Președinte răspunzător sau președinte observator?

Iată că s-a vlidat și guvernul mult așteptat de români în urma votului din 9 decembrie 2012. Acum urmează să vedem cu ce programe vine acesta și cum le pune în practică. Programe au avut toate guvernele postdecembriste, însă în toate guvernările traiul românilor a avut o înrăutățire constantă.

În acest moment, domnul președinte Băsescu nu se mai erijează în jucător și conducător din umbră al guvernului, ci declară că pentru orice eșec în guvernare este răspunzător numai guvernul. Dumnealui are repulsie față de unii miniștri cu care nu dă mâna, pe care nu i-a dorit în guvern, dar văzând reacția românilor la vot nu are ce face.

În Constituția României se preved următoarele:

”ARTICOLUL 80 - Rolul Presedintelui
(1) Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.
(2) Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.”

Până la acest moment președintele nostru a fost președinte jucător, nu președinte arbitru care să vegheze la respectarea Constituției, el s-a băgat în terenul guvernelor Boc, a angajat țara în diferite contracte interne și internaționale, a promulgat legi importante asumate prin răspundere guvernamentală,  a fost deacord cu instituirea unor taxe și impzite suplimentare, cu micșorarea salariilor, a pensiilor, a impozitului forfetar, de fapt a fost tot timpul căpitanul (jucătorul cheie) în tot ce s-a hotărât și făcut în ultimii 5 ani.

Acum președintele bate în retragere și avertizează cu gravitate că tot ce se va întâmpla în România, mai ales rezultatele defavorabile vor fi numai răspunderea noului guvern, guvern căruia îi lasă toate notele asumante și neachitate până în prezent. Acum nu se mai pune problema unor medieri constituționale, acum totul rămâne pe spinarea celor aleși care vor avea o misiune aproape imposibilă. Probabil că prin aplicarea unor programe realiste și cu mai puțină furăciune cei aleși vor realiza oiectivele propuse și asumate.

Așa să ne ajute Dumnezeu, căci tot suntem în sezonul săbătoririi Crăciunului.

Rm. Vâlcea              22 dec. 2012

PACTUL CELOR 7 ANI DE ACASĂ

Timpul curge continuu, atât pentru noi cei mulți cât și pentru cei aleși.

Au trecut alegerile din 9 decembrie 2012, populația a devenit popor responsabil și a hotărât că în România nu mai avem nevoie de opoziție. După prevederile proaste ale ultimei legi electorale, la noi ar fi trebuit să nu mai avem opoziție în Parlament, însă ca să nu ne facem de râsul lumii s-au mai inventat posturi de parlamentari celor de pe locul  2, 3 sau 4. Aici s-a ajuns după 23 de ani de libertate democratică. Concluzia cetățenilor este că opoziția primește indemnizații de pomană, căci în nici o guvernare nu a reușit să corecteze greșelile puterii, iar ultima putere a creat perfecțiunea în acest sens.

La noi, se votează 300 de parlamentari maxim, iar acum avem un număr dublu de parlamentari. Oare cum se prezintă într-un colegiu în fața alegătorilor, o persoană care a fost votată cu 70% și una care are 20% voturi. Cum vor concilia părerile lor cu dorințele electorilor? Greu de spus, vom trăi și vom vedea.

Iată că ceva cu totul și cu totul deosebit trăim acum. Suntem conduși la nivelul cel mai înalt de 2 persoane care au pierdut pe drum ori au lipsit primii 7 ani de acasă. La noi ca la nimeni bunul simț, respectul, apreciarea, critica, limbajul nu se mai manifestă natural ci se un face pact scris între Președinte și Premier că vor respecta ceea ce trebuiau să primească în primii 7 ani de viață. Sunt curios ce se va întâmpla cu ocazia primelor divergențe între cei 2 protagoniști. Adică trebuie făcută o hârtie și să semnezi că te comporți civilizat și că respecți normele constituționale? Chiar așa de rău am ajuns și chiar așa am greșit în alegerile efectuate până acum? Se pare că chiar așa este. Și nu e bine deloc...

Rm. Vâlcea                           20.12.2012

REZULTATE ȘI CONSECINȚE

Motto:

Orice putere care nu-i susținută de națiune cade asemeni unui copac fără rădăcină. Victor Hugo

 

Iată că istoria și viața merg implacabil înainte. A trecut și 9 decembrie 2012, ziua în care se încheie zbuciumatul an electoral 2012. Au fost ultimele alegeri din acest an, alegeri în care poporul a hotărât ce dorește.

Ce se întâmplă în urma acestor alegeri?

Actuala putere vrea să se impună și declarativ vor să realizeze promisiunile electorale. Promisiunile au fost făcute, acum ar trebui analizate și mecanismele reale prin care le pot realiza. Avem multe promisiuni, dar avem și multe necunoscute care trebuie rezolvate în vederea obținerii succesului. Dacă nu se reușește acest deziderat, puterea actuală va primi sancțiunea meritată din partea națiunii.

Acum, înclin să cred că electoratul s-a trezit la realitate și are deja conștința puterii sale. Dacă la referendum nu s-a reușit înlăturarea răului deja făcut cangrenă, iată că la următoarea etapă sancțiunea a fost și mai drastică, iar cei care au condus trebuie fie să plece, fie să își revizuiască pozițiile avute cât au fost la cârma țării.

Unii dintre aceștia, cu toate că încă nu s-a terminat numărărtoarea voturilor, fie dau bir cu fugiții, fie tac precum mortu’n păpușoi. Unii nu s-au mai băgat la înaintare, știind cea ce îi va aștepta, alții după ce au pierdut pleacă precum șobolanii de pe corabia aflată în derivă a cârmaciului pirat.

Într-o țară normală, cei care au pierdut – asta datorită propriilor acțiuni – ar trebui să se regrupeze, să se întărească, pentru că numai din înfrângeri apar viitoarele victorii, și să se constituie într-o opoziție puternică actualei puteri, căci altfel puterea câteodată întunecă rațiunea.

Poate ca dacă cei de la ARD care credeau că vor mai ”arde” poporul român așa cum au făcut-o de vreo 4 ani încoace, ar trebui să accepte îndemnul olimpic al lui Pierre de Coubertain (”ai pierdut continuă, ai câștigat continuă”) și să gândească altfel viitorul țării, căci poate peste 4 ani istoria se va scrie cu alte valori umane și naționale, iar acest lucru deja îl știe națiunea.

Rm. Vâlcea                             10 decembrie 2012

”SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE”

Cât ești supus scopului, mijloacele nu contează. Dar dacă scopul e nobil nu poți ajunge acolo călcând în picioare orice, chiar orice.

Constatăm că odată la 4 ani avem oferită pe viu existența acestei sintagme, deja celebră de pe vremea lui Machiavelli. Constat că este foarte bine aplicată și în prezent, acum când toată lumea gândește spre binele poporului. Cei în drept să gândească binele tuturor, încep prin a-și gândi propriu bine și apoi al celorlalți. Așa se ajunge la ipostaze din ce în ce mai bizare, mai surprizătoare, despre care un om onest și cu sufletul curat nu ar fi gândit niciodată.

Pentru scop se trece peste orice, peste doctrine, peste statute, peste regulamente, de parcă cel care le încalcă cel mai mult va fi cel mai tare.

Avem sigle simboluri de tot felul, inimi, balanțe, fântâni, săgeți, trandafiri, am avut și urși și zimbri însă acestea nu au ajutat la nimic, nefiind îndeplinit scopul.

Mi se pare de necrezut cum se poate reduce spre ridicol acțiuni care se cred salvatoare pentru țară, alianțe care nu au nimic  comun cu realitatea concretă, cu istoria, cu doctrinele, cu binele națiunii.

Explicații sunt multiple, însă nimeni nu afirmă clar și răspicat că trebuie să te faci frate cu dracul ca să treci puntea. Dar se pare că la capătul punții nu vom găsi decât promisiuni și iluzii bine garnisite în acțiunile preelectorale și electorale. Prin manevre mesteșugit făcute avem parte de cele mai neașteptate alianțe făcute la disperare de viitorii învinși ai luptei.

Rm. Vâlcea                  09.12.2012

Să fie ”crucea” finală !?

De mult timp sunt atent la ce se întâmplă în jurul meu. Acum trăim finalizarea unei campanii electorele făcută la nivelul anului 2012. Văd ca acum se folosesc cele mai năstrușnice idei de a se convinge electoratul (facebook-ul, presa, blogurile etc.). Fiecare candidat și-a căutat colegiul unde crede că va fi ales fără probleme. Alegerile locale au dat un semnal clar cum este împărțit electoratul. Astfel găsim că cei mai mulți ”politicieni” compromiși s-au aciuat pe la colegiile unde au sprijinul primarilor aleși în iunie.

Și după ce s-au inscris pe listele electorale, iată cum a continuat circul. Păi PD-L s-a transformat în ”ard”, probabil că vor să ne-o mai ”ardă” încă 4 ani. Stau și mă minunez ce a mai inventat exponentul lor, adică blonda UE. Am mai scris pe aici cum că ”politiciana” noastră știe să mânuiască foarte bine mopul și ciorapul, a încercat să ne convingă că se știe și cu tableta, că știe să ”călărească” atât calul cât și bicicleta, că nici nu bănuiești ce calități ascunse are, mai ales când simte mirosul banilor. Pentru a convinge moldovenii de la Roman că e bună de parlamentar a trecut la cele sfiinte cu aprobarea unor slujitori ai Domnului, care în loc să îndrume oamenii pe calea trasată de Mântuitor, participă la toate stupizeniile politice.

Doamna respectivă, odată cu trecerea la cele sfiinte (cu toate că multe porunci Dumnezeiești nu le-a respectat – să nu furi, să nu fii desfrânat, să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău), s-a apucat să pună cruci strălucitoare la drumul mare, că doar, doar, nevoiașii locului o vor vota.

Probabil că are o premoniție și prin plantarea acele cruci, pune cruce unei perioade nefaste prin care a trecut țara asta – ”epoca băsescu”. Să fie oare crucea finală? Duminică se va hotărî.

Așa să ne ajute Dumnezeu și electoratul!

Rm. Vâlcea          07.12.2012

Reflexii de decembrie…

Cănd vezi că plouă de la fereastra unui spital ai sentimentul că singurătatea e deplină. Acum mă uit la picăturrile de ploaie care cad de la fereasra unui spital, iar prin minte îmi trec tot felul de gânduri, care mai de care mai pesimiste. Însă o vorbă spusă de un cetățean aflat sub influență bahică, în urma unei mese electorale, la un post de televiziune: ”eu votez, tu votezi, el se îmbogățește...”.

Oare aceasta să fie starea de spirit a poporului nostru cu câteva zile înainte dealegerile generale? Chiar aici am ajuns? Probabil că da. Da, pentru că din păcate participarea la vot este de fiecare dată foarte mică, de cele mai multe ori sub 50 %. S-a văzut și la Referendumul din vara acestui an. De fapt ar trebui găsite cauzele care au adus poporul în această stare de leahamite. Se știe că votul universal este esența democrației. În 1989 tot poporul a vrut democrație, iar acum după 23 de ani nu mai participă la esercitarea dreptului câștigat cu sacrificii supreme. Ăsta să fie spiritul românului? De fapt ce s-a întâmplat în ultimii 23 de ani?

După vreo 45 de ani în care votul era super formal și nu avea nici un efect, a apărut schimabrea din 1989, care a adus românilor speranța că vor decide singuri ce le este bine și ce nu le este bine. Dacă îmi aduc aminte la prima votare democratică participarea la vot a fost de peste 80%. Probabil că a fost singura dată în ultimii 23 de ani când conducerea țării a fost aleasă legitim. Atunci cu informațiile momentului ne-am ales cu încredere deplină conducătorii. Din păcate conducătorii aceia nu au fost cei buni, cei care trebuiau să însâmânțeze sâmburii dempcrației autentice. Ajunși la comandă au profitat de situația incertă a sistemului  fragil politic, juridic și democratic al nostru și astfel și-au dat și făcut legi care sa-i protejeze la nesfârșit. Și cum acolo fiind, au ajuns să stabilească ce se va întâmpla cu economia, cu justiția, cu democrația. Atunci s-a frânt spiritul democrației  la noi.

Acum după peste 20 de ani vedem că pe listele de candidați sunt înscrise persoane care au la activ mai multe mandate, chiar și 4, 5 (că 2 sau 3  mandate au majoritatea absolută) care înseamnă 16, 20 de ani de conducere și legislativ. Păi cum să mai înțeleagă ”cetățeanul turmentat” cum e cu votul și democrația? Păi dacă la fiecare 4 ani primește promisiuni că totul se va schimba în bine și după 4 ani o duce și mai greu, iar celor cu atâtea mandate le cresc averile și conturile, el ce să creadă?

Dacă verificăm listele electorale vedem deja ”eternii” candidați, de parcă în țara asta ei ar fi alfa și omega. Cu toate că nu au gândit un articol de lege, sau dacă au gândit, au gândit-o hoțește și numai în folosul intereselor proprii. Nu am auzit de cineva implicat în acest joc să spună că nu merită să fie ales datorită prestației sau calităților sale. Așa ceva nu există, cu toate că ni se arată tot mai des ce matrapazlâcuri se fac pe la conducerea superioară, cum se fură, cum se jecmănesc bogățiile țării și munca poporului.

Înclin să-i dau dreptate celui invocat mai înainte căci nu am văzut până acum un cetățean ales ca demnitar să o ducă rău sau nu aibă avere mai mare decât a câștigat oficial. Nu înțeleg cum trebuie să dai undeva, ”la partid”, zeci de mii de euro ca să devii perlamentar,când știi că muncești 4 ani și nu poți câștiga oficial astfel încât să și trăiești și să și recuperezi banii plătiți în avans. De fapt prin acest mecanism și legile actuale se intrezice complet accesul oamenilor obișnuiți la aceste funcții. Păi cum să te duci să votezi, dacă au fost votați de 2, 3 ori și nu s-a văzut nimic? Decât câte unul anchetat și atât.

 În rest să auzim de bine și să votăm cum trebuie.

București                      2 decembrie 2012