Mă uit cu mirare și nu vreau să înțeleg ce ni se întâmplă nouă!
Ciumpalacilor din țara asta! Păi ca să înțelegi cum stau lucrurile cu poporul
asta îți trebuie să cunoști niște mecanisme logice!
Să vedem cum
lucrează logica pe plaiurile mioritice?
În urmă ce
ceva ani (prin 2004) am ales PREȘEDINTE pe Domnul BĂSESCU TRAIAN, după ce ”dragă
Stolo” era mai mult mort decât viu. După 4 ani de guvernare liberală, țara asta ajunsese
să prospere cel mai mult în acești ani post comuniști. Iată că după ultimele
alegerim, când soțul Doamnei Mihaela a fost președinte câteva ore, am rămas tot cu
domnul Băsescu Președinte și un Guvern de 2 lei condus de mitologicul Emil BOC
(cel cu oul spart în cap).
Și cum criza
apare așa pe nepusă masă, apar și restricțiile existențiale făcute ciumpalacilor.
După ce au votat ca un popor ciuruit, au ajuns să le fie ciuruite salariile,
pensiile și alte venituri pe care le aveau deja câștigate cu sângele vărsat din
’89.
Păi cum
gândim noi ”șefii” ciumpalacilor? Păi pe
criză se pot face multe șmecherii... Punem la conducere și la bucate pe cine
trebuie, astfel încât sa obținem maximum din minimum, sacrificăm învățământul,
sănătatea, siguranța, industria, etc., obținem averi, scădem salarii, pensii,
ajutoare, etc. că doar e criză. Apoi împrumutăm ciumpalacii la fondurile de ”întrajutorare”
ca să rezolvăm starea națiunii.
Iată că
timpul trece și se apropie judecata votului... Nouă ce ni se oferă? Apare comandantul
navei aflate în derivă și explică noului guvern că trebuie să revină la
bunăstarea din 2009 a populației prin aducerea veniturilor la nivelul de
atunci. Dacă vom verifica situația vom constata că prin criză au trecut numai
ciumpalacii, restul populației (câteva procente) și-au cresut veniturile, că
doar era criză!
Președintele
jucător dă ordin de regrupare, ne explică faptul că recesiunea a trecut, că
poporul va reprimi derepturile înainte de alegerile locale din iunie 2012. Cred
că e strigătul de disperare al unei specii aflate în agonie care știe că e
ultima șansă de a mai rămâne ”la butoane”. Acum se dorește să se adoarmă
vigilența electorilor prin promisiuni deșarte. Oare Domnul Președinte crede că are dreptul
alesului uninominal să indice executivului și legislativului ce trebuie să
facă? Oare puterea are nevoie de șeful suprem ca simbol al succesului? Acțiunile
lor sunt bine gândite, dar nu ar trebui să uite că în mandatul dumnealor au
fost de prea multe ori renegați, înjurați și trași la răspundere. Nu cred că încă
odată alegătorii vor crede ceea ce li se promite cu atâta nonșalanță și
nesimțire.
Ramnicu Valcea
11.03.2012
