Unitate de 1 Decembrie

 Sigur România își va păstra și numele și valorile românești autentice. De mulți, foarte mulți ani românii au trăit cu conducători corupți și vânzători de țară, însă cu toate acestea tot timpul unitatea națională a biruit. 

Când am deschis ochii, copil fiind, prima imagine și prima învățătură au fost frumoasele meleaguri ale răului Cheia, cu schiturile riverane, Pahomnie, Iezer, Saracinesti, muntii Buila și dealurile acoperite de păduri, iar bunica avea numai vorbe de mare înțelepciune cu care mă apostrofă uneori. Trăind în specificul autentic rural, completat de poveștile bunicului meu, luptător în primul război mondial pe la Mărăști și Oituz, unde mulți români s-au sacrificat pentru România, acestea au rămas adânc întipărite în sufletul meu. Probabil că această perioadă a înscris în  mintea și inima mea sentimentul de aparținere de aceste locuri și implicit la România. 

Acum, în perioada în care avem vreo 4 milioane de români plecați în străinătate  în căutarea unui trai mai bun, ar lăsa să se înțeleagă că aceștia s-au dezrădăcinat de România, însă majoritatea dintre cei plecați din țară trimit bani în țară și mulți si-au construit case în locurile natale, pentru cei de la țară, iar cei de la oraș si-au cumparat apartamente în orașele lor, în ideea că până la urmă vor reveni la obarsie. 

Asta mă face să cred că România are extrem de mulți cetățeni care încă mai cred că țara are viitor. Foarte mulți români sunt imuni la luptele politice, cu toate că îi afectează și ne afectează, și cred că vor trece și aceste vremuri zbuciumate, așa cum au trecut toate vremurile trăite de acest popor. 

Marile sărbători, mai ales cele sfiinte sunt dovada că românii sunt uniți într-un crez numai de ei știut.

Rm. Vâlcea              30 nov. 2020

Are nevoie România de eroi?

Ieri, la conferința de presă a președintelui Iohannis a fost pusă o întrebare care mi-a atras atenția în mod deosebit și anume: de ce pentru eroul de la spitalul din Piatra Neamț s-au găsit imediat mijloacele și  căile de a fi transferat la un spital din Belgia, iar pentru tânărul bolnav de plămâni de trei ani nu s-au găsit mijloacele și căile de transfer la un spital din Vest unde putea fi operat și scăpa de la moarte? De fapt tânărul bolnav de plămâni pusese această întrebare pe FB cu o zi înainte de a muri. Răspunsul președintelui a lăsat mult de dorit, el nu a explicat și nu a dat  de nici un fel răspuns logic și documentat, cică nu au fost semnate tratatele internaționale în acest sens. În acest caz părerile de rău nu au valoare.

Acum de pune întrebarea: are nevoie România de eroi?

Erou = „Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă” sau „Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa”, conform Dex-09.

Pentru noi, pentru români, trăiți de-a lungul timpului la răscruce de drumuri și vânturi,  eroii au un rol important și ori de câte ori suntem în momente de restriște îi invocam că pe niște dumnezei ca să ne scoată din greutăți. Continuu invocam eroii istoriei, pe Decebal, pe Mihai, pe Ștefan, pe Țepeș etc. că pe niște salvatori ai nației. Si poetul universal l-a invocat pe Țepeș că pe un izbăvitor în vremea sa: „unde ești tu Țepeș, doamne...”, fapt ce arată că eroii sunt bineveniți în mentalul românului că o izbăvire.

Până și comuniștii au inventat eroii lor, eroii în întrecerea socialistă, adică acei conducători de unități economice care 5 ani la rând erau pe primul loc la întrecerea socialistă pe ramură, adică le dădeau niște facultăți celor care respectau și îndeplineau fișa postului pentru care erau plătiți. Așa era atunci.

În decembrie însângerat din 1989, când mulți tineri români au devenit eroi pentru a scăpa țara de dictatură plătind cu viața curajul de a sta in fața tancurilor și gloanțelor pentru o cauză nobilă. Aceștia într-adevăr trebuie puși acolo în sanctuarul marilor eroi ai neamului.

Însă, cum românul a fost crescut în spiritul descurcatului în orice situație, calitatea de eroi s-a diluat încât acum a ajuns să fie minimalizată sau chiar dezagreată.

 După decembrie 1989 țara s-a umplut de eroi ai Revoluției române din decembrie 1989. Aici găsim tot felul de „descurcăreți" care mai de care mai revoluționari, unii dintre ei au fost comuniști de frunte sau din linia a doua, alții au fost foștii securiști, alții au fost cei care nu aveau serviciu în 1989 și au intrat primii pe la ora 12 în sediile comuniste și dintr-o dată au devenit eroi, vezi multe cazuri la Rm. Vâlcea, iar și cei mai descurcăreți si-au făcut acte și martori falși și au ajuns eroi ai acestei lovituri de stat. Mai trist este ca mulți dintre eroii din decembrie 1989, odată ajunși la putere au ordonat represiuni violente asupra celor care se opuneau cu îndârjire imposturii și comunismului, 13-15 iunie 1990, mineriadele, 10 august 2018 etc.

Cam aceștia sunt noii eroi ai României care se bucură de multe privilegii nemeritate.

Cum românii au nevoie de eroi, de oameni deosebiți care să îi inspire și să îi mobilizeze apar eroi din orice activitate și orice dezastru. Acum, politicienii aflați la putere au făcut din toate cadrele medicale aflate în lupta cu pandemia niște eroi, crezând că astfel îi mobilizează mai bine, fără a le pune la dispoziție tot suportul necesar acestui demers, unii dintre aceștia (cadre medicale) murind din aceste cauze, adevărat că niște eroi, însă au devenit o eroi din nepăsarea conducătorilor timpului în care trăim. Când îți mor medicii și tu guvern, parlament, președinte, autorități locale ați dormit și încă dormiți de vreo 30 de ani sunteți vinovați 100% de ce se întâmplă în țara noastră. Este inadmisibil să apari la tv și să spui că ai făcut totul pentru rezolvarea problemelor din acest domeniu este un gest de un cinism rar.

Mai nou apar eroi, oameni simpli care își sacrifică viața pentru a corecta nepăsarea și erorile celor care au condus și conduc destinele României. Așa a apărut medicul de la spitalul din Piatra Neamț care a încercat să salveze pacienții din incendiu cu riscuri mari pentru el, fapt ce s-a și întâmplat. Acum după evenimentul nefericit apare la televizor ministrul sănătății și ne face pe toți vinovați de lipsa lor de profesionalism, implicare și acțiune. Noroc cu președintele Iohannis care ne explică faptul că Nelu, ca rumegător  ce este, nu a făcut  bine acea afirmație. De toată jena.

Să vedem cum tratează în prezent autoritățile române cetățenii acestei țări. Cu toate că după Colectiv s-a văzut clar că România nu are stabilite și semnate toate protocoalele de colaborare cu spitalele din UE. Și timp de 5 ani nu s-a întâmplat nimic, iar acum guvernanții noștri hotărăsc cine poate și cine nu poate să beneficieze de asemenea tratament medical,  adică tânărul bolnav de plămâni de vreo 3 ani nu primește sprijin de la statul român pentru salvarea vieții, iar medicul ars în incendiul de la spitalul din Piatra Neamț este de urgență ajutat. Asta nu înseamnă că medicul nu trebuia de urgență transportat la Bruxelles, însă cum să nu te intereseze viața unui tânăr român. Și câți vor mai fi în situația acestui tânăr, iar Iohannis, de cinci ani doarme la Cotroceni și  a uitat că pentru el fiecare român trebuie tratat cu aceeași măsură. Păcat că a uitat că a promis o Românie normală și s-a ajuns la o Românie divizată, o Românie în care cuvântul luptă este cel mai folosit. Am ajuns ca tot timpul să avem parte numai de lupte, luptă electorală, luptă pe voturi, luptă cu pandemia, luptă cu corupția, luptă cu prostia, luptă cu și intre partide, luptă cu birocrația, luptă pentru funcții etc. totul este o luptă, o luptă între românii divizați de cei care știu că așa își vor conserva beneficiile actuale.

Rm. Vâlcea                     18 nov. 2020

 

 

Incident sau catastrofă?

 După tragedia de la Piatra Neamț guvernanții și președintele Iohannis vin cu tot felul de explicații și tot felul de supoziții că au condus bine țara  pe perioada pandemiei și norocul nostru ca la guvernare a fost guvernul PNL, care a avut o strategie bună, organizată pe priorități pe fiecare domeniu. 

Problema este ca ei nu au nici o prioritate, iar din ce au declarat că vor face nu prea se vede ceva concret. În momentul în care a apărut pandemia și ne-a găsit în fundul gol privind sistemul sanitar, se impunea de urgență că acesta să devină prioritar. Ei au schimbat 8 directori la spitalul din Piatra Neamț, niciunul mai de doamne ajută și uite unde s-a ajuns. Coordonarea acțiunilor medicale privind pandemia a fost o mare catastrofă, au blocat tot restul sistemului sanitar încât au golit toate spitalele (astea vechi) lăsând o mulțime de bolnavi din alte cauze fără asistență  sanitară, vezi cazul celor bolnavi de cancer, din care fac si eu parte, nu mai sunt medicamente de strictă necesitate, ex. eutirox, iar din traficul cu măști au făcut o întreagă specula când noi aveam cea mai mare nevoie de așa ceva. 

E adevărat că i-au prins nepregătiți, însă după vreo 9 luni sunt și mai nepregătiți. 

Iar cu întărirea afacerilor private totul este un mare eșec, euro a crescut (vorba cuiva important că s-a devalorizat leul), șomajul a crescut și toate cele asociate acestor afaceri. Marinarul și cu Boc au tăiat salariile bugetarilor ca să trecem prin criză. Ei s-au gândit că dacă tot sunt la guvernare să îi pună pe ai lor în funcții la salariile banane crescute de PSD. E adevarat ca PSD si coaliția nefastă au blocat continuu acțiunile guvernului, însă când îți dai cu stângul în dreptul și comunici prost așa se întâmplă. 

Oamenii simpli, căci aceștia sunt cei mai mulți în România văd în Colectiv sau Piatra Neamț evenimente deosebit de grave și gândesc la repetarea lor. Nu o fi o catastrofă dar nici un incident. Un incident este când madam Anisie sau madam Turcan ne explică izolarea cu "pepsiglas" sau "doamne ferește să  ne trezim morți", un incident a fost când a căzut militarul lângă Klaus iar el nu a avut nici o reacție, ce să mai vorbim de empatie? Dar cand mor 10 amărâti în foc este mai mult decât un incident, este incompetență, dezinteres și multă, multă superficialitate. 

După părerea mea aici este marea dramă a noastră căci de 30 de ani ajung în fruntea țării și la guvernare tot felul de neaveniți care nu au simțul măsurii și al răspunderii. Când o dau în bară recunosc că atât au putut să facă, însă când e vorba de liste electorale sau numiri pe funcții toți,  dar absolut toți sunt supercapabili, superpregatiti, superpatrioti. Eu cam așa văd lucrurile din ceea ce am trăit și trăiesc în ultimii 30 de ani. Partea proastă e că nici nu avem soluții imediate, iar în 6 decembrie vor ajunge în parlament cam aceleași loaze care nici macar nu au respectat sintagma: "dacă nu te ajut, macar să nu te încurc". Vom vedea....

Rm. Vâlcea                     17 nov. 2020

Despre guvernare și empatie

 Pe la începutul guvernării liberale, ministrul de finanțe, Citu, declara că prioritatea 0 (zero) a guvernului este dezvoltarea mediului de afaceri privat și nu este educația și sănătatea. Aceasta era și este viziunea guvernului liberal privind grija față de cetățenii țării. 

Acum, la mai multe luni, în care ne confruntăm cu pandemia de coronavirus culegem exact rezultatele acestei politici. Punctul culminant îl constituie incendiul de la Piatra Neamț, unde pe lângă cei răniți au murit 10 oameni.

În urma acestei tragedii, apare ministru Nelu Tătaru care afirmă că toți, absolut toți suntem de vină de această tragedie, adică ei, cei care conduc și sunt plătiți, oneros de mult, pentru a coordona și administra treburile țării, atât au putut face și nu au nici o vină. Știe omul că vina colectivă rămâne nepedepsita și așa își va scăpa pielea. 

Tot în urmă acestei tragedii, apare și președintele Iohannis și ne spune că regretă „incidentul" de la Piatra Neamț. Păi cum domnule Iohannis, o catastrofă cu 10 morți nevinovați într-un spital românesc este un incident? Adică (incident = întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni, conform Dex) așa apreciezi dumitale această catastrofă? Inteleg din această afirmație că nu aveți nimic sfânt în inima dumneavoastră, nimic creștin, nici un fel de empatie cu românii pe care de fiecare dată îi numiți „dragi romani", probabil numai pentru a obține voturi și evident beneficii ulterioare. 

Domnilor guvernanți care ați fost, sunteți și veți fi îndreptați-vă sufletul și acțiunea către poporul care va oferit și vă oferă totul, iar voi ce îi oferiți? umilință,  foamete, subdezvoltare, incultură, sărăcie și nu de puține ori moartea cu zile. Pentru voi omul (care a dispărut din vederile voastre) rămâne un cod (CNP) care să vă voteze de cate ori aveți nevoie.

Tare mi-e teamă că la sfântul Nicolae să nu apară anumite „incidente" la numărătoarea voturilor.

Rm. Vâlcea              17.nov.2020

Descurcatul la români

La noi, la români de bază a fost și va rămâne descurcatul și adaptarea simplă la situație. Pe vremea medievală dădeau foc la grâne și fântânilor, pe vremea comuniștilor toți mureau de foame, dar toți aveau ce mânca,  pe vremea asta toți se vaită că o duc rău, însă toți au mașini, telefoane deștepte, acces la tv etc. Si totuși o ducem rău și nu se întâmplă o schimbare radicală. 

Oamenii cerebrali din partide sunt putini și este greu să rodească în mocirla de prostie (nu mai spun mediocritate), hoție, minciună care definește toate partidele din România. Un exemplu care nu trebuia să se întâmple apare la Brașov cu acest Allen (cu doi "l") Coliban care este terfelit cu declarația din CV privind studiile. 

În teorie se precizează că trebuie să se creeze acea masă de cei 7% de români care să împingă pe drumul cel bun România. Cu cei de acum (din frunte) nu avem nici o șansă.

 Când mă apropii de realitatea imediată văd cât suntem de departe. Acum, că avem alegerile parlamentare și văd ce se afla pe aceste liste (numai și numai neaveniți) din care cetățenii nu au ce să  aleagă îmi vine să plâng. De exemplu la Vâlcea, unde știu bine spectrul politic și oamenii din el, este o vraiște majoră,  nu este unul care să fie de doamne ajută, iar ca să fi auzit de teoriile ce duc la schimbările radicale în societate este greu de presupus. În toată campania electorală a PNL-ului, supervizata de primul ministru și președintele Klaus a dispărut cu desăvârșire OMUL, de fapt elementul cheie al unei națiuni, a unui popor. Omul nu mai există în promisiunile lor, iar la ceilalți (PSD) există în promisiuni imposibil de realizat, aceeași problemă. Și ca  totul să nu cumva să se schimbe toți parlamentarii, politrucii, inclusiv Kluas refuză cu îndârjire o apropiere de om, de omul valoros care chiar ar putea schimba în bine câte ceva. 

E adevărat au apărut câțiva muguri, Fritz (neamț de Timișoara), Bolojan de Bihor, Boc de Cluj,  Dan de București că niște magneți (HUB-uri) în zonă, însă lupta este foarte grea atât timp cât la București  puterile statului sunt încă pe mâini murdărite de tot jegul din ultimii 30 de ani din România.

Rm. Vâlcea,               09 nov. 2020

SISTEMUL CELOR ZECE TREBUINȚE - TREBUINȚELE PE ORIZONTALĂ

 

Sistemul creat de psihologii români Corneliu Augustin Sofronie si Roxana Zubcov în cartea lor "Psihologia ordinii. Psihologia cuantica" (2005) :

 • X. Nevoia de ideal, de eroi, perfectiune, valori înalte ale umanității

• IX. Nevoia de împlinire (sens existențial)

• VIII. Nevoia de integrare socială (inteligența socială, acceptarea ca individ social)

• VII. Nevoia de moralitate ( regulile care mențin ordinea sociala)

• VI. Nevoia de utilitate și prestigiu social

• V. Nevoia de echilibru dinamic (echilibrul între micro și macro, între individ și social)

• IV. Nevoia de proximitate (apartenență la un grup, nevoia de microgrup de inserție)

• III. Nevoia de identitate (familie – cunoașterea și acceptarea originilor ca bază în formarea identității personale)

• II. Nevoia de armonie interioară, siguranță de sine, echilibrul interior"

• I. Nevoia de independență și libertate.

Analizând cele 10 trebuințe identificate de autorii sus menționați, care sunt trebuințele existențiale pentru fiecare om al planetei și care ar trebui satisfăcute cu ajutorul societății în care trăiește vom constata că, cel puțin în România anului 2020 suntem departe de așa ceva. Astfel:

I.                    Nevoia de independență și libertate – trăim în anul 2020, anul pandemiei de coronavirus pe toată planeta fapt ce a indus voit sau mai puțin voit lipsa de libertate de mișcare în timpul perioadelor de urgență, lipsa de independență – cetățenii fiind dependenți de serviciu sau de orice alte surse de existență iar mai nou de ajutorul statului.

II.                  Nevoia de armonie interioară, siguranță de sine, echilibrul interior – armonia interioară și siguranța vin din certitudinea că ziua de mâine va fi mai bună ca cea de azi, ceea ce la majoritatea românilor de vreo 30 de ani ziua de mâine este o nebuloasă privind existența fapt ce se concretizează în cei 4 miloiane de români plecați în bejenie pentru câștigarea existenței.

III.                Nevoia de identitate (familie – cunoașterea și acceptarea originilor ca bază în formarea identității personale) – familia, ca și celulă esențială a societății este de mult timp o utopie, vârsta întemeierii familiei a avansat spre 40 de ani la bărbați, iar rata divorțurilor a sczut de la 7 ani la 5 ani sau 3 ani de la căsătorie, iar copii apar cu totul întâmplător. Majoritatea românilor au uitat locurile natale, satele noastre fiind aproape pustii.

IV.                Nevoia de proximitate (apartenență la un grup, nevoia de microgrup de inserție) – în prezent individualismul a ajuns la cote maxime mai ales cu apariția salariaților la multinaționale și corporații care cu toate teambuilding-urile lor izolează și mia mult oamenii și în special tinerii. Când toți aleargă după bani și profit evident că uită de aproapele său.

V.                  Nevoia de echilibru dinamic (echilibrul între micro și macro, între individ și social) – acum fiecare cetățean este interesat de tot ce vede inainte și este în interesul lui, iar societatea este indiferentă la trăirile individului fiind interesată să satisfacă interesele celor care domină financiar și economic sistemul social.

VI.                Nevoia de utilitate și prestigiu social – în România unde mediocritatea a ajuns la rang de virtute, iar oamenii valoroși sunt marginalizați, uneori chiar ostracizați, prestigiul social dispărând aproape definitiv, a se vedea listele electorale ale partidelor actuale.

VII.              Nevoia de moralitate (regulile care mențin ordinea sociala) – moralitatea și onestitatea sunt elementele de bază care stau la curățenia unei societăți, ceea ce noi vedem că trăim într-o societate condusă de semidocți, corupți, oameni fără nici o umbră de onestitate, fapt ce de multe ori a dus la miscări de strada și alte asemenea manifestări.

VIII.            Nevoia de integrare socială (inteligența socială, acceptarea ca individ social) – societatea românească trăiește într-o disoluție, fiecare individ având sistemul lui de valori fapt ce a dus la o separare a membrilor societății în  segmente partinice care se urăsc de moarte, începând chiar cu președintele care de ani de zile are ca scop dispariția partidului oponent, PSD, fiind valabilă și reciproca. În asemenea condiții este aproape imposibil ca individul social să-și găsească locul în societate.

IX.                Nevoia de împlinire (sens existențial) – deja este un paradox la români, dacă până în 1990 existau prietenii, existau întâlniri, serbări și petreceri cu toate că țara trăia într-o criză majoră alimentară, după 1990 aceste obiceiuri au dispărut, fiecare încercând prin orice mijloace să prospere și să-și facă o existență fizică de invidiat.

X.                  Nevoia de ideal, de eroi, perfectiune, valori înalte ale umanității – dacă idealul omului simplu, al țăranului erau să își facă familie, să aibă copii, să fie stimat ăn comunitatea lui precum și cultul pentru eroii neamului și înaintașii săi, acum aceste idealuri au dispărut total. Având modele de succes atât politicienii actuali care au prosperat nemeritat, cât și vedelele de carton văzute zilnic pe canalele media, tinerii sunt într-o lipsă totală de interes pentru aprecierea valorilor autentice ale neamului nostru.

În concluzie putem spune că acum trăim în democrație și suportăm rigorile acesteia. Trăim în țara asumării legilor existențiale pentru popor (învățământ, salarii, buget, etc.), trăim în țara în care puterile în stat se calcă în picioare, trăim în țara în care poporul nu mai are idealuri, trăim în țara în care oamenii nu mai au simboluri, trăim în țara care e condusă de Curtea Constituțională deoarece Constituția e desuetă, trăim în țara în care cerșetoria (de voturi și existențială) este esențială, trăim în țara care nu are nici o politică de viitor, trăim în țara în care s-a stins și imaginara luminiță, trăim în țara în care suntem sfătuiți să găsim de lucru ”în altă parte”, trăim în țara din care ne pleacă medicii, profesorii, specialiștii, etc., trăim în țara în care conducătorii se contrazic pe aceeași problemă, trăim în țara în care unii primesc venituri exorbitante fără merite, trăim în țara în care poliția păzește interlopii și amendează sărăntocii și gazează nemulțumiții, trăim în țara în care se face avere pe durerea oamenilor, trăim în țara în care mediocritatea și impostura conduce destinele ei, trăim în țara în care ne este frică de ziua de mâine, trăim în țara care ne vrea izolați, trăim în țara în care justiția este coruptă și condusă de mfioți, adică trăim în țara NIMĂNUI.

Rm. Vâlcea                                                                          06 nov. 2020