Căutari politice

De aproape un sfert de veac trăim într-o epocă de căutări politice, de la ”sula în coasta lui Iliescu” pusă de răposatul Coposu până la găsirea unor identități politice ale grupurilor cu tot felul de interese.

Până nu scăpăm de urmașii „roșii” e greu de găsit și construit un sistem politic stabil în țara asta. De la sutele de partide și partidulețe înființate imediat după `89 încă nu s-a ajuns la un sistem politic stabil și bine împărțit pe baza doctrinelor politice.

Comuniștii și urmașii acestora în lipsa unei moșteniri politice au încercat și chiar au reușit să-și însușească ideile și doctrinele politice ale altor partide apărute pe suportul istoric dinainte de 1945.

Astfel, Frontul Național s-a făcut partid (FSN) pentru a apăra emanații comuniști ai revoluției, apoi au  început să-și caute identitate doctrinară. Activitatea încă nu s-a încheiat și s-a transmis ca o boală pe întreaga clasă politică provenită evident din foștii comuniști. Aceștia, bine organizați, au reușit să confiște aproape tot ce începuse corect din acest punct de vedere. Evident că au fost și persoane școlite și încurajate în aceste diligențe, persoane care au ajuns la anumite demnități și care au distrus tot ce se putea distruge în domeniul politic.

Astfel partidulețele fără număr apărute ca și ciupercile după ploaie au dispărut natural, însă cel mai grav este că fie au dispărut sau au ajuns fără putere și partidele istorice. Prin anii 1997-2000, după o guvernare nereușită a fost trecut în coada clasamentului PNȚ-CD cu sprijinul nemijlocit al urmașilor FSN (PD, PDSR). În 2001 PSDR (Cunescu) este înghițit fără voia seniorului de neocomuniștii lui Iliescu și Năstase, dispărând astfel social democrația autentică de la noi.

Evident că odată răul făcut și opoziția fiind destructurată a urmat creșterea unor partide fără nici un orizont politic, PDL-ul lui Băsescu și PC-ul lui Voiculescu (securist dovedit), țara îndrepându-se spre tiranie.

Într-o acțiune subtilă și cu un țel inițial nobil s-a reușit și cea mai nătângă alianță – USL – făcută împotriva naturii, între stânga și dreapta. Consecința urma să se destrame și PNL-ul în vederea deschiderii orizontului liber urmașilor de frunte ai comuniștilor habotnici.

Acum se încearcă iar ceva ce nu prea are sens, adică unirea forțelor de dreapta, însă tot ce este pe partea dreaptă, aliații viitori ai PNL-ului sunt pârâți, atât PDL-ul cât și Forța Civică. Iarăși parcă vad că va fi un mare eșec și se dă în continuare vânt în velele comuniștilor de la PSD și  prin implicații în trădări de la PNL.

Slaba valoare a clasei politice, piramida valorilor pusă invers, frica de condamnare etc. nu fac altceva decât de a se găsi metode și căi de salvare a celor care au ajuns să conducă și să prospere fără nici un merit.

Se pare că va mai trece mult timp până și la noi să existe cu adevărat politică și politicieni responsabili.

Probabil că nu putem ieși din ceea ce a zis Aristotel și că tot timpul vom fi în una din situațiile invocate de acesta:

„Tirania este guvernarea ce domnește ca stăpân peste asociația politică; Oligarhia este dominarea politică a bogaților; Demagogia este dominația săracilor ,  cu înlăturarea bogaților”

Sigur că din 1990 până acum nu am ieșit din modelul arătat de Aristotel, am avut tiranie, avem oligarhie și promovare demagogică.

Să sperăm că după 1 Decembrie 2014 vom avea un stat organizat corect din punct de vedere politic, O FI O UTOPIE?!

Rm. Vâlcea              29 iunie 2014

SCRISOARE DE LA MAMA de Serghei ESENIN

Ce gânduri fruntea asta

Va mai scorni îndată?
Ce potrivite lucruri
Voi mai găsi de scris?
Cu slovele lui strâmbe,
Pe masa-ntunecată,
Răvaşul mamei zace
În faţa mea deschis.

Ea-mi scrie: „Puiul mamei,

Daca ţi-i dor de-acasă,
Atunci te rog pofteşte
De sărbători la noi.
S-aduci nădragi tătucăi
Mie-o broboadă groasă –
La noi sunt tare multe
Necazuri şi nevoi.

Că eşti poet de seamă

M-am nici-o bucurie
Că faima cea deşartă
Mi te-a băgat în jug.
Era cu mult mai bine
Ca din copilărie
Să fi umblat pe câmpuri
Cu braţele pe plug.

Bătrână sunt şi trupul

De-abia mă mai ridică,
Dar dacă tu departe
Prin târguri nu plecai.
Eu astăzi aveam noră
Frumoasă şi voinică
Şi pe genunchi dam huţa
Un nepoţel bălai.

Dar tu copiii voştri

I-ai risipit prin lume,
Ţi-ai dat uşor nevasta
Unui bărbat străin.
Şi singur, fără sprijin,
Nu ştiu de ce anume,
În vălmăşagul crâşmei
Te-ai cufundat deplin.

Tu, sufleţelul maicăi,

Serioja, ce-i cu tine?
Erai aşa cuminte
Şi-aşa de gânditor,
Încât spunea tot satul:
Ce fericit e-n sine
Şi Aleksei Esenin
Că are-aşa fecior.

Dar tu nădejdea noastră

O amăgişi amarnic,
De asta-n suflet chinul
Şi grijile se-nfig.
Căci tatăl meu, săracul,
A tot crezut zadarnic,
Că stihurile tale
Or să ne dea câştig.

Din ce primeşti pe ele

Tu nu ne poţi trimite,
De asta dureroase
Cuvintele-şi fac loc,
Eu una ştiu din cele
De tine pătimite:
Poeţilor parale
Nu li se dau de loc.

Că eşti poet de seamă

N-am nici o bucurie,
Că faima cea deşartă
Mi te-a băgat în jug
Era cu mult mai bine
Ca din copilărie
Să fi umblat pe câmpuri
Cu braţele pe plug.

Acum trăim ca-n beznă,

Necazul ne tot bate
Şi la gospodărie
N-avem un cal măcar,
De-ai fi rămas acasă
Am fi avut de toate
Şi, cum eşti plin de minte,
Erai de mult primar.

Am fi trăit ca lumea,

Sub anii ce ne cearcă,
Tu nu ştiai ce-i truda
Şi zbuciumul pustiu,
Eu ţi-aş fi pus nevasta
Să ţese şi să toarcă,
Pe când tu bătrâneţea
Ne-o linişteai, ca fiu.”
………………………..
Mototolesc răvaşul,
Neliniştea mă scurmă.
Au nu pot fi abateri
Din drumul meu afund?
Dar tot ce cuget astăzi
Voi povesti pe urmă,
Voi povesti-n scrisoarea
Prin care-am să răspund.

RĂSPUNS

Tu, scumpa mea bătrână

Trăieşte sănătoasă.
Eu te ţin minte veşnic
Şi te doresc mereu.
Dar nu pricepi o iotă
Din tot ce mă apasă.
De ce trăiesc pe lume
Si care-i rostul meu.

Acum la voi e iarnă.

Iar tu, scurmându-ţi chinul,
În nopţile cu lună,
Stai gânditoare, hăt,
Crezând că nu ştiu cine
Cutremură mălinul
Şi geamul vi-l presară
Cu ger şi cu omăt.

Dar cum s-adormi, măicuţă,

Când arzi cum arde-o faclă,
Când viscolul boceşte
Şi geme-n horn, nespus?
Te-ai duce la culcare,
Dar patul pare-o raclă
Şi-n racla strâmtă-mi pare
Că sunt la groapa dus.

Cântând ca mii de dascăli

Cu voci fornăitoare,
Nemernicul de viscol
Se tânguie hai-hui.
Şi cad în molcom iureş
Bănuţii de ninsoare
Şi-n urma raclei mele
Amici, soţie nu-i…

Mi-e dragă primăvara

Cu soare mult şi vrăbii
Cu revărsări de ape
Ca un potop gonind,
Pe ele o surcică,
Ca marile corăbii,
Aşa lărgime are
Cât ochii nu cuprind.

Dar primăvara ceea

Ce-aşa de dragă-mi este,
Eu marea răzvrătire
În visuri o numesc!
Din pricina ei sufăr
Şi-aştept tânjind o veste,
Pe dânsa totdeauna
O chem şi o doresc.

(Dar pacostea aceasta

Planeta asta rece!
Chiar cu-acest soare-Lenin
Se încălzeşte greu!
De asta doar o boala
Vrea sufletul să-mi sece
Că beau, stârnesc scandaluri
Şi-mi fac de cap mereu.) – Strofă scoasă din ediţiile de după ’89…

Dar aşteptata vreme

Sosi-va, mama draga!
Ea va veni desigur
Cu noul ei temei,
Că, vezi, nu de pomană
Ne-am înarmat, cu vlagă:
Şi unii stăm la tunuri,
Iar alţii la condei.

Deci uită de parale.

Poţi fi mai pricopsită?!
Cum, tu eşti asta oare,
Ori te-ai schimbat de tot?
Că doară nu sunt vacă,
Ori cal, ori altă vită,
Ca să fiu scos din staul
Cu funia de bot.

Ştiu c-am să ies eu singur

La hotărâta vreme,
Când voi tuna prin lume
Şi-n sufletele dragi.
Şi-apoi, când m-oi întoarce,
Nu uit, tu nu te teme,
Să-ţi cumpăr ţie bertă
Şi tatălui nădragi.

Deocamdată-i vifor…

Năprasnica-i vâltoare,
Cântând ca mii de dascăli
Se tânguie hai-hui.
Şi cad în molcom iureş
Bănuţii de ninsoare
Şi-n urma raclei strâmbe
Amici, soţie nu-i.

Serghei ESENIN

 

Milogeala electorală

În viața publică și politică întotdeauna se petrec lucruri nebănuite. Acum ”se bat cărțile” pe toate planurile politice și pentru toate interesele. Conducerile superioare ale partidelor politice fac și desfac tot felul de alianțe, prietenii, fuziuni etc., în vederea derutării totale a populației votante. Nici nu îmi vine să cred căci cei care mai deunăzi erau dușmani de moarte și se bălăcăreau peste tot, devin aliați, prieteni ca și cum nici usturoi n-au mâncat și nici gura nu le pute. Daca PSD-ul (adică ”ciocoii”) vrea să se alieze cu ”nașul” lor, PP-DD, pare cea mai neverosimilă alianță. Pe partea cealălaltă se fac și desfac tot felul de fuziuni între partidele ”dreptace”, care  până acum căteva luni erau dușmani de moarte.

Cea ce m-a surprins cel mai mult este faptul că persoane politice (fizice) milogesc calitatea de a fi prezidențiabil. Priveam la TV cum Dl. Mircea Geaonă arăta explicit că dânsul este cea mai bună soluție pentru a fi Președintele țării. Dânsul știa totul, economie, diplomație, politică etc. însă uita să ne explice cum s-a făcut că s-a culcat președinte și s-a sculat învins. Atunci trebuia să fie un bun strateg, un bun politician și să ne scape de încă un mandat al lui Băsescu, perioadă în care România a fost ca un vapor fără cârmaci sau cu cârmaciul orb. Atunci trebuia să se comporte ca un adevarat patriot, atunci îl iubeau românii, atunci nu trebuia să facă erori impardonabile și poate că soarta Romaniei era alta cu o altă conducere.

Acum cred că ar fi bine să stea liniștit și să mediteze la ce s-a întâmplat în urmă cu cinci ani și poate că urmașii în ale candidaturilor prezinențiale au învățat ceva din greșelile lui Mircea Geaonă.

Rm. Vâlcea                                                        14 iunie 2014