Așa se face că ar fi bine să fim mereu tineri, chiar foate
tineri prin simplu fapt că avem departe sfârșitul, de fapt filosofia vieții.
Toți știm că avem o finalitate, de fapt scrisă în viață și în sacrificiul Lui.
Așa se face că tot timpul suntem grăbiți, suntem năvalnici,
nu vedem decât profit și bunăstare, nu ne vedem decât pe noi, impulsivi, tineri
cu tot ce urmează mai bun în viață.
Când ne uităm lângă noi, dacă ne uităm, vom vedea că de fapt
totul este altfel. Ne pleacă prietenii, ne pleacă părinții, ne pleacă dușmanii, ne
pleacă totul, totul este pasager, totul este o clipă trăită de fiecare cu valorile
sale.
Noi care rămânem, ne luptăm să luăm locul celui plecat fără
a avea nici cea mai mică remușcare, fără să gândim că urmăm. Avem în suflet
tinerețea care ne ajută, dar nu avem timpul care lucrează continuu. Așa se face că în loc să moștenim ”moștenirea”
o uzurpăm, fără să știm că tinerețea noastră va deveni ”moștenire”.
Rm. Vâlcea 02
aprilie 2013
