”RECURENȚA” PIEȚEI SE APROPIE DE SFÂRȘIT?!

Iată că am ajuns pe 24 Ianuarie 2012, aniversarea Unirii Mici (1859), zi în care românii reușeau să înfăptuiască ceva măreț cu și prin persoane mărețe (Cuza, Kogălniceanu, Boerescu,etc) prin care s-a început modernizarea României.

Unde ne găsim acum la 153 de ani de la acest eveniment?

Păi în loc să cântăm și să jucăm  ”Hora Unirii” a lui Vasile Alecsandri pe muzica lui Alexandru Flechtenmacher, suntem dezbinați, dușmani, prezenți în stradă după  12 înfățișări friguroase și pline de evenimente de tot felul, care mai de care mai bizare.

Care sunt reacțiile puterii după acest miting maraton?

Păi pentru început dăm afară ministru de externe că vorbește gura fără el, dar de fapt și diaspora, care a votat în număr de cîteva mii de persoane în câteva zeci de minute ”căsătoria” cu basescu, a ieșit în stradă și ca drept urmare nu mai funcționează sistemul, iar responsabilul cu ”lucrarea” nu mai are obiectul muncii.

Pentru întărirea unirii între partide făcute la comandă, se numește un ministru de externe provenit din opoziția actuală prin care se crede că se dă o lovitură de imagine. Nimic mai fals, ”publicul” e tot în piață și băsescu vede că acesta încet, încet devine popor adevărat.

Apoi are cuvântul președintele care nu mai behăie și nu mai râgăie, având un timbru vocal de nerecunoscut, trecând la înfierarea celui care i-a crescut pe toți la sânul lui otrăvit de bolșevism și comunism – Ion Iliescu – care deja este la timpul trecut al istoriei și evenimentelor cotidiene. Păi de fapt, de 22 de ani nu am fost conduși, fie direct, fie din culise de urmașii foștilor șefi ai PCR sau ai structurilor. Ce face boc și pdl, numește ministru de externe un fost activist al PDSR, care depune jurământul fără acceptul parlamentului.

Ce aș putea crede din vocea lui băsescu care înfierează pe toți, pe Iliescu, pe Ponta, pe Antonescu, partidele PNL și PSD, galeriile de pe stadioane, a ajuns și la agenturile lui Voronin, despre care cred că nu știe și nu a auzit nici 1 % din cei prezenți în stradă sau la televizor. Parcă trăiesc un ”deja vu”, și se pare că RECURENȚA prezenței românilor în stradă se apropie de sfârșit, adică cineva trebuie să cedeze, iar prin vocea președintelui vă pun întrebarea: ”ghici ghicitoarea mea” ?

Să traiți normal!   

P.S. RECURÉNŢĂ s. f. 1. însuşirea de a fi recurent (I); repetiţie, revenire, reîntoarcere. ♢ reacţie a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. (Dexonline) 

Râmnicu Vâlcea                                                   24 ianuarie 2012

SĂ TACI ”CA MORTU’ ÎN PĂPUȘOI”

Ei bine divorțul are multe înfățișări, ultima dată când am observat ca erau deja 7, acum sânt 10 prezențe ale ”publicului” în stradă care cere lucruri foarte clare, simple și omenști.

De fapt ce se întâmplă? Au început să apară pe media (presă, tv) ”cimpalacii” lui băsescu. Ghici cine susține hoția? Păi ”bolnavul” jelit cândva de băsescu, "dragă stolo", omul care a făcut ceva ”cristiane” politice și vine să ne explice cu termeni academici starea țării și că suntem în datorii mari făcute de ”ciumpalacii” din piață. Oare bolnavul stolojan crede că știe tot și că are merite extraordinare în țara asta? Iată cum vine un ”oracol” și ne spune că suntem faliți! Păi ”ciumpalacii” de ce sunt în stradă? Că sunt bogați și le curge untura pe nas? Trebuie găsite alte metode.

Totuși ce face ”mortu’ în păpușoi”? El tace și pune ciracii să critice orice, iar el stă la cutie fără să spună ceva. Unde sunt băile de mulțime? Unde e clopul? Unde sunt rromii de la Costești care dăruiau aur familiei prezidențiale, iar România extrage câteva grame de aur pentru țară, restul urmând a fi vândut străinătății cu riscul contaminării radioactve a zonei aurifere a țării, unde sunt horele publice, etc.? Sunt curios dacă pe 24 Ianuarie merge să aniverseze o zi importantă a istoriei noastre, zi care înseamnă unire nu regionalizare și destructurare a țării așa cum se dorește acum.

Iată că divorțul început acum 10 zile continuă și se pare că nu se va termina. De ce? Poporul nu mai dă termen judecății, stă în stradă pâna la hotărârea definitivă și irevocabilă. După aceasta urmează  partajul, care nu e definit clar: cel material, cel juridic, cel moral? Aici fiecare înțelege ce vrea, iar istoria va fi cea care va stabili ”ce am avut noi aici”?.

Sa traiti "mult mai" bine!!!!!

Râmnicu Vâlcea                                                          22.01.2011

DIVORȚUL E GREU, DAR PARTAJUL ?!

DIVORȚUL E GREU, DAR PARTAJUL ?!

Deună zi vorbeam de căsatorie și divorț...

Acum vedem că divorțul ar fi bun dar ce facem cu bunurile? Cum le distribuim? Cu ce rămânem?

De fapt e vorba de partaj, cum împărțim ”bogăția”? Cea vândută? Nu, aici nu discutăm.

Vorbim despre cea rămasă, nefurată! Aici e o problemă majoră! Ce ne facem că nu am reușit să trecem totul pe numele ”nostru”?

Păi nu renunțăm la putere! Luptăm până la ultimul glonț (bănuț)! Contestăm, dăm în judecată, ne ascundem, înfierăm ”publicul” (nu poporul, că ăsta nu mai există), ne schimbăm ”lookul”, ne schimbăm mesajul, de fapt facem orice să nu pierdem cașcavalul!

Cam așa arată România astăzi...

Ideea nu e pierdută și de aceea le e frică ”unora”!!!!

Să trăiți ”mai” bine!!!

21.01.2012

Căsătoria se face cu ștampila, divorțul se face cu victime!

Iată că sunt deja 7 zile de când ”publicul” vrea să divorțeze de băsescu (nume comun) și de actuala putere.

Ce întelegem de aici, că după o zi de votare, după care am fost ciuruiți, am reușit să punem la cârma corăbiei și a bucatelor președintele jucător (antrenor, căpitan de ”orice”)  și gașca de pușcași puși pe căpătuială.  A sosit momentul în care deja suntem mai mult morți decât ciuruiți și dorim să scăpăm de ”consoartă”. Cum se poate obține un divorț elegant într-o țară europeană?  În general prin demisia de onoare și conștiință. La noi așa ceva nu există, nouă ne trebuie un divorț cu multă media, cu bătaie, cu arestări, cu victime și alte asemenea.

Dacă ar fi să socotim că mariajul s-a făcut într-o zi, iată că divorțul, chiar și după 7 înfățișări nu se pronunță. Asta presupune că data viitoare căsătoria să nu se mai facă cu o ștampilă influențată de o dotă compusă dintr-o găleată, un kilogram de făină sau zahăr, un sac de tărâțe, 10 lei, etc.

Se observă că aceste produse țin de foame doar una, două zile după care vine chinul existenței cotidiene cu criză, cu legi anapoda, cu taxe și impozite mari, cu privatizări oneroase, cu spolierea ”publicului”, cum numește băsescu poporul român, deja căsătorit cu un sistem ticăloșit adus la perfecțiune după actul căsătoriei cu ștampila.

Dacă actul căsătoriei a fost facil, e bine că divorțul se face cu mare greutate, asta ca învățare de minte pentru viitor. Vedem la TV că mulți cei din stradă sunt cei care au votat regimul băsescu, iar acum nemulțumiți fiind vor să divorțeze și pentru aste le trebuie multe înfățișări ”friguroase”.

O vorbă a fiului adoptiv al Vâlcii (Anton Pann) spune următoarele: Cu răbdare și tăcere/ Se face agurida miere, vorbă de care ar fi trebuit să țină cont opoziția și să lase poporul să se exprime așa cum crede după guvernarea aceasta, fără a grăbi sfârșitul agonizant al actualei puteri prin oferte care mai de care mai bune, fără a se ști exact ce se mai poate face după dezastrul existențial și economic în care ne aflăm.  

Oricum nu mai e mult până când se va adeveri proverbul că ”orice pasăre pe limba ei piere”, iar de aici nu scapă nimeni, indiferent cum îl cheamă și ce oferă.

Să auzim numai de bine!

19.01.2011

DESPRE DEMISIE ȘI DESPRE ȚARA ”CIURUITĂ”

DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [Var.: (înv.) dimísie s. f.] – Din fr. démission. Sursa: DEX '98.

Incep prin a pune în față definiția demisiei care sună așa de simplu și elegant. Însă după cuvintele definiției se află o întreagă filosofie și psihologie marcată de cinste, corectitudine onestitate și nu în ultimul rând de interese.

Acum ”patria noastă” ROMÂNIA este ciuruită! ”PUBLICUL” lui băsescu este în stradă după ce opozanții săi au fost ”ciuruiți” la ultimele alegeri prezidențiale (citez ”un fleac i-am ciuruit”), iar acesta (publicul) cere demisia guvernului, președintelui cu tot felul de lozinci care de care mai originale (guvernul și președintele sunt scrise cu litere mici datorită prestației acestor instituții).  

În stradă, în toată România, se cere demisia forurilor conducătoare (președinte, guvern), dar la români demisia e o chestiune de mare responsabilitate care nu are nimic comun cu calitățile expuse anterior, ci mai degrabă cu privilegiile pierdute în urma unei asemenea decizii.  Mie mi se pare că chiar suntem ”ciuruiții” lui băsescu (substantiv comun).

După cum ar merge lucrurile, într-o țară normală, până în prezent trebuia să avem altă față a României.

Dar de fapt  ce avem acum?

O țară ciuruită pe bune, iată:

-          Industria e ciuruită, de fapt e vândută nu pe 1 dolar ci pe gaură în buzunarul ”publicului”;

-          Pădurile sunt ciuruite de tot felul de afaceriști români și unguri, nemaiexistând nimic din industria forestieră și prelucrare a lemnului;

-          Agricultura nu este ciuruită, este împânzită de ciulini și pământ uscat;

-          Flota maritimă, una de suces înainte de `89  a dispărut (poate primim explicații coerente și logice);

-          Energia e ciuruită de ”băieții deștepți” care au adus pe profit firme străine falimentare;

-          Turismul național a fost predat fără cârtire cui ”trebuie”;

-          Învățământul performant este ciuruit și produce analfabeți;

-          Sănătatea (mărul discordiei actuale) închide spitale și sacrifică starea de sănătate a ”publicului”;

-          Infrastructura de transport este nu ciuruită ci moartă, de fapt nici nu se mai poate discuta dupa 22 de ani că există;

-          Suntem monitorizați de multinaționalele din comunicații, fosta infrastructă de comunicații este mai mult decât ciuruită, este predată multinaționalelor străine;

-          Băncile sunt samsarii care deja au pauperizat populația, iar bogățiile țării sunt deja ale altora;

-          Ce mai există încă viu în țară trebuie predat cui ”trebuie” fără cârtire;

Iată de fapt cine a fost ciuruit în acești 22 de ani și mai ales în ultimii 8 ani, probabil că noi am crezut că au fost ciuruite câteva persoane opozante la vârf actualei puteri, dar de fapt au fost ciuruite toate: economie, agricultură, sănatate, învățământ, finanțe, armată, securitate, sistem bugetar, în concluzie poporul român.

Cred că în situația actuală nu putem vorbi de demisie, de cinste, de onestitate, de corectitudine, de patriotism, atâta timp cât persoanele implicate stau la ”cutie” fără reacție.

Se pare că sunt probleme majore în România și nimeni nu și le asumă. Cred că de acum înainte va fi foarte greu de păcălit electoratul român, de altfel mințit de 22 de ani!

GENERAȚIA DERUTATĂ

Iată  că am ajuns la 22 de ani de la întâmplările din decembrie 1989. Făcând o analiză sumară la ce am avut înainte de 1989 și la ce există acum vedem că dacă înainte de ‘89 eram controlați și supuși lipsei de informații de toate felurile, acum suntem derutați total.

În perioada ultimelor sărbători de iarna am întâlnit un ofițer al armatei române în rezervă. Din discuție în discuție mi-a arătat legitimația care atesta statutul său. Uitându-mă pe acest document văd înscris 3 cuvinte care m-au pus pe gânduri:       Patrie, Onoare, Demnitate.

În momentul acela m-am dus cu gândul la ce am avut odată și la ce avem acum. De curiozitate spre a fi puțin documentat m-am uitat și în dicționarul explicativ al limbii române să văd dacă noi ne mai regăsim în aceste cuvinte:

PATRIE - mediu politic, social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este și mergând mai departe să vedem cum este defintă și

ȚARA - reprezintă o parte din suprafața Terrei delimitată convențional prin hotare, care are un nume și, de obicei, un steag, o stemă, o monedă proprie și una sau mai multe limbi oficiale. Alte atribute mai importante ale unei țări sunt: statutul politic și economic, venitul pe cap de locuitor, suprafața, populația (număr, etnii), religiile, relieful, organizarea administrativ-teritorială. O țară are tradiții, cultură specifică, istorie, folclor, bogății terane și subterane, importanță turistică.

Cam așa se pare că însemna patria și țara pentru ofițerul în rezervă, țară care trebuie să aibă și să fie definită exact ca în aceste definiții.

Evident că dacă ai o asemenea țară evident că trebuie ca locuitorii ei să fie caracterizați de onoare și demnitate prin crea s-ar înțelege următoarele:

ONOARE - (din latină honos, honoris) este o integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste, reputație, prestigiu, faimă, vază.

DEMNITATE - arată valoarea, cinstea, meritele morale, gradul de prețuire ca și rangul atins de o persoană în cadrul societății. In învățătura creștină, demnitatea umană, este un dar divin, care indiferent în condițiile în care trăiește individul ia ca exemplu chipul lui Dumnezeu. In societate sub forma termenului de demnitate se mai poate înțrelege autonomia și libertatea gândirii ca și comportament.

Analizând situația actuală din jurul nostru constat că în prezent aceste valori ale trăitorilor pe aceste meleaguri s-au estompat sau au dispărut debinelea. Țara are un teritoriu și un nume, dar nu mai are o stemă și un steag cu stema pe el (a rămas găurit din `89), moneda proprie e pe cale de dispariție, iar limba română e din ce în ce transformată într-o engleza greșită. În privința statutului politic, al venitului pe cap de locuitor cred că e absurd să mai comentez. Din păcate acum se umblă și la organizarea administrativ teritorială, după ce am dat aproape gratis toate bogățiile terane (economia – distrusă de altfel, vorba Dlui Roman ”un morman de fiare vechi”), iar bogățiile subterane înstrăinate capitalului extern. În anii democrației, prost înțeleasă, nu s-a realizat nimic semnificativ pe la noi în afară de îmbogățirea unor perveniți cărora evident că le lipsesc cele 2 atribute: onoare și demnitate.

De fapt dispariția până la urmă a conceptului de țară se datorește lipsei onoarei și demnității celor ce ne-au condus după `89.

Din păcate, eu nu văd curând intrarea pe un drum normal de interes național pentru binele patriei deoarece în prezent nu mai există în cetățenii țării nici un fel de atitudine, motivație și interes. Deja acestea nu mai nici o legătură cu ceea ce însemnă ele cu adevărat conform DEX –ului limbii române:

ATITUDINE - Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare. ◊ Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere.

MOTIVAȚIE - Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri.

INTERES – Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi.

Prin comportamentul și acțiunile făcute de conducătorii de după `89 s-a reușit să se elimine aceste atribute ale poporului român, astfel încât în prezent nu mai reprezintă aproape nimic pentru cetățenii patriei.

În prezent tinerilor nu li se mai insuflă nici un fel de sentiment patriotic, existențial, etic, valoric, etc.

Dacă înainte de `89 părinții noștri aplicau vorba românească ”ai carte, ai parte” în prezent sistemul de învățământ este la pământ și încerarcă prin toate mijloacele să analfabetizeze tinerii în ideea supunerii fără cârtire noilor stăpâni. Nu cred că există undeva în lumea civilizată îndemnul ca tinerii să plece din țara lor spre a fi mâna de lucru ieftină pentru alții.

S-a distrus sentimentul patriotic, sentimentul familiei, dragostea de muncă, dragostea de cultura adevărată, dragostea de frumos, piramida valorilor este neconformă, suntem conduși de impostori cu studiile făcute la ”barieră” sau la ”beznă”. De fapt, în prezent românii sunt lipsiți de speranță și total nefericiți.

Oricum corabia, România, este condusă de un cârmaci orb pe talazurile europene și mondiale fără nici o destinație precisă și sigură.

Cred că odată poporul va vedea că timonierul este chior și îl va înlocui cu proxima ocazie.

                                                           

La multi ani!

2012