Poporul român s-a născut și a crescut în lumea și învâțămintele basmelor și poveștilor. Există multe basme care încep prin impunerea interdcției de a deschide ușa unei camere misterioase, iar eroul sau eroina basmului încalcă această interdicție, deschide ușa și astfel începe acțiunea basmului. Probabil că aceste basme s-au întipărit în mintea românilor și a devenit cutumă de masă.
Așa și cu interdicția pusă de a face ceva, cu scopul nedeclarat de a fi încalcată.
Cred că chestia aceasta a observat-o Spiru Haret și a dat un remediu în acest sens: „Scopul învăţămîntului nu este numai instrucţiunea, ci şi educaţiunea tinerimii şi această de a doua parte este mai importantă şi mai grea de realizat decît cea dintîi”.
La aceast îndemn ce regăsim noi în învățămăntul românesc (”modern”, eficient, echitabil, gratuit, obiectiv etc) al secolului XX!? Ceea ce vedem în toată presa și ce auzim de la cei în cauză arată cu totul altceva, arată ceea ce moșmondesc acolo la palate (Victora, Parlamentului, Cotroceni) de 30 de ani ca să îl facă praf.
Când Învățământul a devenit o afacere bănoasă pe prostia umană, când numărul facultătilor mediocre și submediocre întrece cu mult numărul facultăților valoroase și când ai în fruntea ministerului educației ciumpalaci certați cu logica și limba romană, când pui acolo, în mai multe guverne o persoană care a devenit celebră prin renumele ABRAMBURICA, nu ai ce așteptări să ai acest domeniu de interes național al României.
Păcat! Mare păcat!
Rm. Vâlcea 30 iunie 2020
Deschidere spre lume. Schimburi de informații, idei, păreri.
