Urmează DĂRÂMAREA ...

Ce să mai înțeleagă tot românul? Că de 22 de ani construim o societate mai bună, bazată pe concepte moderne, care are la bază democrația istorică, adevărată și care a avut succes peste tot în lume? Oare chiar a ajuns țara astă la un nivel așa de bun cum este clamat acum? Păi să vedem de fapt ce avem noi după 20 de ani.

În istoria învățată prin școli am citit că întotdeauna au existat imperii și conducători care au dominat lumea. Odată cu modernizarea societății viața acestor imperii a devenit din ce în ce mai scurtă. Astfel dacă în istoria foarte veche se vorbește despre imperii milenare, odată cu trecerea timpului s-a ajuns la imperii care au dominat lumea cu sutele de ani. În era modernizării din secolul 20 puterea economică și politică a fost apanajul unor state care nu a durat mai mult decât câteva zeci de ani (vezi U.R.S.S.).

La trecerea de la o situație economică și politică întotdeauna s-a declarat că precedenții erau neconformi și au lăsat o moștenire grea. Asta s-a întâmplat și în România, de exemplu în 1946 când dictatura proletariatului explica populației ce moștenire am primit de la regi și burghezi. În ”entuziasmul zilelor respective” cu voie sau fără voie s-a trecut la cu totul altceva. Țara a devenit un șantier prin care cu multe sacrificii s-au realizat tot felul de investiții bune sau rele. Și asta timp de aproape 50 de ani.

Iată că după aproape 50 de ani se modifică din nou situația. Sistemul politic era caduc, cât și sistemul economic era depășit de situația internațională. Acum am trecut la o nouă epocă, la o democrație adevărată care va aduce populației numai lapte și miere. Însă iar am primit o moștenire grea, așa cum spunea fostul premier Roman, prin anul 1990,  ”un morman de fiare vechi”. Păi dacă acum ne uităm bine nu mai avem nici ”fiare vechi”, apoi cum să mai avem economie de piață solidă și concurențială. De fapt interesul concurenței capitaliste era să facă din România o piață de consum.

Dacă teritoriul țării nu a putut fi ocupat cu pușca, nu a putut fi nici colonizat, atunci s-a găsit medoda distrugerii din interior prin cumpărarea perversă a unor capi ai evenimentelor din 1989, care bine informați și lacomi au înstrăinat (nu vândut) pe nimic „mormanul de fiare”, lăsând în urma lor terenuri virane și o populație care trăiește sub nivelul minimei existențe și care deja s-a înstrainat de patrie. Dacă nu s-a putut coloniza  țara atunci s-a putut dezrădăcina românul din plaiul său.

Din păcate dacă unele întreprinderi socialiste erau clar depășite tehnologic și trebuiau modernizate sau închise, cârtițele autohtone au vândut pe nimic și ceea ce era embematic pentru România și concurență grea pentru vest. Astfel petrolul și gazele naturale au ajuns pe la austrieci și francezi, băncile au fost devalizate sau vândute capitalului străin, agricultura este terminată, infrastructura rutieră,  aeriană și feroviară sunt pe cale de dispariție așa cum a dispărut infrastructura navală.

Din toată truda de 50 de ani a poporului român nu au mai rămas decât câțiva piloni care sunt încă mândria românului. Însă sprea a se încheia această operă de dărâmare acum au ajuns și acestea să își dea obștescul sfârșit. Gândesc că Oltchimul nu mai are zile multe, probabil că la Paștele din 2013 vom vorbi de metoda prin care să se valorifice „fierul vechi” de acolo cu toată opoziția ultimilor lucrători de pe platformă.

Poate cea mai mare investiție națională a României o constitue sistemul hidroenergetic al țării „Hidroelectrica”, firmă care constituie seva energetică a țării. Acum s-au găsit metode perverse de a se scoate la mezat și această ultimă mare investiție a țării. Declarată în insolvență și considerată că a fost condusă prost, ea trebuie pregătită pentru „marea transformare” valabilă în țara asta.

Probabil că nu peste mult timp, având în vedere că schimbările sunt mult mai rapide acum, vom auzi că iar avem o moștenire grea, că nu avem nimic competitiv, că nici ”fiare vechi” nu mai avem și probabil că nu vom mai avea nici popor ci populație, nici patrie ci teritoriul, nici cultură ci prostie, nici sănătate ci epidemie, nici muncitori ci nomazi și acetea pot continua pe toate palierele existenței noastre.  

26 nov 2012                            București

   

Schimbarea de atitudine

Din ciclul „Democraţia nu este un dar, este o cucerire a cetăţenilor –

ea există atâta timp cât cetăţenii o revendică”

Se ştie că nevoile primare ale oamenilor sunt: sănătatea, banii (prin intermediul cărora obţinem alimente, adăpost, îmbrăcaminte, distracţii, etc.), dragostea.

O cale de a atinge aceste obiective este să fii bogat şi prosper, însă nu toată lumea este bogată, nu toate ţările sunt bogate ci din păcate exită şi oameni săraci şi ţări sărace.

            Să anlizăm putin care este diferenţa dintre ţărlie bogate şi ţările sărace:

Vechimea? Nu face diferenţa, există ţări foarte vechi (Egipt, India, etc. care sunt sărace ) şi ţări relativ noi (Noua  Zeelandă, Australia, etc. care sunt dezvoltate şi bogate).

Resursele naturale? Nu produc diferenţa, Japonia, care are un teritoriu mic si muntos, care nu este potrivit de loc nici agriculturii si nici creşterii vitelor, este a doua putere economică mondială. Teritoriul sau este ca o mare fabrică plutitoare care importă materie prima din toată lumea, o prelucrează, iar produsul rezultat este exportat în toată lumea şi aşa ea acumuleaza bogăţie, sau Elveţia, fără acces la mare, dar care ţine una din cele mai mari  flote maritime din lume. Elveţia nu are cacao, dar are ciocolata cea mai bună din lume. În puţinii ei kilometri pătrati creşte oi şi cultiva doar 4 luni pe an, căci în restul timpului este iarnă. Are cele mai bune produse lactate din Europa şi care, ca şi Japonia, nu are materii prime, dar exportă produse de o calitate greu de întrecut. O ţară pe care siguranţa, ordinea şi munca ei au transformat-o in “casa de bani” a lumii.

Inteligenţă oamenilor? Nu face diferenţă,  studenţii din ţările sărace care emigrează în ţările bogate şi obţin rezultate excelente în educaţia lor, sau se poate vedea că managerii din ţările bogate care ne viziteaza fabricile noastre şi vorbind cu ei ne dăm seama că nu există nici o diferenţă intelectuală.

Rasa? Nu face diferenţa,  în ţările Europei centrale sau nordice  putem vedea cum  “leneşii” (latini sau africani) demonstrează că ei sunt forţa productivă în aceste ţări.

Şi totuşi diferenţa există şi e făcută de atitudinea persoanelor, de comportamentul lor. Observând comportamentul  persoanelor din ţările bogate, descoperim că marea parte a populaţiei respectă următoarele reguli (ordinea de aranjare este aleatoare):

1. Respectul pentru legi şi regulamente;

2. Respectul pentru drepturile celorlalţi;

3. Integritate, cinste;

4. Resposabilitate;

5. Punctualitate;

6. Dorinţa de perfecţionare;

7. Ordine si curăţenie;

8. Etica fiind principiu de bază;

9. Dragostea de muncă;

10. Efortul de a economisi şi spiritul întreprinzător;

Oare aceste reguli ar fi suficiente şi pentru noi? Avem nevoie de alte legi?

Nu e suficient să respectăm cele 10 reguli simple?

În ţările sărace numai o mică parte (nesemnificativă) din populaţie se conduce după regulile acestea în viaţa de zi cu zi;

Nu suntem săraci din cauza că ţara noastră n-are resurse naturale sau fiindcă natura este crudă cu noi…

Suntem săraci pur şi simplu din cauza atitudinii noastre;

Ne lipseşte caracterul pentru a ne comporta după aceste  principii de bază ale funcţionării societăţii;

O parte din conducătorii noştri aleşi democratic au cu totul ale principii în a conduce comunitatea care i-a ales, mass media povesteşte zilnic despre corupţie, înşălăciune, fals, minciună, etc. toate ridicate la rang de lege.

Dacă vom aştepta ca guvernul să ne rezolve problemele, vom aştepta toata viaţa…

O  atenţie deosebită dată faptelor noastre, împreună cu schimbarea de atitudine pot semnifica intrarea ţării noastre pe drumul progresului şi bunăstării.

Valorile acestea vor anima fiecare proces de schimbare pe care il impulsionăm, fiecare obiectiv care-l vom atinge, şi în principal stilul de viaţă care-l vom avea.

Împreună vom putea modela o ţara mai bună prin respectarea legii, justiţiei şi şanselor egale pentru fiecare!

Rm. Valcea             14.nov.2012

CLASAMENTE!!!

 

În tot ceea ce gândim e o scară a valorilor. Un clasament. Acest lucru ne caracterizează intrinsec. Nu stăm decât în clasamente și comparații.

Acum puțin timp în urmă citeam prin media despre un clasament foarte interesant! Cei mai bogați 300 de oameni din România. De fapt un clasament interesant. E adevărat că acești oameni sunt la vedere, însă aș dori să văd și pe cei mai bogați care nu se văd. Oare avem acest claasament?

De ce ne trebuie nouă să venerăm și să apreciem acești oameni bogați fără să știm cum și-au făcut averea? De ce nu ni se afișează și ceilalți, care au mult mai mulți bani, dar care sunt necunoscuți, dar pe care îi simțim lângă noi, care ne schimbă viața fără să știm de ce?

Cred că și alte clasamente ne-ar face bine. Spre exemplu să vedem câți din acești oameni bogați sunt pe primul loc la furăciune de la stat, pardon de la ciumpalaci. Poate că dacă reușim să facem un clasament al celor mai cinstiți oameni din România am avea de fapt o imagine care ar fi foarte bună peste tot, inclusiv în UE. De ce ne este teamă de un clasament al elevilor medaliați al olimpiadelor profesinale (unde din fericire avem multe medalii, iar din nefericire toți pleacă acolo unde ”ubi bene, ibi patria”)  căci la noi nu avem nici clasamente, nici recunoaștere, dar nici recompense?

Aș vrea să văd în revistele de specialitate că pe lângă ”BOGAȚI” avem și oameni normali, onești, cinstiți și valoroși care să facă fală acestei nații.

Poate că până la urmă tot vom reuși!

Rm. Vâlcea                                        05.11.2012