Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 18 decembrie 2013

Mihai Sporis: BUN VENIT!

Mihai Sporis: BUN VENIT!: Bine ati venit pe blogul meu. Va invit sa schimbam idei, pareri, reflexii etc.

marți, 7 mai 2013

Paștele 2013


Iată că timpul lucrează fară întoarcere. A mai venit o primăvară frumoasă dar și cea mai mare sărbătoare a creștinătății ortodoxe – PAȘTELE. Așa cum este obiceiul creștin, acestei sărbatori îi sunt dedicate multe activități creștine. După postul cel mare vine noaptea învierii Domnului când atât credincioșii cât și slujitorii Domnului participă la ritualul învierii într-o renaștere sufletească și morală prin încrederea în lumina luată de la Mormântul Sfânt .

Și ca de obicei ritulul are ceva sacru și sfânt.

Anul acesta, ca în fiecare an Înalții Ierarhi ai ortodoxiei românești prin pastoralele citite credincioșilor arată drumul ce trebuie urmat spre binele moral și material al românilor. Am ascultat cu atenție pastorala Înalt Prea Sfințitului Gherasim, Episcopul Vâlcii și am vrut să văd care sunt căile propuse spre a fi urmate.

Dacă până anul acesta de fiecare dată se aducea  omagiu și laudă conducătorilor comunității, anul acesta nu s-a făcut nici o referire la conducătorii noștri aleși. Oare acesta să fie un semnal  tras de cler că ceva nu merge bine la noi? Oare să fie un semnal tras că aleșii noștri trebuie să facă ceea ce au promis înainte de alegeri? Oare biserica să-și amintească și să pună în operă învățămintele Celui Înviat?

Adevărul este că acest semnal mi se pare bine venit și poate că prin acțiunea comună a clerului și a cetățenilor să găsim cei mai buni conducători care merită a fi cinstiți și de biserică.

Așa să ne ajute Dumnezeu și Hristos a Înviat!

Rm. Vâlcea                                                             7 mai 2013

marți, 2 aprilie 2013

Sunt tânăr, prea tânăr...

Cred că în unele momente ale vieții trebuie să fim tineri...

Așa se face că ar fi bine să fim mereu tineri, chiar foate tineri prin simplu fapt că avem departe sfârșitul, de fapt filosofia vieții. Toți știm că avem o finalitate, de fapt scrisă în viață și în sacrificiul Lui.

Așa se face că tot timpul suntem grăbiți, suntem năvalnici, nu vedem decât profit și bunăstare, nu ne vedem decât pe noi, impulsivi, tineri cu tot ce urmează mai bun în viață.

Când ne uităm lângă noi, dacă ne uităm, vom vedea că de fapt totul este altfel. Ne pleacă prietenii, ne pleacă părinții, ne pleacă dușmanii, ne pleacă totul, totul este pasager, totul este o clipă trăită de fiecare cu valorile sale.

Noi care rămânem, ne luptăm să luăm locul celui plecat fără a avea nici cea mai mică remușcare, fără să gândim că urmăm. Avem în suflet tinerețea care ne ajută, dar nu avem timpul care lucrează continuu.  Așa se face că în loc să moștenim ”moștenirea” o uzurpăm, fără să știm că tinerețea noastră va deveni ”moștenire”.

Rm. Vâlcea                                                        02 aprilie 2013

joi, 14 martie 2013

Frica societăţii


Societatea românească este în prezent dominată de frică.

Puţini dintre noi realizează că frica a pătruns în subcoştientul nostru, şi a pus stăpanire pe ultimul colţişor al fiinţei noastre.
Dacă am analiza cu atenţie cauzele fricii am vedea că ne este teamă:
-      De abuzurile poliţistului şi mai cu seamă a celui de la circulaţie;
-      De funcţionarul de la primărie, de la casa de pensii, de la administraţia financiară;
-      Pentru că cineva rău intenţionat ne reclamă la poliţie, la procuratură şi că legile nu mai sunt respectate, nici măcar de toţi poliţistii, procurorii şi judecătorii, ne este teamă că dreptatea nu o mai găsim nicăieri şi la nimeni în România;
-      Pentru că peste noapte vom fi daţi afară din serviciu şi vom rămane pe drumuri, pentru ca locul nostru de muncă să fie luat de cineva cu pile la vre-un partid;
-      Pentru că mica noastră afacere va fi distrusă, de mafioţii şi baronii locali, care cumparând cu bani murdari şi nemunciţi unii şefi din organele statului, ne vor înlătura şi nimeni nu ne va apăra interesele;
-      Că cerând rezolvarea unei probleme de viaţă, nu vom găsi rezolvare, decât dacă plăteşti sume enorme, pe care cei mai mulţi dintre noi nu le au;
-      Că pensiile şi salariile nu sunt suficiente pentru plata întreţinerii şi o să ne fie luate casele şi o să ajungem pe stradă;
-      Că ne îmbolnăvim şi ajungem la spital, unde nimeni nu se ingrijeşte de tine, dacă nu scoţi bani din buzunar;
-      Că nu ne ajung banii să ne ţinem copii la şcoală;
-      Că nu ştim când copii şi soţiile noastre ajung acasă de la şcoală şi serviciu;
-      Că si copiii noştrii vor consuma droguri, fiindcă nu mai au nici o speranţă în această tara a înstrăinării;
-      Că după terminarea şcolilor copiii noştrii pleacă sau fug în străinatate unde nu sunt aşteptaţi de nimeni, iar noi bătrâni fiind rămânem singuri şi străini în ţara noastră;
-      Că fabrica în care lucrăm pe un salariu de mizerie se vinde şi vom rămâne pe drumuri;
-      Că şomeri devenind la 40 de ani, în floarea vârstei, nimeni şi nicăieri nu mai suntem doriţi;
-      Că pensia noastră de ţărani, muncitori sau intelectuali nu ne ajunge pentru medicamentele bătrâneţii şi murim tăcuti cu zile;
-      Că ni se strică frigiderul, aragazul sau televizorul dinainte de 1989 şi nu mai avem bani să ne cumpărăm altul;
-      Că dacă se vor căsători copiii noştrii, nu vor avea locuinţă şi vom fi siliţi să stăm cu toţii în acelaşi apartament de 2 camere;
-      Să spunem ce gândim de teama represaliilor.

Mai este puţin şi ne va fi teamă şi de umbra pe care o mai facem pământului.
OAMENII asteapta o soluţie, fiecare dintre noi doreşte rezolvarea problemelor lui de viaţă.
În sarcina cui cade rezolvarea acestor probleme grave de viaţă?
În sarcina organelor si autorităţilor statului, a funcţionarilor plătiţi cu banii tăi, ai mei, ai noştri.

Şi dacă funcţionarii fie ei, poliţişti, procurori, judecători, de la garda financiară, de la fisc, sau chiar miniştrii, abuzează de puterea lor, cine are obligaţia să-i tragă la raspundere şi să te apere pe tine, pe mine, pe noi?!.....
14.03.2013                                      Rm. Valcea

luni, 11 februarie 2013

Motorul societății




Foamea și frica înjosesc un om. Dar fac și eroi. (P. Botezatu)

Așa se nasc revoluțiile și mișcările sociale din foame și frică.

Loviturile de stat le dau cei cărora nu le este nici frică și nici foame, ci numai dorința de parvenire și îmbogățire. Și dacă acestea din urmă folosesc ”foamea și frica” sunt perfecte, înseamnă că au o regie strălucitoare. Trebuie să fii un bun regizor și strateg desăvârșit astfel încât să schimbi din rădăcini un sistem și apoi să profiți maxim din acest demers. 

Foamea și frica suportată mult timp, înjosesc oamenii însă ajută și la nașterea unor astfel de mișcări.

Poporul acesta a suportat multe asemenea sentimente și fapte concrete în istoria sa. Toate mișcările sociale, revoluționare au avut ca și cauză aceste sentimente (foamea și frica), care au generat răscoale, revoluții, dar au și fost speculate prin a genera lovituri de stat, de palat, abdicări și altele.

După asemenea fenomene istoria a mers înainte și societatea a progresat la început în interes global iar mai apoi în interes partinic sau de grup.

Dupa 1945 tot foamea și frica (doar fusese război) a dus la o schimbare majoră care s-a încadrat perfect în teorie.

Vreme de vreo 45 de ani foamea și frica s-a cuibarit iar în cetățean, iar în 1989 sub o regie malefică s-a transformat într-o mișcare pe care mulți au numit-o revoluție, însă rezultatele acesteia nu o definesc așa. Iată că după 23 de ani nimic din ce se dorea în ’89 nu s-a realizat în folosul eroilor cărora le era foame și frică. Deja acum aproape toți acei care doreau o schimbare corectă și în folosul lor, spre a scăpa de foame și frică, sunt deja captivi într-un alt sistem bazat pe aceeași foame și frică însă manifestată altfel, prin alte metode (moderne) de a fi înfometați și verificați. Cum tehnologia a evoluat, iar comunicarea acum nu se mai face prin viu grai sau scrisori ci prin site-uri de socializare constat cu surprindere că la o idee ”neconformă” nu se mai dă nici cel puțin un ”like”, apoi un comentariu. Se pare că frica se dezvoltă din nou, iar foamea e din ce în ce mai mare. Probabil că din nou unii vor deveni eroi și alții profitori. Sper ca la următoarea iterație ”eroii” să fie cei care nu vor muri de ”foame”. 

Rm. Vâlcea                                                        11 feb. 2013