regimului trecut în frunte cu Ion Iliescu.

Dacă până în 1996 au fost tot felul de frământări,  unele sângeroase (mineriada din 13-15 iunie 1990), în 1996 se schimbă macazul și poporul votează fosta opoziție democratică organizată în CDR cu PNT-CD în frunte și la Cotroceni cu Emil Constantinescu. Aceștia invocând prezența la guvernare a 15.000 de specialiști au făcut praf o parte din economia României, iar în 2000 să aflăm de la Constantinescu că a fost înfrânt de servicii. In 2000 apare a doua forță politică a țării în partidul România Mare catalogat a fi partid naționalist, iar Vadim Tudor ajunge în finala pentru Cotroceni cu Iliescu contra candidat. Evident că pe situația politică existentă a început guvernarea sălbatică a lui Năstase și acoliții lui. Din 2004 până în 2012 urmează guvernări așa zise de dreapta sub oblăduirea lui Băsescu- Petrov, care culminează cu criza financiară din 2008-2010, când pe sărăcirea populației unii guvernanți s-au îmbogățit fabulos. Au urmat vreo 7 ani de guvernare PSD care a creat un haos total în țară și a cultivat cultul personalității mai ceva ca la comuniștii autentici, culminând cu Ponta și Dragnea. In 2019 ajunge la guvernare PNL-ul responsabil și salvatorul țării. În toată această perioadă poporul înțelegând că  țara nu merge în direcția buna și corectă a refuzat constant să mai voteze cu partidele compromise trecute pe la guvernare, acest absenteism la vot fiind un barometru constant că tara este condusă prost.

Ce se poate constata în tot acest timp ca o funcție continuă? La toate schimbările de guverne am avut parte negreșit de „un nou început”, o „resetare” a politicii și democrației în România,  de promovare a profesionalismului și competenței în actul de decizie și nu în ultimul rând de creșterea nivelului de trai a poporului. Însă cu toate acestea am ajuns la situația actuală în care un guvern este contestat de cetățeni la mai puțin de o lună de la instalare. În baza celor prezentate ar fi trebuit ca în prezent să o ducem normal și să nu existe probleme în guvernarea țării. Însă istoria recentă ne mai arată și alte fețe ale faptelor și evenimentelor de care de fapt nimeni nu a ținut cont. Practic fiecare guvernare a fost un eșec, eșec recunoscut de următoarea guvernare ca „o moștenire catastrofală” lăsată de guvernarea anterioară, care a culminat cu guvernul Citu care a primit o moștenire grea de la guvernul Orban, chiar dacă guvernul Orban a condus 1 an România. Dacă e să ne uităm puțin și la asemănări observam ca în anul 2000 în care s-a impus PDSR-ul la alegerile generale, românii au votat masiv PRM-ul, socotit partid naționalist în semn de protest că țara nu e pe direcția bună, fapt ce s-a întâmplat și anul trecut când prezența la vot a fost cea mai mică și au votat cu AUR, socotit partid naționalist, ajuns în parlament. Această izbitoare asemănare arată ca societatea noastră nu este bine cârmuită de marile partide din România. Semnalul este atât de clar că nu merită alte comentarii. Tot de 30 de ani de când România este în democrație se observă ca deja a devenit istorie faptul că toate, absolut toate promisiunile electorale majore nu au fost onorate indiferent de ce partid sau coaliție a ajuns la guvernare, totul fiind o minciună cusuta de obicei, fie cu ață roșie, fie cu ață galbenă.

Analizând evenimentele cotidiene observăm același lucru, adică noua coaliție de guvernare nu respectă aproape nimic din oferta electorală, mai ales promisiunile privind îmbunătățirea vieții oamenilor. Este jenant să constați cu câtă ușurință se trece de la o promisiune la o realitate contrară. Cea mai tare minciună a fost aceea când actualul premier, Citu, care era șeful banilor și fostul premier Orban se jurau pe sfintele moaște că  legile se vor respecta și că sunt prinși în buget banii pentru creșterile legale de venituri ale românilor, ca acum să spună că nu există acești bani. Asta denotă că ipocrizia e mare, accederea la ciolan și mai mare și că totul este o mare farsă jucată prost de niște ageamii în ale politicii și guvernării. Oare dacă explicau cu claritate situația reală nu îi mai votau romanii? Oricum au ieșit pe locul doi la ultimele alegeri. Când au fost votate aceste legi nici un politician ales nu a ridicat problema resurselor, iar Klaus în ambiția obținerii propriului guvern a tăcut ca „neamțul în păpușoi” și a promulgat poate cea mai mare prostie de lege, de la care probabil va pierde acest guvern. Evident că vor apărea explicații fără număr ca e pandemie, că e gripă etc. Și că nu sunt bani. Resursele pentru trecerea prin efectele pandemiei proveneau din alte surse, nu din bugetul aprobat pe 2020 în care se „prevedeau" banii necesari pentru respectarea legilor în vigoare. Cu și mai mult tupeu, totul bazându-se pe tot felul de tertipuri, actualul guvern responsabil vine și ne explică cu subiect și predicat cum va face sistemul de pensionare corect și echitabil fără a spune cum vor rezolva problema pensiilor speciale. Adică, așteptați români ca peste vreo doi ani totul va fi ca la început, recalculam la pensii ca să avem de lucru și motiv să fim lăsați în liniște.

Se pare că intrăm într-o zonă periculoasă în care puterile statului nu respectă legile propriului stat, ceea ce înseamnă că apariția unui partid extremist nu este chiar o întâmplare.

Râmnicu Vâlcea                 28 ianuarie 2021

Informația și rețelele de socializare

În prezent lumea trăiește dual, între real și virtual. Cu vreo 50 de ani în urmă tot ceea ce trăim acum în era IT&C era privită ca un film sau o carte sf și majoritatea omenirii era nedumerita și nu credea ca va trăi aceste vremuri. Îmi aduc aminte cum prin anii 1980, bazându-mă pe teleprelucrarea datelor explicam colegilor din producție și economic de la Întreprinderea Electrocentrale Rm. Vâlcea cum vor putea vedea pe calculator stocurile de materiale și piese de schimb din toate depozitele de pe Valea Oltului și Lotrului. Aceștia se uitau la mine ca la un tablou abstract și li se părea imposibil așa ceva.

Iată ca în decurs de doua, trei decenii tehnologia a ajuns atât de departe încât nu mai amintește de această teleprelucrare a datelor sau alte asemenea manifestări de pionierat în domeniu. 

Acum, odată cu dezvoltarea comunicațiilor radio și tehnologiei informației s-a ajuns ca aproape instantaneu să fi în orice loc al lumii sau să vorbești, sau să te vezi cu oricine pe mapamond. Probabil că această dezvoltare se va continua astfel încât să exploatăm noile tehnologii ca Realitatea Virtuală (VR), Internetul Lucrurilor (IoT), Inteligența Artificiala (IA) sau Blochchain. Astfel putem fi continuu oriunde dorim și mai ales vizibili în „social media”, putând discuta cu prietenii mai mult sau mai puțin cunoscuți. 

În ultimul timp și mai pregnant în ultimul an pandemic, omul s-a rupt aproape total de relația clasică de prietenie și discuție reală, mutând-u-se totul în on-line. Acest on-line dă posibilitatea oricui să filosofeze, sa emită păreri personale cu valențe de adevăr absolut, să discute despre persoane pe care nu le cunoaște decât virtual sau să jignească cu nesimțire pe oricine gândește altfel decât el.

După cum se știe în social media, recte Facebook sau Twitter, fiecare abonat are pagina (peretele) lui în care poate să  debiteze orice, oricând și oricum. Ideea este ca mai toate aceste pagini fiind publice și pot fi accesate de publicul larg, se mai găsesc unii atotștiutori să comenteze neadecvat, chiar cu jigniri majore, pe paginile altora fără a cunoaște proprietarul. Deja aici se observă principiul care a stat la baza multor rele ale omenirii, „cine nu e cu mine e împotriva mea". Aceste ieșiri nu fac altceva decât să adâncească și mai mult prăpastia între diferitele curente politice, științifice, istorice, culturale, sportive etc. între adepții uneia sau alteia dintre păreri. 

Tradus altfel este ca și cum și intra în casa omului ca prieten ca să îl iei la înjurături.

Râmnicu Vâlcea             26 ianuarie 2020

Despre PNL și nu numai...

 În prezent PNL-ului i-a trecut glonțul pe la ureche. Grupul așa zișilor „reformiști” nu mai au răbdare și vor puterea în partid cât mai repede. Au fost temperați de  bătrânii PD-L-iști ardeleni,  de reacția fără echivoc a președintelui în exercițiu Ludovic Orban și probabil de intervenția lui Klaus.

Înainte de a face anumite aserțiuni despre situația din PNL, vreau să aduc în atenție câte ceva din istoria recentă a partidelor din România. 

Prin anul 2000, PDSR-ul în lipsă totală de imagine externă încearcă să se reformeze și prin „mireasa" PSDR, în anul 2001 reușește să ajungă în Internaționala Socialistă Europeană, fiind și la guvernarea României cu Ion Iliescu președinte. După mandatul de președinte, Ion Iliescu dorește să redevină președintele noului partid PSD. Astfel, acesta face un periplu național pentru a stabili ca să fie votat la viitorul congres al PSD, partid care a pierdut în 2004 atât alegerile prezidențiale cât și parlamentare. Toate bune și făcute însă până la congres noii reformiști din PSD, în frunte cu Mircea Geoană („prostănacul” partidului după spusele lui Iliescu) îi suflă acestuia președinția partidului, cu oferta de reformare totală a PSD. Urmarea a fost că în 2008 PSD-ul, cu toată reforma făcută, pierde din nou alegerile prezidențiale și parlamentare. 

După aceste eșecuri vin alți „reformiști” în frunte cu năbădăiosul V.V. Ponta care având  minciuna și  lăudăroșenia în sânge promite o schimbare majoră în partid, care a culminat cu spectacolul megalomanic, cam ca la Ceaușescu, pe Arena Națională. Astfel, cu gafa monumentală a PNL-ului făcută de un alt președinte de partid,  Crin Antonescu, când s-a „unit” stânga cu dreapta, revigorând PSD-ul și formând acel USL de poveste în care oricine ar fi candidat la parlamentare din partea acestei alianțe ieșea parlamentar, asta și pe erodarea PD-L-ului în guvernarea 2008-2012.

Nerespectând înțelegerile făcute alianța USL s-a rupt, iar Ponta după spectacolele grotești făcute pierde atât președinția României cât și a partidului. 

Partidul este preluat de alți „reformiști” în frunte cu Dragnea care aproape ca a reușit sa treacă pe persoană fizică gogeamite partidul, ducând astfel spre dezastrul electoral din ultimii doi ani ai PSD -ului. Cam așa s-a scris istoria unui partid puternic trecut din „reformiști" în alți „reformiști” de-a lungul a două decenii.

Revenind la PNL, partid istoric cu viziune de dreapta politică, vedem că a ajuns în punctul critic în care vrea să se reformeze. PNL-ul în ultimii 30 de ani nu a avut forța și stabilitatea PSD-ului, urmașul PCR-ului anterior. PNL-ul a trecut prin multe frământări, divizări, fuzionări, alianțe fiind într-o dinamică neîntreruptă, cu urcușuri și căderi uneori prea abrupte. Nici până în prezent încă nu are stabilită definitiv identitatea doctrinară, de multe ori acționând și folosind metode politice și economice de altă factură decât liberală. Evident că pentru a exista și impune pe eșichierul politicii românești a trebuit sa facă multe compromisuri din câte a ieșit de cele mai multe ori șifonat. Oricum toate aceste compromisuri au fost făcute pe lângă statut și regulamente, multe dintre ele servind liderilor momentului. Putem spune ca PNL-ul a resuscitat prin 2010 PSD-ul care a reușit sa pună pe brânci societatea noastră până în 2019, iar apoi a scos din conul de umbra PD-L-ul lui Băsescu și a reactivat toți grangurii partidului mai mult sau mai puțin compromiși,  apoi cu promovarea lui Klaus a reușit să devină unealta acestuia. Nu mai vorbim de traseismul politic condamnat cu tărie care a devenit motorul ajungerii la guvernare, toate acestea sub comanda lui Ludovic Orban. 

Toate aceste mișcări au subminat natural autoritatea liderului și a conducerii partidului, apărând evident pătura „reformatoare" în partid, pătură care nu mai are răbdare sa acceadă la putere mai ales când se împarte ciolanul guvernării. 

Cum toată politica din România este făcută de politrucii apăruți după 1990, școliți și influențați de toate mișcările politice postcomuniste, este clar că nici aceștia nu pot ieși din canoanele văzute și făcute de alte partide, mai ales că acești „reformiști” sunt de fapt niște fripturiști. 

A arde anumite etape în înțelegerea profundă a menirii partidului în care activezi mi se pare că se repetă istoria PSD-ului din ultimii ani. Dacă PSD-ul nu s-a divizat,  asta nu înseamnă că în PNL va fi la fel.

Intrând puțin în subtilitatea faptelor, vedem că deja în parlamentul țării s-a format grupul informal, din câțiva PSD-iști,  „social-umanist-liberal" care va deveni în scurt timp „groapa” unde se vor strânge toți nemulțumiții din celelalte partide și ne vom trezi iarăși în parlament cu partide nevotate de popor și care evident că vor face jocurile actualei opoziții, PSD.

Așa ca un exemplu, dacă ministru educației Câmpeanu pierde portofoliul mai rămâne în PNL, oricare ar fi acesta? La fel pentru toți cei care au ajuns numai din interes pecuniar în PNL. Cred ca nici bastanii ardeleni foști PD-L-iști nu vor achisa să  continue în PNL cu riscul pierderii privilegiilor actuale. 

Istoria rămâne a infirma sau confirma cele prezentate aici.

București           21 ianuarie 2021

Rareș Bogdan și PNL-ul...

Întotdeauna în toate organizațiile se întâmplă fenomenul din ciclism, este câte un sportiv care evadează prematur din pluton și după acest raid este prins de pluton și sfârșește în anonimatul cursei. Așa și cu exaltatul de Rareș Bogdan care probabil a crezut că este momentul unui puci în PNL. Rareș Bogdan a prins aripi la europarlamentare când a făcut o promisiune majoră și neonorata și care a costat apoi multe procente în jos pentru PNL. Nu cred că el că președinte al PNL București ar fi devenit locomotivă, după gafele făcute până în alegeri și continuate după. 

Puciul acesta "ratat" a scos la vedere situația reală din PNL, unde unii "reformiștii " nu mai au răbdare și vor tot ciolanul, iar "conservatorii", harsiti în politică și hoții știu bine tempoul politic. Acum s-a văzut limpede o divergența între PNL-istii vechi și autentici și noii apăruți în PNL, fie pe filiera traseismului politic, fie în urma fuziunii cu PD-L. Reacțiile PD-L-istilor importanți arată ca această nemulțumire a apărut cam devreme și a dat lui Ludovic Orban și colaboratorilor apropiați timp să se organizeze. 

Viitorul congres va fi unul în care se vor lupta la baioneta cele două tabere. Dacă guvernarea gândită de Orban nu va fi  bună vom vedea multe schimbări în PNL și poate și divizări.

Întotdeauna în toate organizațiile se întâmplă fenomenul din ciclism, este câte un sportiv care evadează prematur din pluton și după acest raid este prins de pluton și sfârșește în anonimatul cursei. Așa și cu exaltatul de Rareș Bogdan care probabil a crezut că este momentul unui puci în PNL. Rareș Bogdan a prins aripi la europarlamentare când a făcut o promisiune majoră și neonorata și care a costat apoi multe procente în jos pentru PNL. Nu cred că el că președinte al PNL București ar fi devenit locomotivă, după gafele făcute până în alegeri și continuate după. 

Puciul acesta "ratat" a scos la vedere situația reală din PNL, unde unii "reformiștii " nu mai au răbdare și vor tot ciolanul, iar "conservatorii", harsiti în politică și hoții știu bine tempoul politic. Acum s-a văzut limpede o divergența între PNL-istii vechi și autentici și noii apăruți în PNL, fie pe filiera traseismului politic, fie în urma fuziunii cu PD-L. Reacțiile PD-L-istilor importanți arată ca această nemulțumire a apărut cam devreme și a dat lui Ludovic Orban și colaboratorilor apropiați timp să se organizeze. 

Viitorul congres va fi unul în care se vor lupta la baioneta cele două tabere. Dacă guvernarea gândită de Orban nu va fi  bună vom vedea multe schimbări în PNL și poate și divizări.

București               20 ianuarie 2021

PNL – încotro?

 

PNL – ului trece în prezent prin convulsii interne, tocmai când este la guvernare. Oare puterea și mirosul banilor să fie de vină?

Imediat după evenimentele din decembrie 1989 au reapărut pe eșichierul politic românesc partidele istorice: PNL, PNT-CD și PSDR. În prezent la vedere și cu rezultate notabile mai activează PNL-ul, PNT-CD arată ca o stafie rătăcită prin mintea unora și fără nici o recunoaștere din anul 2000, după ce a fost vioara întâi la guvernarea eșuată din perioada 1996-2000, majoritatea membrilor de partid migrând spre PNL, iar PSDR, prin grija celor doi colegi profesori la drept, Adrian Năstase și Al. Athanasiu au pus de o fuziune controversată și fără acceptul senzorului Cunescu, emblema partidului, cu PDSR-ul lui Iliescu, urmașul de facto al PCR-ului. Astfel istoria politică românească a rămas să fie continuată numai de PNL. Oare, acum când PNL-ul se află la guvernare va avea soarta celorlalte partide istorice?

În 1990 la primele alegeri postcomuniste, Iliescu (FSN) obținea 85,07% din voturi, Campeanu (PNL), obținea 10,64% din voturi și Rațiu (PNT-CD) obținea 4,29 % din voturi, iar la parlamentare s-au obținut asemănător, FSN – 67%, PNL – 7% și  PNT-CD- 2,5%. Cam așa au plecat la drum partidele importante în 1990.

Dacă pe parcursul anilor PNT-CD aproape s-a dizolvat, PNL, cu toate convulsiile apărute a continuat să existe și să conteze în administrarea țării. Astfel, dacă în epoca Băsescu președintele României s-a luptat să elimine puterea PD-L-ului, făcând chiar și o alianța nefirească cu dușmanul principal al partidului, PSD, formând acel controversat USL, fapt ce a contribuit la o scădere masivă în încrederea populară, reușește, în urma unor compromisuri supărătoare sa ajungă la guvernare în 2019, sub comanda lui Ludovic Orban. Orice compromis făcut sau orice abatere de la statut, regulamente, principii sau doctrină va lăsa în urmă tot felul de situații, multe neprevăzute. În dorința de a ajunge în prim planul politicii și guvernării, PNL-ul a recurs la tot felul de improvizații și încălcări ale statutului, astfel: l-a sprijinit pe Iohannis la candidatura la președinția României, promovându-l pana în funcția maximă în partid cu toate ca nu avea nici vechimea necesară în partid și nici gândirea liberală dovedită, a preluat din media TV pe Rareș Bogdan, care era cel mai înfocat critic al PNL-ului, aducându-l în a două funcție în partid și trimițându-l  la Bruxelles, iar acesta cu gura sloboda, nu plină ca a lui Orban, a făcut și face promisiuni aproape imposibil de realizat ceea ce nu face rating pentru PNL. Iar așa ca să fie paharul plin a trebuit ca PNL-ul să reanime PD-L care era aproape mort și să repună pe orbită leaderii acestuia mai mult sau mai puțin compromiși.

Acum toate acestea fiind realizate și multe altele, toate sub conducerea lui Orban la vedere și Klaus din umbră, PNL reușește să ajungă la guvernare și să aibă majoritate în parlament, e adevărat o majoritate fragilă, în condițiile în care românii sătui de așa politică și guvernare nu au ieșit la vot. Neparticiparea la vot a romanilor ar trebui înțeleasă ca un blam adus clasei politice actuale de care ar trebui să țină cont partidele politice. În situația specială în care ne aflăm acum, criza pandemică, criza economică, neîncrederea populară în partide, parlament, guvern, președinție, la mirosul banilor și a pierderii unor privilegii, „reformiștii” din PNL, reprezentați de ultimii sosiți peste rând, sunt hotărâți sa facă ordine și cer cu multă îndârjire demisia președintelui de partid,  Ludovic Orban,  cel care a făcut tot posibilul și  toate compromisurile sa ajungă la butoane și implicit la butoiul cu miere al guvernării. E adevărat ca nu este o guvernare totală și mai trebuie sa împartă mierea în coaliție. Asta reiese din declarația lui Rareș Bogdan care l-a întrebat pe Orban ce au câștigat dacă ministerele cu bani nu sunt la PNL? 

De aici se vede care este interesul și realitatea în sânul PNL-ului. Sigur ca nu se vor stopa curând aceste divergențe, PNL-ul este predispus divizării, cum s-a mai întâmplat prin anii 90, iar noi, românii, chiar nu avem nevoie de mișcări interne la vârful guvernării actuale în situația interna și externă a țării.

Este de neînțeles acțiunea așa zișilor reformiști când partidul este la putere sau probabil se cunoaște că o astfel de acțiune este de fapt pasul fatal spre destructurarea acestui partid? Probabil ca această sarcină au primit-o de unde trebuie.

Din păcate așa se întâmplă când lucrezi pe lângă statut și regulamente. După ce a făcut cu ou și oțet PNL-ul la TV realitatea, a ajuns în fruntea partidului direct din televiziunea unde denigra partidul. Dacă PNL-ul și nu numai acest partid și-ar respecta statutul și doctrina nu ar mai exista asemenea căței care mușcă pe la spate. Așa se întâmplă când nu poți sa ai imagine bună și oameni capabili în partid. Iei șarpele îl pui la gât și acesta te  sugruma la fel ca în poveste.

Râmnicu Vâlcea                             19 ianuarie 2021

Eminescu și atât!

 În sus nimic, în jos nimic!

În sus haos, în jos haos!

În sus prostie, în jos robie!

În sus hoție, în jos sărăcie!

În sus corupție, în jos inaniție!

În sus justiție, în jos persecuție!

În sus avere, în jos durere!

În sus bani, în jos sărmani!

În sus trădare, în jos răbdare!

În sus guvern, în jos infern!

Râmnicu Vâlcea        16 ianuarie 2021

 

Coaliția de guvernare, a fi sau a nu fi!

Coaliția actuală de guvernare formată din trei partide, care de fapt are patru șefi: PNL,  USR,  PLUS și UDMR. 

Într-o familie, entropia (gradul de dezordine) minimă este când familia are trei membri: soț, soția și un copil. În coaliție nu e cazul că sunt patru.

Copilul dă stabilitatea familiei căci nu poate fi împărțit, el aparținând ambilor părinți. Când nu există copilul, independența soților este ușor de realizat, iar când sunt 2 copii aceștia se pot distribui câte unul fiecărui părinte.  

În coaliția actuală de guvernare avem patru capete care nu știu cum să reacționeze neavând același scop, deja oferta electorală și-a atins țelul, ei ajungând la putere, iar acum au uitat de promisiunile făcute și au deja alte ținte. Deja când începe lupta pentru ciolan și satisfacerea activului de partid, valoarea dezordinii din coaliție crește enorm, mai ales că nu există un element comun care să atenueze aceste conflicte. Un exemplu elocvent este modul cum vor să-și împartă prefecturile în România. După algoritmul lor se poate ajunge ca un prefect de etnie maghiară să ajungă la Vâlcea sau la Mehedinți, de exemplu.    Tot circula pe net snoava cu activitatea  prefectului ungur în Mehedinți. Deja a ajuns știre națională cum se schimbă și directorii de școli fără a avea loc vreun criteriu de performanță și profesionalism, procedeu iubit de toate partidele care au fost la guvernare.

Eu nu văd prea lungă viața acestei alianțe mai ales că toate partidele din coaliție, la un loc,  nu depășesc 2.800.000 de voturi (cam 15%) din sufragiile românilor.

Râmnicu Vâlcea             11 ianuarie 2020

Dirijor vs. Premier

A mai trecut un an, anul 2020. Un an din care nu vom reține decât momente și lucruri neplăcute. A fost un an ciudat care a început cu lupta acerbă pentru putere, pentru alegeri anticipate, unii văzându-se cu toată puterea la cârma unei Românii bună de ciugulit dacă nu de spoliat. Cu atenția prea mare asupra viitoarelor ciolane ne-a luat așa prin surprindere virusul Covid-19 și am constatat că suntem în fundul gol și nu avem nimic, absolut nimic să prevenim dezastrul care va urma. Așa am constatat ca de mulți, foarte mulți ani, nimeni nu s-a mai gândit și la o situație dramatică ce ar putea să apară pe la noi. Anul 2020 ne-a oferit un șir lung de bâlbâieli și încercări de a preveni cât de cât extinderea rapidă a pandemiei, deja instalată cam peste tot în lume, am copiat, mai rău ca la examene, după cum au reacționat și alte state fără a ține cont de specificul locuitorilor țării. Anul 2020 ne-a mai mobilizat și în două rânduri de alegeri,  locale și parlamentare. Și cum totul era echivoc în România așa au fost și aceste două runde de alegeri, ajungând-se  într-un final la o prezența la vot de vreo 30% și intrând  în parlament un partid nou-nouț care nu prea are treabă cu democrația adevărată. Așa ca la finalul anului 2020 s-a reușit formarea unui guvern prin alianța unor minorități (partide) votate de aproape 50% din cei prezenți la urne.

Astăzi, 1 ianuarie 2021, am urmărit la televizor concertul de anul nou de la Viena, dirijat excepțional de italianul de 80 de ani, Riccardo Muti. Mă uitam cum un om poate să dirijeze și să pună în armonie  oamenii din orchestră și multiplele instrumente muzicale spre delectarea auditoriului. Evident că piesele cântate au in spate niște compozitori fabuloși fiind de fapt niște opere de artă.

La un moment dat mi-a venit în minte ce ar însemna pentru noi, pentru România să avem un prim ministru ca un dirijor care să interpreteze și să realizeze împreună cu „orchestra guvernamentala” programele fabuloase promise în ultimele campanii electorale.

Și dirijorul de la Viena are în orchestră tot felul de instrumente de la tobe, viori, trompete, contrabași până la harpă și reușește să le armonizeze așa de frumos pe portativele scrise de marii compozitori, oare de ce primul ministru și președintele Klaus, care între timp a devenit și executiv, coordonând guvernul și toate instituțiile statului ca pe niște instrumente muzicale astfel încât să aducă miraculoasa bunăstare promisă poporului român,  mai ales ca au și majoritatea parlamentară care nu îi mai încurcă?

Oare se va întâmpla această minune în România?

Rm. Vâlcea                      01 ian. 2021