Duminica pescuitului minunat sau duminica pescuitului ratat

 

Alegerile de duminică – 27 septembrie 2020

Duminică ortodoxii serbează a 18-a duminică după Rusalii, Duminica Pescuitului Minunat.

În această duminică românii trebuie să voteze aleșii locali și după numărarea voturilor vom putea spune că a fost o duminică a pescuitului minunat sau o duminică a pescuitului ratat.

De fapt ce spune apostolul Luca despre această pilda:

” În vremea aceea Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El”.

De vreo 30 de ani, la noi ciclic au loc alegeri, locale, generale, perzidențiale și tot de 30 de ani nu reușim să găsim oamenii care să devină ”pescari de oameni”, să capaciteze cetățenii și să poată construi împreună un trai mai bun și o societate modernă. Românii, atât candidații cât și votanții sunt interesați continuu de binele propriu fără a gândi că binele și prosperitatea individuală nu se crează cu așa gândire. Vedem cum în campania electorală toți candidații se luptă până la sacrificiu suprem pentru bunăstarea și prosperitatea comunităților pe care vor să le păstorească. Dacă ne uităm la pilda Mântuitorului privind pescuitul, peștele prins de apostoli a fost lăsat drept hrană pentru locuitori iar ei au plecat săcreștineze lumea, să propăvăduiască învățăturile Mântuitorului pentru transformarea globală a lumii într-o lume mai bună și mai dreaptă.

Comparativ cu ceea ce spune Hristos despre lume și ceea ce se întamplă acum la noi, la creștini, este o diferență fabulos de mare, care este în totală contradicție cu învățăturile Mântuitorului și poruncile creștine.

Analizând comportamentul candidaților și a echipelor de campanie de-a lungul celor două luni de promovare electorală constatăm că indiferent pe cine am alege, la noi va fi numai lapte și miere, toți devenind așa dintr-o dată cei mai onești, altruiști și plin de proiecte și de bugete care mai de care mai fanteziste. Deja la unii candidați care au deținut aceste demnități există un tupeu greu de imaginat, ca și cum noi, cei mulți, am fi trăit pe alt tărâm, că am uitat faptul cum au mințit de-a lungul timpului, cum și-au însușit banul public, cum se joacă cu legile și drepturile cetățenilor și multe altele iar acum ne cer votul ca și cum s-au metamorfozat ca Baba Cloanța în zâna cea bună. Cei noi veniți pe eșchierul politic propun tot felul de enormități care sunt departe de realitățile comunității pe care vor să o păstorescă.

În așa condiții este foarte complicat ca electorul simplu  să poate discerne ce este cel mai bine pentru el și pentru urmașii lui.

Cred că nu se va mai vota răul cel mai mic, nu se vor mai vota cei dovediți corupți și mincinoși, nu se vor mai vota lăudăroșii, nu se vor mai vota semidocții și analfabeții funcționali, urmând a se vota conducătorii devotați comunităților și poate vom reuși să serbăm cum se cuvine Duminica Pescuitului Minunat prin alegerea ”peștelui” providențial nouă.

Rm. Vâlcea                                         25. Sept. 2020

Ofertă electorală vizionară vs conservatoare

Că orice membru al unei comunități in care trăiesc am citit cu atenție programele (ofertele) electorale făcute de partidele și candidații importanți lansați în lupta electorală pentru ocuparea fotoliilor râvnite. 

Am vrut să analizez programele celor 3 forțe politice recunoscute ale Râmnicului.  Până la urmă am ales să analizeze 2 programe, ale PER și PNL. Am renunțat să mai citesc programul PSD-ului pentru că neavând candidat de primar nici nu vor putea să promoveze ceva din programul lor. Se pare ca la Vâlcea, PSD-ul este în disoluție nemaiavând leaderi cu care sa lupte pentru portofoliu de primar.

Acum revenind la cele două oferte electorale mi-am propus să fac o comparație între ele, să observăm asemănările și deosebirile esențiale și fiecare să aleagă pe aceea care crede că va fi benefică pentru el și pentru comunitate. Până acum nu am văzut la nici un candidat o analiză pertinentă a stării actuale a municipiului și județului Vâlcea, care să releve punctele slabe și ce oportunități apar.

Cele două oferte analizate au în comun două puncte importante și foarte necesare pentru municipiu și anume revigorarea CET-ului și introducerea gazelor naturale în toate gospodăriile vâlcenilor. În privința CET-ului se știe de mult timp, de când este în insolventa că va avea probleme mari privind continuarea producției. Actuală conducere județeană și municipală nu a întreprins nici un demers palpabil pentru a reabilita această unitate energetică, acum propunând o soluție pe care puteau demult să o realizeze.

În privința gazelor naturale în fiecare gospodărie există unele probleme cu racordarea proprietarilor la gaze datorită prețurilor foarte mari pentru o zona sărăcită pe zi ce trece.

Analizând acum și deosebirile dintre cele două oferte se observa ca un program, al PER, se orientează spre partea simplistă a modificării și îmbunătățirii imediate a unor deficiențe din municipiu, acțiuni care presupune realizarea unor sensuri giratorii, unor trotuare,  a unor cai de acces și racordare a cartierelor,  a unor locuințe sociale,  bazine de înot  însă nu se omite și o dezvoltare imobiliară cu cântec privind terenul de la fosta unitate militară Vlădești și  a terenurilor riverane Olanestiului. În rest se va face întreținerea cu bani mulți (sifonați prin Piețe Prest și ADP) a spațiilor verzi, a străzilor si a parcurilor. De asemenea se specifică superficial ca se va susține sportul si cultura vâlceana, însă experiența ne duce cu gândul că probabil se vor păstra la același nivel de acum dacă nu li se va diminua activitatea.

Analizând programul PNL-ului îl vedem structurat pe niște priorități clare prin care se dorește o dezvoltare durabilă a municipiului și zonei metropolitane. Aici se explică modul cum se vor putea transforma actualele spații industriale aflate în descompunere în noi spații atractive pentru alte activități industriale cerute de piață, reoferindu-se la  platformă Oltchim și Râureni. De asemenea există o preocupare majoră privind dezvoltarea turismului balnear, de agrement și monahal în zona metropolitana a municipiului prin realizarea infrastructurii rutiere, legăturii cu autostrada Pitești-Sibiu. Programul pune accent și pe formarea tinerilor vâlceni în meseriile necesare noilor provocări economice locale. De asemenea oferta program susținută de PNL pentru municipiu se armonizează cu ofertaprogram susținută de PNL la Consiliul județean. 

La final, analizând cele două programe electorale constatăm că PER-ul și candidatul său  Mircia Gutau insistă pe rezolvarea unor probleme punctuale necesare municipiului prin care se cheltuie rapid bugetul acestuia folosindu-se și de anumite contracte dubioase (deja circulă informații prin târg despre așa ceva), totul bazându-se numai pe taxele, impozitele și împrumuturile făcute de executivul primăriei. Se vede foarte clar că nu are soluții pentru atragerea de investiții productive care să aducă profit și plusvaloare bugetului local. Nu există nici o propunere concretă în acest sens, cu excepția unui posibil investitor în construcția de componente IT, investitor român  care se pare că se află  în insolventa.  După cum au desfășurat această campanie electorală putem vedea foarte clar că actualul edil si-a atins limita de incompetență administrativă, căci politică nu a făcut niciodată. Pe parcursul campaniei electorale a avut diferite ieșiri, unele hazlii (cea cu faptul că este cel mai sărac candidat la fotoliu de primar), unele brutale prin jigniri aduse celor care nu sunt de partea lui, iar altele puierile prin sintagma „eu promit, eu fac" ceea ce este total fals căci nu este singur în aceste demersuri (după vorba și comportament seamănă cu un dictator), având desigur o moștenire de la predecesori, și o echipă de colaboratori care și-au  făcut treaba. Cea mai grea moștenire pe care o va lasă actualul primar este rata de îndatorire a orașului fără a crea și pârghii de a obține și alte venituri la bugetul local pe lângă taxe și impozite. Este clar că nu poate gândi o dezvoltare durabilă a municipiului, pe principiile economiei de piață,  cu deschidere europeană cum au crescut alte orașe,  mai ales din Ardeal (Cluj, Sibiu, Oradea, Alba Iulia etc.)

Revenind la oferta electorală a celuilalt concurent de la PNL (Virgil Pirvulescu), constatăm că aceasta este aplicată pentru deschiderea orașului spre o dezvoltarea economică și educațională a municipiului. Aceste angajamente obligă la responsabilitate și multă știință în a pune în practică toate promisiunile din oferta electorală. Într-adevăr se vede o trecere de la o dezvoltare a infrastructurii (necesară desigur) la o dezvoltare economică și de viitor prin atragerea investitorilor români și europeni, deschiderea cailor de comunicație naționale,  creșterea și educarea tinerilor în concordanță cu cerințele pieței autohtone, astfel încât aceștia să poată munci și trai aici.

Propunerea electorală a echipei PNL aduce o noutate privind dezvoltarea investițională în economie ceea ce nu s-a întâmplat din 1990 până în prezent. Evident că oferta este tentantă și greu de realizat, însă fără a da șanse noutăților nu vom putea obține o creștere a nivelului de trai al râmnicenilor.

Sper ca la urnele de vot, vâlcenii vor alege cu mintea și nu cu gândire de genul „a furat, dar a și făcut" sau „toți sunt o apă și un pământ”. Trebuie să depășească frică și comoditatea de schimbare. Vom vedea pe 28 septembrie 2020.

Rm. Vâlcea                  20 sept. 2020

Frica de schimbare la români

Sigur mulți români își pun întrebarea: de ce nu reușim să schimbăm radical lucrurile de la noi? Preferabil ar fi să le schimbăm în bine căci de zeci de ani de zile o ducem rău. Evident, nu toți însă majoritatea românilor chiar o duc rău. 

Pentru a realiza schimbarea trebuie să analizăm cauzele neschimbarii și să le eliminăm.

Se pare că românul este reticent la schimbare deoarece vine cu un bagaj de informații și experiențe care probabil ca deja sunt înscrise în ADN-ul nostru. De-a lungul timpului mulți oameni de cultură români invocau și dădeau exemplu de tărie și mândrie neamul dacilor din care ne tragem noi ca nație, constatând că în timp, încet, încet au dispărut aceste calități de bază ale nației noastre. De fapt la români treptat a început să se instaleze frica, frica de orice, de sărăcie, de bătaie, de ziua de mâine, de vecini, de cotropitori, de prieteni, de dușmani, de părinți, de neamuri, de dracu, de Dumnezeu și până la urmă frica de moarte.

Analizând perioadele nu prea îndepărtate în care s-a aflat poporul român se pare că frica domină toate reacțiile românilor. Frica a fost creată și cultivată cu bună știință de cei care au reușit în diferite momente ale istoriei să fie la putere. Puterea putea fi păstrată și exploatată prin crearea stării de frică și panică în rândul populației. Astfel în fiecare etapă istorică, aceasta (frica) a fost impusă prin metode care mai de care mai inventive. 

După 1945, odată cu impunerea comuniștilor la cârma țării, metodele de impunere a fricii și a supunerii oamenilor liberi din România au avut mijloace nebănuite și de o cruzime diabolica. Nu trebuie să enumerăm decât câteva cum ar fi închisoarea politică, muncă la canal, deportările, până la condamnări la moarte. Sistemul comunist a reușit să ducă aproape de perfecțiune aceste metode, inventând structuri atât la vedere cat mai ales acoperite prin care au creat senzația de spionare și urmărire a tuturor cetățenilor încât aceștia (cetățenii) trăiau cu o frică perpetuă ca oricând li se poate întâmpla ceva nefericit, chiar și nevinovat.

În asemenea condiții a apărut nemulțumirea în rândul „sistemului" care în 1989 au schimbat macazul și sistemul creând o altfel de societate cu altfel de frici. Dacă până în 89 frică indusă nu îmbogățea masiv pe nimeni, după 89 s-au rebranduit și au modificat metodele de inducere a fricii care să aducă averi nemăsurate sistemului care deja preluase pârghiile administrării țării. 

Astfel s-au polarizat cele două categorii de cetățeni, super bogați și majoritatea sub limita sărăciei. Numai cine nu bate cărările țării nu vede și nu crede acest lucru. Inducerea fricii privind existența fizică a românilor cred ca este cea mai acută frică a momentului. Nefiind alternative palpabile de a se îndrepta situația, românul a ajuns să se complacă în asemenea situație, ajungând ca de fiecare dată la vot să voteze „raul cel mai mic", știind că este rău și totuși îl votează.  Evident că produsele noului sistem democratic de la noi care au ajuns la cârma țării prin jaf, corupție, minciună sunt percepuți, tot de frică prin sintagma: „a furat dar a si  făcut”, gândind că hoții nu vor mai fura căci au plinul făcut, iar alții sunt pe același calapod și vin flămânzi la butoane. Aici se manifestă frica de a nu scapă de hoții și corupții din fruntea statului și comunităților locale.

Pentru menținerea acestei stări a lucrurilor, acum se joacă intens pe manipulare și deghizare a realităților contemporane. Se induce continuu frica de hoți, de corupție, de sărăcia în care vom ajunge etc. dacă se schimbă ceva. Această stare a lucrurilor are o explicație pe cat de simplă  pe atât de plauzibilă, chiar dacă s-a încercat schimbarea (vezi 1996) nu am reușit să ieșim din această paradigmă a sistemului impus de sistemul condus de semidocți și structuri interesate.

Se pare că odată cu intrarea în  dreptul de a vota a 30 de leaturi să apară și un sâmbure de adevăr si nefrică și se dorește o schimbare reală a „sistemului ticăloșit” cum îl numea unul care a contribuit la instaurarea fricii la români. Pe 27 septembrie și mai ales în decembrie 2020 să ne lecuim în totalitate de aceste metehne vechi ale poporului român. 

Rm. Vâlcea           19 sept. 2020

Adevărul în viața românului

 Adevărul, adevarul de cele mai multe ori este greu de suportat, însă și de cele mai multe ori "mori cu dreptatea (adevarul) în brațe"!

Pentru majoritatea românilor,  chiar și în anul 2020, adevarul ultimilor 30 de ani este necunoscut. Venind din sistemul comunist în care accesul la adevăr era escamotat de politica dictatorială axată pe cultul personalității lui Ceaușescu, românul  a crezut în bazaconiile balmajite de emanatii revoluției, pardon, loviturii de stat din 1989. În legătură cu adevarul clamat de comuniști, îmi aduc aminte că prin anul 1983 ni  s-a interzis politic să mai facem abonamente la reviste  străine privind cercetarea în diferite domenii, rămânând cu cunoștințele primite de la "omul nou" al vremurilor. După 1989, când oracolul din Damaroaia, recte Silviu Brucan,  ne explica ceva cu vreo 20 de ani, am crezut ca își bate joc de noi, însă omul a fost optimist, știind probabil adevarul pe care noi nu îl cunoșteam. 

De 30 de ani românul cauta adevărul,  uneori chiar cu sacrificii majore (iunie 1990, mineriadele următoare, 10 august etc.), uneori ascultând balivernele lui Iliescu sau Vadim, înduioșat de lacrimile "piratului", până la stadionul plin al lui  "pinochio" sau "dictatura"  lui Dragnea, coborând la apoteoza gospodinei VV Dancila. Acum așteptă adevarul de la cei aflați la putere, însă nici aceștia nu reușesc să deceleze și să informeze pe unde se află adevărul, mai aproape de 0 sau de 1.

Intr-o comunitate în care adevărul este deținut politic, iar politicul este varză, este clar ca acea comunitate nu poate să fie mulțumită și fericită cu ceea ce primește de la cei care propagă adevărul  lor.

Pentru ieșirea din această groapă în care a ajuns țara  cred ca trebuie găsite persoanele care chiar doresc să promoveze adevărul și profesionalismul și probabil ca încet,  încet ne apropiem. Totuși au trecut 30 de leaturi din 1990 până acum. Primul pas va fi la următoarele alegeri locale și parlamentare.

Valea Cheii          11 sept 2020

Cetățeanul turmentat sau cetățeanul informat?

Cetățeanul turmentat sau cetățeanul informat?

Din patru în patru ani ne vine rândul și nouă, mujicilor, să ne spunem părerea și să alegem pe viitorii (fosti) edili și parlamentari. 

Dacă pe vremea comuniștilor exercițiul electoral era o mascaradă totală,  cu participare la vot de 99,9% în care erau aleși tovarășii cu procente de 99,92%, de vreo 30 de ani exersam această forma esențială a democrației (alegeri libere și democratice) și încă nu am învățat ce înseamnă acest lucru și ce importanță au aceste alegeri. În primii ani de după 1989, participarea la vot era masivă, însă exercițiul electoral era necunoscut, mai ceva ca în comunism. S-a votat pentru binele poporului și țării, să nu ne vindem țara,  să nu mai mâncăm salam cu soia și să bem cafea cu năut, am fost aproape de providențialii emanați din foștii comuniști și securiști nemulțumiți de sistemul tocmai înăbușit în sânge. 

Încet, încet lumea a început să priceapă cacealmaua pe care au jucat-o oamenii în pulovere apăruti la evenimentele din decembrie 1989. Rapid, în istorie șase ani înseamnă puțin,  în 1996 s-a încercat schimbarea mult dorită,  însă din nefericire cei 15000 de specialiști au fost lipsă din spectrul politic și administrativ al României. 

Cu timpul, o parte dintre cei unși in diferite funcții in primul deceniu de după 1989 au prins șmecheria democrației și a urmat ceea ce se vede acum, adică lipsa totală de transparență,  de profesionalism, de cinste și onestitate, de altruism, intr-un cuvânt, de românism,  de patriotism corect înțeles. 

De vreo 20 de ani cele mai mari schimbări în viața noastră se întâmplă odată la patru ani în perioada campaniei electorale, peste tot miroase a asfalt, a gaze, a alimentari cu apă,  a locuri de muncă etc., într-un cuvânt, raiul căzut pe noi. Și  uite așa cu manevre de acest gen găsim cam aceeași candidați (multi analfabeți, mulți hoți și corupți, mulți vânzători de țară) resuscitați odată la patru ani.  

Totuși, dacă ar fi să putem face o alegere corectă și să scăpăm de aceste pușlamale, legea cred ca ne ajută, adică parca există o prevedere legală ca în fiecare an edilii și parlamentarii să facă publică activitatea desfășurată în funcția pe care au fost aleși .

Pana acum, cel puțin cât m-am putut eu informa nu am văzut din partea candidaților de primar și consilieri rapoarte relevante cu ce au făcut în aceste mandate decât ce vor face și ce vor realiza în următorul mandat.

 Unii vin cu aberații care nu au nimic comun cu realitatea funcției la care aspiră.  Iar pentru cei care sunt la primul mandat ar trebui să explice cam ce știu sa facă și ce au făcut în viața lor (măcar dacă  au reușit să conducă gâștele la rău).

Totuși,  atâta timp cât alegerile se fac pe liste (așa poate fi ales și un lipitor de afișe, unul care cumpără locul, un semianalfabet și cel mai grav un hoț sau un corupt).

Probabil că dacă ar exista o astfel de transparență cetățeanul turmentat acum ar deveni mai informat și  ar vota în cunoștință de cauză. 

Se pare ca la noi o astfel de schimbare mai durează căci încă nu s-au consumat toate uscaturile din pădure.

Dâncu – formator sau impostor!

Profesorul Dâncu vrea să reseteze PSD-ul? Cuvântul resetat nu este bine ales în acest context, a reseta înseamnă a aduce un calculator la starea de pornire de la zero (adică se trece prin „zero”  se citește BIOS-ul (Basic Input/Output System) și repornește computerul corect. 

PSD-ul încearcă de vreo 25 de ani să se reformeze, să se rebrenduiasca, începând de la înfrângerea suferită prin 1996 când au înfrânt în fața CDR.

Evident că încă  de la înființare, de când au transformat Frontul Salvării Nepricopsitilor din comunism în partid politic a început să înghită ca și un curcan nucile, tot felul de partide și partidulete pentru a se umfla și reforma, însă e greu să reformeze un nucleu deja format într-o existența bine conturată. 

Concomitent cu această umflare, s-au gândit că daca se schimbă președinții de partid vor fi percepuți altfel. Dacă după tătucul Iliescu si bridge-istulp Oliviu Gherman  au adus în fruntea partidului pe Năstase  Bombonel, care a sfârșit prin a fi învins de Basescu  și a sfârșit în pușcărie pentru prea multele ouă ilicite și  clocite de mătușa Tamara. A urmat Geoană care și el a fost pentru o noapte președintele țării spre bucuria Mihaelei care devenise prima doamnă în prima noapte. Urmează "pinochio", Ponta VV, plagiator dovedit și mincinos desăvârșit, care unește stânga cu dreapta și pierde lamentabil lupta cu Iohannis, după ce a umplut un stadion cu gura cască.

Evident că trecând din eșec în eșec și din „gură  în gură” s-au gândit că trebuie schimbat registru la vârf și s-au procopsit cu un vadimist reformat, un fel de tătuc modern, care da socoteală  pentru o aiureală de acuzație ca să rămână cu imensa avere ilicită. Cum au avut în frunte aceste personaje și totuși nu se vede reforma se trece la un alt nivel de conducere prin apropierea de tipul țăranului mândru și nepregătit, reușind performanța să o aibă în frunte pe gospodina VV Dancila care încurcă țările pe unde umblă ca borcanele cu zacusca cu cele cu suc de roșii din cămară, sfârșind lamentabil, ca prim ministru si catastrofal, ca pretendent la șefia țării. Rejectata fiind, urmează în funcție „geniul" de la Buzău, pe numele Marcel Ciolacu. 

Smecherii din umbră ai partidului (alde Chiparosul sau Grindeanu etc.) se lămuresc că așa nu merge și s-au gândit că trebuie umblat puțin și pe la comunicare, căci comunicarea, fie și falsă, aduce multe aprecieri și voturi. Așa că pentru această trebuie să ai în portofoliu un om de tipul unui profesor, profesor priceput cam la toate, sociologie, psihologie, economie, agricultura, industrie si mai ales statistică,  căci cu statistica faci minuni peste tot. Nu știu cât de priceput este dl. profesor Vasile Dâncu,  însă se pare ca se pliază bine pe toate domeniile,  mai ales pe statisticile comandate și plătite. Așa că a fost deschisă ușa fiind adoptat ca al doilea om în partid, asigurând astfel toate frazele din gura lui Ciolacu. Cum în istoria PSD, al doilea om din partid a ajuns președinte, probabil ca si Dâncu a gândit că peste vreo patru ani ajunge președinte,  pe trambulina spre funcția supremă în stat, președintele României.  

Așa să fie? Vom vedea!

De aia! Avem speranță?!

 

Când haosul e să se instaleze, se instalează. De 30 de ani căutăm calea și noi mergem ca orbeții prin hățișurile democrației prost înțeleasă de locuitorii țării. Au trecut anii (și cei prezisi de oracolul din Damaroaia) și noi tot în căutări suntem. De fapt căutările noastre sunt ceva de genul acului în carul cu fân. Evident, naivi cum am fost am crezut ca tătucul Iliescu este salvatorul României, dar el a creat, ultimul pe lista, Frontul Salvării Nepricopsiților din comunism. Au urmat vreo 15 mii de specialiști care au cam rezolvat mormanul de fiare vechi, apoi au venit felcerii în drept care au știut să nască niște contracte care au sărăcit țara și lor li s-au înmulțit ouăle. Văzând potențialul și avarismul celor de la butoane au apărut interese mult mai complexe care au reușit să sluțească complet România. Acum, în ultimii ani, deja brambureala este atât de mare ca nici nu mai ști ce să analizezi și ce să crezi. Dacă până la apariția pandemiei găseam în guvern oameni care nu aveau nimic in comun cu domeniul păstorit, exemplele sunt nenumărate: la justiție un „ievaluator” de doi bani, la interne o femeie paralelă cu disciplina cazonă a militarilor, la sport unul cu note de toată jena la titularizare pe post de profesor de educație fizică,  la muncă parca era un șofer (nu am nimic cu șoferii, mai ales cu cei de pe ulițele României), la educație rămâne emblematică „abramburica" (cea care a destructurat complet sistemul de învățământ- o fi avut sarcină?) etc. Iar în fruntea acestora cei mai „înțelepți” prim miniștri, culminând cu V.V. Dancila, etalonul conducătorului habarnist. În acest haos total, Klaus reușește să-și pună guvernul lui într-un joc dea alba-neagra cu voturile din sparlament. Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori,  la o balega  puțină apă trebuie, a venit carcalacul care a încurcat totul.

Acum în plină criză majoră (și cred că este cam pe la început), avem o  ciondăneală între catastrofele care doresc să rămână în continuare la butoane folosind orice mijloace, unele de toată jena, trădarea fiind pe primul loc. Vedem cum „guvernul  meu"  muncește în Palatul Victoria și doarme în mașina cu sirena pusă ca să afle cetățenii cât de implicați sunt în rezolvarea problemelor, problemelor proprii. 

Astfel, în plină perioadă electorală românii trăiesc într-un haos total, nemaiputând discerne intre adevăr și minciună. Asta se întâmplă fix datorită „somităților” care au ajuns la cârma țării. Speranța, dacă mai credem in ea, rămâne în generația nevirusata de aceste hiene nesătule.

Rm. Vâlcea                    05 sept 2020

Romania azi

 Azi suntem în paradigma mărului stricat (putred), acesta prin atingere strică toate merele din ladă! Nu am văzut ca un măr stricat să se vindece la atingerea cu un măr sănătos! Pas cu pas am reușit să putrezim toată societatea românească. Nu există nici raul cel mai mic și nici binele cel mai mare, există putregaiul care s-a extins și se extinde nepermis de mult în ultimii 30 de ani. Pentru extirpare trebuie operat de un popor educat și patriot și asta se poate face odată la 4 ani.

Rm. Vâlcea                 2 sept. 2020