Viața, în general este construită din
bune și rele, din victorii și înfrângeri. În sport acest lucru se întâmplă după
fiecare confruntare, și de fapt aici e frumusețea desăvârșită a sportului
corect.
În momentul în care deghizăm
competiția apare întodeauna frustarea, ceva ce întotdeauna nu respectă valoare
competiției.
Dacă principiile olimpismului sportiv
s-ar aplica întocmai în viață (în toate aspectele acesteia), cred că am fi fost
de departe toți numai învingători și chiar și din înfrângeri găseam suflul
victoriei.
Din păcate viața, mai mereu, oferă
alte realități. Dacă ne propunem că peste tot în existența noastră să trăim
numai principiile olimpismului, vom fi total dezamăgiți.
Jocul vieții, esistențial, politic, economic
și din păcate și sportiv este complet altul în acest moment. Dacă în sport, mai
nou se fac tot felul de jocuri obscure (pariuri, santaj, vânzări sau schimbarea
regulamentului în timpul jocului), în economic și politic (nu conteaza ordinea)
aceste ”jocuri” sunt mult mai diabolice.
Viața cotidiană ne oferă atât de
multe exemple că și pentru o minte deșteaptă și analitică sunt greu de pătruns.
De fapt, în aceste momente trăim cele
mai hilare situații, avem privatizări ratate, insolvențe făcute la comandă,
vânzări nejustificate, avem operații chirurgicale de mare complexitate reușite,
avem cele mai surprinzătoare pomeni electorale care nu au nimic comun cu
locurile și cu oamenii, cu seriozitatea și binele populației, avem încercări
majore de a explica ”cimpalacilor” că sunt iubiți și că vor trăi foarte bine, de
fapt o aiureală totală în care e dus electoratul român.
Acum după ratarea unui ”penalty”
privind privatizarea Oltchimului toți cei implicați mai mult sau mai puțin își
caută corabia cu ”de toate”, astfel încât la ”bursa valorilor” să îi avem tot
pe ”EI”.
Exemplele pot continua cu tot ce
înseamnă economic, social, juridic etc.
Să fim mereu atenți, că bine, deja am
trăit!
Rm. Vâlcea 08.10.2012
