Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

luni, 10 februarie 2014

Hidroelectrica angajeaza specialisti pentru DIRECTORAT



Iată ca din nou Hidroelectrica angajează specialiști. Acum trebuie specialiști pentru directorat. Site-ul oficial prezintă această selecție. Se caută specialiști, de parcă până acum se căutau salariați de o ”mediocritate revoltătoare”, vorba d-lui advocat Borza. Nu știu cum se face dar din cele câteva mii de CV-uri depuse pe la diferite firme de recrutare nu s-ar fi găsit și specialiștii demni de toate posturile scoase la concurs de Hidroelectrica. Acum, deja recrutarea o face altă firmă de selecție, desigur pe alți bani, și nu puțini probabil.
Dar iată ce spun firmele de HR, sau specialiștii în HR privind recrutarea specialiștilor:

Ești competent? Și ce dacă! Asta nu-ți aduce jobul mult visat!
Mirabela Stoica › Vin, 2014-02-07 12:18
Sursa: 123rf.com  


Curioasă de această situație, am întrebat specialiștii ce se întâmplă și cum se petrec lucrurile în recrutare. Așa am aflat că foarte rar este angajat cel mai bun și că pentru a pune mâna pe un post trebuie să ai, pe lângă competențe și experiență, foarte mult noroc.
„Pentru un post de marketing manager am primit 812 CV-uri doar pe unul dintre site-urile de joburi și am avut postat anunțul pe trei dintre cele mai importante portaluri de recrutare. Am doi specialiști în departamentul care recrutează personal, iar ocuparea postului era destul de urgentă. Fiind la început de an, trebuia să gândim rapid strategia de promovare pentru 2014. În aceste condiții, nu pot spune că am angajat cel mai bun om din cei peste 2.000 câți ne-au trimis CV-urile (dacă socotim aplicările de pe toate cele trei site-uri)”, recunoaște Mihai Auraș, Managing Partner al unei companii de publicitate outdoor.

300 de CV-uri citite, opt oameni chemați la interviu

Acesta susține că echipa de la recrutare (cele două fete) au citit 300 de CV-uri și au chemat la interviu opt oameni pentru un post. Mult sau puțin? Suficient sau insuficient? Corect sau incorect? Acestea sunt marile întrebări. „Nici mult, dar nici puțin, totuși suficient cât să găsim un om potrivit cu noi. Poate incorect pentru cei mai buni decât cel pe care l-am ales. Dar timpul pe care ar fi trebuit să-l pierdem citind toate aplicațiile și chemându-i la interviu pe toți cei care se încadrau în cerințele noastre ar fi însemnat câteva luni bune. Câte companii credeți că își permit acest lux? Dacă veți face o analiză în piață, vă garantez că așa procedează toți, nu suntem noi o excepție”, este de părere Auraș.
Și mai trist este faptul că nici măcar dintre cei care ajung la interviu nu este ales neapărat cel mai bun. „Este ales de multe ori cel care are cea mai optimistă atitudine sau care reușește să-i convingă pe recrutori că ei pot muta munții din loc. Cunoașterea cerințelor tehnice ale respectivului post sunt importante, dar managerii se gândesc că dacă aici mai sunt lipsuri, angajatul poate învăța, dar atitudinea nu se schimbă niciodată. Așadar, atitudinea este cea care primează în cele mai multe cazuri. Așa se întâmplă că angajatorii aleg des oameni care reprezintă o oglindă a lor, chiar dacă poate că un astfel de candidat nu este tocmai potrivit pentru acel post, dar este în natura umană ca oamenii să-i placă pe cei care seamănă cu ei. Evident, mai sunt și manageri care aleg candidatul care le dă dreptate. Aceștia vor oameni care se îmbracă într-o uniformă  fără a pune prea multe întrebări și care nici nu vor să facă lucrurile diferit decât își dorește conducerea”, spune specialistul în carieră, Eduard Ezeanu.

„Nu competențele sunt cele care-ți decid soarta″

Auraș recunoaște că la interviul de angajare, din cei opt, trei au fost foarte potriviți pentru jobul lor, iar diferențierea între aceștia a fost făcută de valorile fiecăruia dintre ei. „Îmi plac oamenii care nu se reped în a oferi soluții, care sunt atenți la detalii și gândesc până la fiecare virgulă. Chiar dacă trăim în era în care sunt la mare căutare indivizi rapizi, multi-tasking, optimiști până la cer și înapoi, eu fiind o persoană calculată, liniștită, cred cumva că dintr-un astfel de comportament nu pot ieși lucruri perfecte, așa cum îmi doresc eu. Deci, am optat pentru un om pe care l-am simțit la interviu asemănător cu mine. Evident, sper ca timpul să nu-mi arate că am greșit. Fetele de la recrutare considerau că pentru un post de marketing este necesar un om care debordează de energie. Eu cred că poți face lucruri minunate și creative și fără a fi grăbit și fără a vorbi mult și degeaba”, conchide Auraș.
Pentru a vedea și cum gândește un angajat, l-am întrebat pe Mihai – web-designer într-o firmă de profil, cum crede că a pus mâna pe job și ce a avut în plus față de „rivalii” săi. „Am totuși experiență de 12 ani în domeniu și am schimbat ceva joburi, am lucrat cu diferite tipuri de manageri încât să-mi dau seama că dacă-l convingi pe angajator că ceea ce poți face tu va ajuta firma să performeze, acesta este cucerit. Nu înseamnă că și poți face ce ai spus, dar speranța pe care i-ai dat-o recrutorului îl face să te aleagă. De aceea, cred că mult mai relevant este interviul pe care îl ai înainte de cel final. La cel final atitudinea este cea care îți poate aduce sau nu postul. Eu sunt foarte bun în ceea ce fac – părerea mea, dar e clar că sunt foarte mulți oameni care știu mai multe decât mine sau sunt mai creativi. Nu competențele sunt întodeauna cele care îți decid soarta."

Așadar se pare că aplicarea CV-ului este ultima piesă la dosar în a fi selectat pentru ocuparea unui post important.

Apropo, în toate CV-urile se cer referințe din partea unor persoane care îți cunosc calitățile, acest capitol este esențial în promovare...

Rm. Vâlcea                                        10.02.2014

duminică, 2 februarie 2014

Turismul pe valea Lotrului

Nicu ALMASI, spune:

În staţiunea Voineasa, cunoscută şi sub denumirea de Casa de Odihnă şi Tratament a Sindicatelor (COTS) bate vântul la figurat...Am fost azi pe acolo, atmosfera de iarnă, calmă, şi pentru o clipă cu ochii minţii am văzut animaţia de la sfârşitul anilor 80 şi din primii ani de după schimbarea vremilor...După cum constatăm sindicatele nu s-au arătat vrednice de o treabă atât de serioasă cum este turismul...iar acum după ce au şi făcut împărţeala unui patrimoniu atât de valoros cum sunt aceste foste COTS-uri stau şi se uită lung după eventuali cumpărători...asta în timp ce toate pensiunile de la Gura Lotrului până la Transalpina Ski Resort sunt ocupate la capacitate.

Completare:
 
Din pacate si la statiunea Vidra e mai rau. Beneficiarul acestor statiuni a fost MEE (fostul minister al energiei electrice), care nu a avut nici un interes sa dezvolte turismul. Treaba lui, prin Electrocentrale Valcea, era sa produca curent electric. Acum se pare ca acest produs nu se mai cauta pe piata, iar daca dezvoltau turismul in zonele deja construite si dezvoltate aveam alta perspectiva..., mai ales cu Transalpina Ski alaturi... oricum zona se va dezvolta prin grija si pentru beneficiu celor care au idei si "pot"... se vor gasi multi ...

TURISM
Ion MINULESCU
 
Şoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată şi-a pierdut cămaşa
Prin fânul de curând cosit,
Şi-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-şi mai arate-o dată sânii goi
Şi trupul rumenit de soare
Turiştilor înfometaţi
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munţilor Carpaţi...

Aşa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până şi cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a parta zi
Se lasă duse sub un brad
Unde se-mpiedică, mai toate,
Şi leşinate-n braţe-ţi cad,
Ca nişte biete curci plouate...
Deşi - prin munţi, în fiecare vară,
La fel, turiştii urcă
Iar fetele... coboară...

Şoseaua urcă spre Voineasa
Şi Lotrul curge spre Brezoi...
Iar mirele
Şi cu mireasa
Din carul nou cu patru boi -
Un dar de ziua nunţii lor -
Zâmbesc şireţi
Şi fericiţi,
Că graţie turiştilor
Au fost uniţi
În vecii...vecïlor!...

Rm. Valcea                        02 februarie 2014

sâmbătă, 1 februarie 2014

Comportamente toxice la orizont! Cum le recunoastem




Azi pleaca un angajat, maine doi, poimaine inca unul…poate inca trei peste o luna…si tot asa pana cand te vei trezi cu un maldar de CV-uri pe birou. Ce i-a pus pe fuga? Doar erau unii dintre cei mai buni!
Sunt multe articole despre comportamente toxice si politici care nu fac altceva decat sa distruga productivitatea si engagementul, alungand talentele din organizatie. Si, cel putin teoretic, noi suntem cei care trebuie sa anihileze aceste devieri pana nu e prea tarziu. Azi am dat peste o lista, intocmita de Tim Gould, editor la o publicatie americana de HR, care prezinta intr-un mod explicit si usor sarcastic 7 dintre cele mai raspandite “toxine organizationale”. Pe cate dintre ele le simtiti in jurul vostru? Hmmm….grea decizie, nu?!
1. Managerii au preferatii lor
Si managerii au tendinta sa isi faca prieteni la birou, la fel ca noi toti. Nu este nimic gresit aici. Cu totii avem simpatii. Problemele apar insa cand acei manageri ii trateaza diferit pe cei din “gasca” lor de amici. Acest tratament preferential poate lua mai multe forme:
  • Le pot oferi mai multe oportunitati de a castiga bonusuri (in detrimentul celorlalti angajati);
  • Le pot oferi mai multe sanse de a participa la training-uri sau evenimente de dezvoltare profesionala;
  • Se fac ca nu vad atunci cand respectivii “amici” abuzeaza de pauza de pranz sau incalca regulile;
  • Sunt mai ingaduitori cu deadline-urile angajatilor preferati;
2. Liderii nu conduc prin propriul exemplu
Actiunile liderilor, fie ei din executiv sau din zona de middle management, au un efect de cascadare asupra celorlalti angajati. Liderii agresivi “cresc” subordonati agresivi si astfel se ajunge la un loc de munca ostil. Cum iti dai seama ca ai un lider toxic in organizatie?
  • Liderul crede ca politicile anti-hartuire nu sunt valabile si pentru el/ea;
  • Liderul promite lucruri angajatilor, dar nu se tine de cuvant;
  • Liderului nu ii pasa de angajati cat timp poate sa mai castige un bonus;
  • Este la ordinea zilei sa auzi: “Pentru ca asa vreau eu”, “Pentru ca asa am facut de fiecare data”, “Eu semnez pentru salarii, deci eu iau deciziile”.
3. Seful crede ca salariulhttp://cdncache-a.akamaihd.net/items/it/img/arrow-10x10.png este “beneficiul”
Desigur, nu toti angajatorii isi permit sa ofere pachete salariale cuprinzatoare. Dar cel putin recunosc importanta pe care beneficiile o au in randul angajatilor de azi. Sunt si exceptii totusi. Daca ti-ai auzit seful spunand raspicat ca “Ar trebui (ei, angajatii) sa fie fericiti ca sunt platiti” atunci cand vine vorba de acordarea unui abonament medical sau a unui abonament la sala, e semn ca te lupti cu morile de vant.
4. Exista o gasca pesimista
Angajatii se grupeaza si ei pe simpatii sau grupuri de lucru. Nici aici nu este nimic gresit.  Doar daca unul dintre grupuri nu face decat sa vorbeasca compania de rau si sa critice orice initiativa venita din partea superiorilor. De regula, nu intervenim spre a desparti un grup, dar atunci cand acesta afecteaza moralul tuturor, e timpul pentru o discutie eleganta.
5. Tratement egal…sau nu
Orice companie are oameni mai performanti, care “tin nava la suprafata”, si angajati mai putin performanti, dar care isi indeplinesc sarcinile cu fruntea sus. Din pacate exista o tendinta in randul angajatorilor de a-i tine pe top performeri ca pe niste cescute de portelan. Nu spun ca trebuie sa ii tratam pe toti la fel, dar nu trebuie sa trecem cu vederea comportamente toxice sau abuzuri din partea acelor top performeri. Stiu, exista teama ca vor pleca din companie.  Dar regulile sunt pentru toti…si etica, nu? Nu?
6. Hei, prietene, te angajez!
La capitolul recrutare, angajatorii au dezvoltat o pasiune pentru recomandarile interne.  Ceva de genul – “daca omul este recomandat de unul dintre cei mai buni angajati ai mei inseamna ca se va potrivi la fix…”. Doar ca unii lideri pot exagera, alunecand spre nepotisme si favoritisme…asa ajung pe lista scurta prieteni sau fosti colaboratori de-ai lor care nu au nicio legatura cu performanta ceruta de post.
7. Nu exista o comunicare clara
Cred ca scrie si se aude peste tot: “comunicarea este o strada cu doua sensuri”. Nu doar tu trebuie sa fii apt sa le explici angajatilor foarte clar cum sta treaba cu beneficiile si alte politici, dar si ei trebuie sa aiba cadrul necesar pentru a adresa intrebari. Degeaba le oferi o pensie facultativa daca nu au nevoie de ea sau nu stiu ce presupune un astfel de program.

Preluare www.hrmanageronline.ro

Aviz politicii de resurse umane pe care o face Hidroelectrica dupa dezastrul facut de avocat in insolventa!