Zbor deasupra unui cuib de „PARLAMENTARI”

“Protest în Parlament. Un bărbat s-a aruncat de la balconul sălii de plen”, titlu preluat din presa centrală, Evenimentul Zilei.
Am trăit să o vedem și pe asta. În timp ce țara e condusă numai prin asumare guvernamentală, un om protestează prin gestul suprem împotriva unor ordonanțe care nu au nici o legătură cu Legea Fundamentală a României – CONSTITUȚIA, adică:
ARTICOLUL 47
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
Iată cum în patria noastră s-a ajuns ca un om să protesteze prin metoda sinuciderii pentru a se respecta acest articol din Constituție. Protestul cetățeanului român era bine conturat și acesta înțelegea perfect ce i se întâmplă lui și celor aflați în situația lui:
” "Pentru tine, Boc!", ar fi strigat bărbatul, care are în jur de 40 de ani, atunci când a sărit de la balcon. Persoana, un electrician angajat al TVR, inainte de a se arunca ar fi strigat "Ati luat mancarea de la copii!". De asemenea, acesta purta un tricou pe care avea scris "Ne-ati ucis viitorul" ” vezi www.ziare.com, un mesaj care ne lasă fără cuvinte.
Am văzut la TV impasibilitatatea celor în drept în fața acestui gest suprem. Nu înțeleg cum am putut ajunge în această situație, cel puțin logic, dar am înțeles că pe fondul acestei stări precare a economiei patriei (nu folosesc cuvintele țară sau republică) unii miniștri sunt mulțumiți de starea economică a patriei în anul 2010 – poate prin prisma conturilor pesonale – căci global totul e la pământ. Problema majoră este că momentan nu există soluții concrete și realizabile pentru ieșirea din groapa economică în care ne aflăm. Soluțiile propuse de Guvern și asumate prin răspundere guvernamentală sunt sortite eșecului pentru că nu se bazează pe intrări corecte și propun ca soluție pauperizarea populației și așa sărace a patriei. Pentru depășirea momentului trebuie mers pe domeniile în care poporul român este pregătit și poate prin implicare să refacă și să aducă plusvaloare muncii depuse. Trebuie regândit ceea ce înseamnă agricultura, turismul, mica inițiativă prin oferirea de măsuri active care să protejeze și să încurajeze aceste activități.
Dacă privim în jur nu vedem decât ruine și așa cum prezicea cineva ”un morman de fier vechi”, care din păcate nici acesta nu mai există.
Trebuie să o luăm de la început, cu alți oameni, cu alte idei, cu un alt scop subordonat poporului, nu grupurilor de interese personale.
Râmnicu Vâlcea
29.12.2010

17 Decembrie 2010

17 DECEMBRIEAstăzi e o zi importantă. 17 DECEMBRIE. Iată ce scrie Wikipedia: ”Timișoara. La ordinele lui Ceaușescu, se trage în manifestanți, din Piața Libertății până la Operă, în zona Podului Decebal, pe Calea Lipovei. Tab–urile blochează intrările în oraș, elicopterele efectuează zboruri de supraveghere.” Este vorba de 17 Decembrie 1989. Ziua în care românii gândeau spre libertate și democrație. După 20 de ani găsim roadele.
Anul acesta Dumnezeu a fost darnic, ne-a dat întradevăr sentimentul și haina anotimpului și a sărbătorilor de iarnă autentice (zăpadă, tradiții și întoarcerea spre credință), singurul care mai are grijă de noi de a nu ne pierde în neantul existenței sărăciei în care traim de fapt.

Acum trăim în democrație și suportăm rigorile acesteia. Trăim în țara asumării legilor existențiale pentru popor (învățământ, salarii, buget, etc.), trăim în țara în care puterile în stat se calcă în picioare, trăim în țara în care poporul nu mai are idealuri, trăim în țara în care oamenii nu mai au simboluri, trăim în țara care e condusă de Curtea Constituțională deoarece Constituția e desuetă, trăim în țara în care cerșetoria (de voturi și existențială) este esențială, trăim în țara care nu are nici o politică de viitor, trăim în țara în care s-a stins și imaginara luminiță,trăim în țara în care suntem sfătuiți să găsim de lucru ”în altă parte”, trăim în țara din care ne pleacă medicii, profesorii, specialiștii, etc., adică trăim în țara NIMĂNUI.

Noroc că Dumnezeu ne bucură cu zăpadă și cu nostalgia tradițiillor de Crăciun, un Crăciun sărac, dar încă neuitat de acest popor.

1 Decembrie 2010

Ziua Națională a României, la Râmnicu Vâlcea plouă și e frig. Vreau să văd cum decurge sărbătoarea națională la Râmnic. Ca deobicei la Statuia Libertății de sub Capela. Lumea puțină așteaptă să înceapă ceremonia. Aici militarii stăteau în frig și ploaie. Apar și oficialitățile cu aceleași mutre în frunte. După onor începe circul. Purtătorul de cuvânt al ostașilor începe să prezinte numele și funcțiile persoanelor de sus. E momentul în care pe primarul municipiului îl cheamă Romeo POPESCU (nu RĂDULESCU) de unde se vede notorietatea lui Rădulescu.
Discursurile vorbitorilor sunt sărace în conținut, fără mesaj și cu rugăminți deșarte la unitatea românilor, acestea nefiind aplaudate de asistență. Cum să aplauzi unitatea cu burta goală și cu frica permanentă că ne vor mai sărăci și mai rău. Până și defilarea puținilor militari a fost un fiasco, nefiind însoțiți de fanfară (probabil că Vâlcea nu mai are fanfară), iar și aceștia erau plictisiți și obosiți de demagogia ultimilor 20 de ani.
Depunerea de coroane de flori s-a făcut numai de câteva instituții publice și câteva partide din Vâlcea. Semnalul este că nici o societate comercială nu a depus coroane de flori. De ce? Probabil că nu merită țara nici de Ziua Națională o floare, în așa stadiu a ajuns patria sub conducerea portocalie. Unde sunt societățile comerciale înfloritoare – Oltchim, Hervil, Vilmar, Carpatina, Vâlceana, etc. și mica industrie locală? De vină o fi politicul care a ajuns să conducă până la nivel de paznic? Se pare că ăsta ar cam fi motivul.
Păi am ajuns să nu avem Președinte, acesta doarme prin Kazasthan, să călcăm în picioare Constituția, să cadă soldații încolonați la manifestare de frig și lipsă hrană.
Asta este de fapt situația reală a României în urma celor 20 de ani de democrație. Păcat.