Un model de guvernare...

Până la urmă omul este cheia succesului sau insuccesului unui demers de orice fel. În momentul actual omul este încorsetat  de modelele sociale și legislative în care trăiește. Se pare ca modelul organizațional piramidal nu mai corespunde momentului actual. Ca să umbli la baza piramidei nu este suficient să schimbi vârful piramidei (prin schimbarea unui ministru nu înseamnă că ai schimbat sistemul pentru că sistemul este mult mai mare și mai diversificat. Sigur că fiecare treaptă a piramidei poate fi redusă la o piramidă mai mică cu un sistem propriu de funcționare, cred că ar trebui schimbat în totalitate sistemul politic și administrativ al țării.

La fiecare nivel de decizie (piramida aia mai mică) ar trebui impuse reguli clare prin care acest nivel să existe și să funcționeze corect fără influențe prea mari venite de la superiori. Piramida și piramidele mici s-ar putea transforma în niște cercuri interdependente mutând-u-se totul în plan astfel încât presiunea de la vârful piramidei inițiale să dispară. Așa ar trebui să se transforme și managementul piramidal într-un management văzut în plan, iar fiecare cerc din acest plan să poată fi funcțional (să-și îndeplinească funcțiile) indiferent de starea celorlalte cercuri din plan, inclusiv cercul mare  care le cuprinde pe toate.

La Hidroelectrica și nu numai, sistemul SCADA are un asemenea model, adică, dacă pică legăturile de comunicație și comandă ale unui hidroagregat, acesta rămâne în continuare funcțional în parametrii ultimei stări valide în care se afla.

Apare următoarea observație „omul nu e SCADA și aș paria că nu se poate face un model uman, chiar dacă este bătut la șah”. Vlad Bărbunțoiu

Omul nu e SCADA, însă modelul se poate aplica la organizații diverse prin înțelegerea fenomenului. Modelul se găsește și la om de exemplu, fiecare organ lucrează independent și toate se integrează în existența organismului.  Spre exemplu la o alertă de virus sistemul limfatic și imunologic reacționează instantaneu fără a mai  aștepta comanda creierului.

La un minister, ex. al industriei, fiecare departament trebuie să știe să funcționeze chiar dacă ministrul nu există sau e pe lângă problemă. Chestia este că departamentele din ministere, instituțiile deconcentrate, direcțiile județene și ministeriale etc. au multe cutume înrădăcinate și nu au fost realizate să în funcționeze în acest sens.

Până nu se schimbă aceste metehne nu vom vedea schimbare în România.

Ceva holacraty!

Râmnicu Vâlcea           27 februarie 2021

Statul paralel și folclorul românesc

 În poveștile populare românești apare destul de des așa zisul „tărâm celălalt” atunci când românii nu își puteau explica de unde bine răul asupra lor.

Loc fantastic din povești, Tărâmul Celălalt se află, de obicei, dincolo de lumea cunoscută și sigură. Este unul dintre cele trei tărâmuri – aşa cum știți ori poate nu știți – care se află pe lumea asta mare: unul este cel al Lumii albe (a noastră, a oamenilor), altul al Lumii negre (a tuturor relelor, a Nefârtatului) și în, fine, la mijloc, Tărâmul Celălalt. El nu e nici rău, nici bun (sau este deopotrivă și rău, și bun), ci mai ales ciudat, altfel decât lumea noastră.

CUM AJUNGI ACOLO?

Ei, aici e aici! N-ai nevoie de busolă sau gps, ci pur şi simplu trebuie să știi încotro s-o apuci. Asta nu înseamnă că e simplu. Ca să ajungi din Lumea albă, a oamenilor, pe Celălalt Tărâm este foarte, foarte dificil. Eroii din povești merg câteodată trei zile și trei nopți încheiate. Întotdeauna însă aceștia trec de o garniță pentru a ajunge acolo, de exemplu o apă mare care separă o împărăție de celălalt tărâm, vecin.  Uneori poarta de intrare pe acest pământ se arată ca o prăpastie de la capătul lumii sau ca o groapă în care trebuie să intri. Alteori, ca să pătrunzi în el trebuie să te scobori într-o fântână. Și, în fine, se poate ca tărâmul să ţi se arate în cer, deasupra norilor.

Pe acest Tărâm pășesc adesea voinici, dar numai cei mai viteji, mai curajoși, mai de ispravă și mai mintoși reușesc a se și întoarce. Celorlalți, „acolo le rămân oscioarele”. Dar ce caută ei acolo? Păi, ce să caute? Să repare o nedreptate și să învingă dușmanul care a săvârșit-o. Făt-Frumos, eroul bun al basmelor, întotdeauna izbutește să aducă înapoi fetele răpite, merele de aur, Soarele şi Luna şi să ucidă dușmanul care le tulbură lumea.

CINE LOCUIEŞTE PE TĂRÂMUL CELĂLALT?

Aici este tărâmul ființelor magice, nesănătoase, locul a tot ce nu e omenesc. Aici locuiesc întotdeauna vietăți stranii, cu înfățișare, comportament și obiceiuri necunoscute, unele dușmane, altele prietene. Balauri, șerpi şi alte târâtoare, cu multe cozi şi capete te pot întâmpina. Tot aici găsești şi scorpii, ghionoaie şi zgripţuroaice, pajuri, zâne, iele, spirite. Corbul îşi are şi el sălașul aici. Dacă balaurul şi zmeul sunt întotdeauna potrivnice voinicului, Zgripțuroaica şi Corbul îl pot ajuta în luptă cu celelalte ființe malefice.

Și, foarte important, aici se regăsește Școala solomonarilor, acei vrăjitori aducători de ploi și grindini, ce-și strunesc balaurii din nori.

CUM ARATĂ ACEST TĂRÂM?

Pământul, florile, copacii, lighioanele sunt „altfel făptuite p-acolo” spune basmul lui Prâslea. Ființele și locurile sunt diferite aici și nu urmează regulile pământești. Dar mai există și livezi, și ogoare, și grădini, și grajduri. Dacă ne aducem aminte de zmei, știm că ei au cam de toate: case, anexe, pomi, animale… ce să mai, gospodărie în toată regula. Doar numele locurilor de pe acest tărâm ne amintesc că ele sunt din altă lume, una ciudată: Smârcul Zmeilor, Țara Scorpiei, Palatul de topaz, Hotarele Scorpiei, Hotarele Zmeilor, Țara lui Aram (de la aramă) – care are un palat aflat pe un ostrov înconjurat de un râu de foc.

Spațiul şi timpul se desfășoară după alte reguli și locurile ori vietățile sunt veșnice, neschimbate, identice lor înseși. Lumea întreagă pare nemișcată, încremenită. Aici nu se cunosc necazurile pământenilor şi nici problemele lor, dar nici nimeni nu simte vreo cât de mică bucurie. Momentul când intră în Lumea albă îi scoate din amorțire… și poate de aceea tânjesc atât după avutul celor vii.

Preluat de pe https://mostenireculturala.com/

Cam așa descrie autorul popular, necunoscut, ceea ce nu înțelege ce i se întâmplă în lumea albă,  lumea în care trăiește. Dacă ar fi să analizăm conținutul unei astfel de povești vom vedea o mare asemănare între acesta și sistemul necunoscut românilor numit generic „statul paralel". Statul paralel poate fi asemuit cu „Tărâmul Celălalt. El nu e nici rău, nici bun (sau este deopotrivă și rău, și bun), ci mai ales ciudat, altfel decât lumea noastră. În statul paralel acționează personaje care pot fi greu caracterizate, unele dintre ele fiind chiar votați de popor fiind considerate de bună credință. Lupta cu acest stat paralel este imposibil de dus de oameni normali, iar dacă aceștia încearcă de multe ori pot deveni victime ale acestui stat sau chiar membri ai lui. Cum și lupta cu zmeii de pe Tărâmul Celălalt o duce Făt Frumos,  așa și lupta cu statul paralel trebuie dusă tot de cineva asemănător cu Făt Frumos. Poporul simplu nu poate duce o asemenea luptă, însă din patru în patru ani tot alege pe cei mai dibaci și destoinici să ducă această luptă și să distrugă această hidră necunoscută și de 30 de ani nu au reușit să găsească personajul salvator. Și de cele mai multe ori constatăm că de fapt și din cei aleși majoritatea sunt membri ai statului paralel.

Dacă în povești întotdeauna Făt Frumos distruge personajele de pe Tărâmul Celălalt, în viața noastră reală încă nu au apărut acei eroi naționali care sa pună corabia România pe valurile dezvoltării și bunăstării.

Râmnicu Vâlcea.             23 februarie 2021

Politicul și mașina!

 Așa ca o comparație pe înțelesul tuturor ar fi să facem o analogie între societatea românească (caracterizată prin mișcarea uniformă la suprafață și mișcarea haotică în nucleul deciziilor politice și economice) cu o mașină care  se deplasează uniform pe stradă iar pentru această deplasare se folosește motorul mașinii. Noi, oamenii vedem mașina deplasându-se și ne dăm cu părerea despre comportamentul în deplasare al ei: aspect, culoare, confort intern etc., fiind foarte putini care analizează în detaliu ce este și ce poate motorul, iar și mai puțini cum este, ce componente are și cum funcționează acesta. Evident că proiectanții și constructorii motorului sunt oameni cu pregătire aprofundata în inginerie, IT, design etc. 

Cam așa ar trebui sa se întâmple și în societatea noastră, cet6ățenii să vadă curgerea liniară a societății și vieții lor, iar profesioniștii să gândească mecanismele prin care această curgere sa fie lină și să asigure traiul fără griji al cetățenilor. Cum pentru a vedea performanța mașinilor ne trebuie piloți destoinici, care să știe atât motorul cât și traseul pe care va merge mașina,  tot așa și în societate ne trebuie conducători care să știe tainele dezvoltării armonioase a societății precum și traseul care trebuie urmat de către cetățenii țării.

Din păcate la noi cei care trebuie să construiască motorul (legile și regulamentele) care să dezvolte societatea sunt neaveniți, mulți dintre ei niște impostori, asemenea sunt și piloții (guvernanții) care trebuie să conducă mașina (țara) spre bunăstare populară. Până nu se umblă cu responsabilitate în aceste două locuri nu vom vedea mașina România rulând corespunzător spre binele popular.

București             17 februarie 2021

Schimbarea mult așteptată...

 Speram ca în 30 de ani se va schimba ceva esențial în  România și mai ales în politica românească, având în vedere ca au ieșit din masa de votanți 30 de leaturi și au intrat 30. Logic trebuia să se întâmple o discontinuitate în acest domeniu. Chestia este ca analizând mai atent, avem câteva explicații:

În România încă mai subzista cocoașa de români așa zișii "ceaușei", născuți în perioada 1977-1981. Statisticile vremii ne spun ca dacă până în decretul respectiv se nășteau în România n copii, după aplicarea decretului se nășteau 2n copii. Aceștia urmează să între în pensie și atunci sa vedem cum scoate cămașă politicul din România. Aceștia votează și de obicei votează stânga.

Există vreo 4.000.000 de concetățeni plecați prin lumea largă, iar ei de cele mai multe ori nu votează sau nu pot vota, cu toate ca aceștia înțeleg cam cu ce se mănâncă democrația și capitalismul.

Acum trebuie aduse în discuție structurile sau "agenturile" sau mai nou "statul paralel" care de 30 de ani manevrează tot ce mișcă în țara noastră și mai rău instruiesc și urmașii lor în aceeași direcție. Cum în 1989 revoluția  a fost "furată" așa s-a întâmplat și cu mișcarea politică din mai 2019. Cum în 2019 se întrezărea schimbarea mult așteptată așa că având multă experiență, aceștia, au putut repede deturna  această voință populară prin multe metode, atât prin atingeri aduse oamenilor reprezentativi cât și prin "mape profesionale" și chiar corupție.

Cred că va trebui să mai așteptăm ceva timp până se ca crea masa critică de oameni care dorește această schimbare esențială în România și politica românească.

Râmnicu Vâlcea               13 februarie 2020

Ce spun sondajele...

Un sondaj CURS prezentat de curând ne arată care este starea actuală a României.

 https://www.stiripesurse.ro/sondaj-curs-cine-sunt-cei-mai-populari-politicieni_1620000.html

Se pare ca la noi s-a încetățenit ca în toate sondajele, indiferent de cine le face, să fie sondate aceleași partide și aceeași oameni. În sondajul respectiv mai apar și Ponta și Tăriceanu pe care electoratul i-a taxat și i-a trimis în lada de gunoi a istoriei cum zic mulți specialiști. S-ar putea să ajungă și în alte "lăzi". Din sondaj se vede ca nici un personaj sondat nu trece de 50% încredere populară. De fapt acest sondaj confirmă 2 aspecte esențiale ce privesc clasa politică și starea actuală în care se află acum țara. Astfel vedem că se confirmă percepția populară de care se bucură politicieni actuali ai României prin faptul că prezența scăzută la ultimele votări, mai ales la parlamentare, este rezultatul lipsei de oameni în care să se investească încrederea, iar România a rămas închistată în aceeași   politicieni corupți, semidocți, avari și mincinoși de 30 de ani.

Aceste sondaje ca de altfel și toată presa (plătită să susțină aceeași politruci iar de curând plătită să promoveze politica guvernamentală privind pandemia) nu fac altceva decât să ne promoveze aceleași figuri triste prin toate mijloacele.

Revenind la sondaj un loc aparte îl ocupă George Simion care se bucură de încredere mai mare decât partidul AUR. Cu toate că el că și partidul sunt ultimii apăruți pe eșichierul politic românesc, iar mesajul lui Simion este unul catalogat ca fiind similar cu al legionarilor, el se bucură de încredere ceea ce arată că românii s-au săturat de "guguștiucii" politici de până acum. Procentele lui Klaus ne arată cât de jos se află în prezent în încrederea populară și că românii au înțeles că nu o să realizeze România normală și educată cu acest comportament total neadecvat pentru prima funcție în stat.

Vedem că pe canalele social media apar multe nemulțumiri față de guvernările trecute dar și de guvernarea prezentă și chiar apar idei și voci care chiar înțeleg ce se întâmplă și ar putea deveni un sâmbure ce poate încolți în solul schimbării situației actuale a țării.

Râmnicu Vâlcea          10 februarie 2021

Să vină Domnul Tudor...

 În istoria învățată la școală ne-au fost prezentați conducători români providențiali și patrioți care au apărut de fiecare dată când situația a cerut-o. Nu vreau să vorbesc de voievozii și domnitorii Țărilor Române care au făcut istorie fiecare la timpul lui. M-aș apleca puțin în preajma anilor 1800 când în Țara Românească era mare dezordine și mare hoție, corupție și biruri greu de suportat. Românii trăiau în epoca domnitorilor fanarioți care își țineau divanul cu biruri substanțiale către Înalta Poartă Otomană. 

În vremurile acestea atât de grele apare un conducător salvator în persoana Domnului Tudor Vladimirescu, oltean de prin Gorj. Acesta prin destoinici sa reușește să adune pandurii pentru a schimba sufletul de organizare al Țării Romanești, ceea ce s-a și întâmplat după moartea acestuia ca rezultat al trădării. Astfel după 1821 dispare domnia fanariota și se creează premisele evenimentelor de la 1848, 1859, 1866, 1877, 1918 care au pus bazele României moderne.

Cum istoria are o evoluție sinusoidală, România a reușit sa treacă și printr-o dictatură comunistă vreme de vreo 45 de ani, când în 1989 a avut loc o discontinuitate în evoluția țării și a fost înlăturat dictatorul conducător al țării, zice-se tot în urma unor trădări din partea structurilor de securitate și implicarea „agenturilor străine”. Numai că în 1989 România nu a avut parte de un conducător emblematic și patriot cum a fost Domnul Tudor. Atunci au apărut emanații revoluției recrutați din comuniștii din linia a doua, fapt ce a avut ca rezultat o revoluție ratată cu urmări dezastruoase pentru țară și popor. Deja s-a văzut unde a ajuns România după 30 de ani în frunte cu conducătorii scuti după 1990.

În acești ultimi 30 de ani totul a fost supus jafului, corupției și rapacismului de cel mai înalt nivel posibil. Acesta, jaful, a început din momentul în care P. Roman a calificat industria României un „morman de fiare vechi” și care încă se desfășoară sub tot felul de forme, care mai de care mai ingenioase. Absolut toate partidele care au guvernat țara timp de 30 de ani au desăvârșit jaful și sărăcirea populației. Cum în 1990 majoritatea românilor nu erau familiarizați cu economia capitalistă și democrația adevărată au fost ușor de păcălit de neocomuniștii din toate partidele care au guvernat țara. Adevărul că odată cu dezvoltarea tehnologică, liberalizarea granițelor și mijloacelor de comunicare românii au început să înțeleagă cum este cu guvernarea, economia capitalistă și democrația adevărată. 

Începând cu 2017 răbdarea românilor a început să fie terminată și în mediul informal, al străzii au apărut sâmburii schimbării situației politice a țării, astfel prin 2019 chiar credeam că deja am intrat pe un făgaș normal spre democratizarea societății și relansarea economiei românești.  Am avut parte de apariția partidului USR, de repoziționarea electoratului la alegerile europarlamentare, alegerea președintelui Iohannis ceea ce ne dădea speranțe de o schimbare radicală a stării în care se afla țara. Totuși, odată cu guvernarea liberală constatăm că deja încrederea românilor în clasa politică a scăzut dramatic culminând cu prezența la vot în decembrie 2020. Pe oferte electorale care mai de care mai ingenioase și mai promițătoare prezența la vot a semnalizat că „minciuna are picioare scurte” care a fost de vreo 4.500.000 de voturi și care au trimis în parlament noul partid, zis naționalist, AUR.

Klaus reușește să formeze alianța de guvernare, șubreda evident, și sa formeze guvernul Citu,  „guvernul lui". În plină pandemie de Coronavirus în care țara este blocată, partidele politice fac promisiuni electorale greu de digerat și de imaginat că vor fi onorate, numai de dragul ajungerii la guvernare. Noul guvern deja declară austeritate totală și taie toate ofertele electorale privind creșterea nivelului de trai al romanilor și caută cu disperare bani pentru bugetul țării.

În situația în care România arată mai rău ca după război (spitalelor iau foc, oamenii mor de toate bolile, industria este blocată, agricultura este la mila naturii, pandemia continuă, aparatul administrativ este supradimensionat și îmbâcsit de oamenii partidului etc) se pare ca singura șansă de schimbare în bine a României rămâne apariția liderului providențial pentru români. Dintre liderii actuali ne se găsește vreunul să poată aduna în jurul lui masa critică de români cu care să schimbe actuala situație.

Eu cred că nu mai este mult și va apărea acest lider ținând cont că în prezent comunicarea este foarte facilă și are resurse nebănuite în acest sens. Am văzut cum partidul AUR apărut din neant a intrat în parlament folosind maximal comunicarea on-line. De fapt există vedete sau vlogeri care au milioane de urmăritori. Oare de ce nu ar apărea și politică un lider care prin mesajele date să nu fie urmărit și într-un final sprijinit de milioane se români nemulțumiți de evoluția României în ultimii 30 de ani. Trebuie folosite eficient toate mijloacele tehnologice actuale pentru a reuși în asemenea demers.

Râmnicu Vâlcea               09 februarie 2021

Demolarea sufletului românesc

 Demolarea ca acțiune înseamnă a distruge, a sfărâma o clădire inutilă și construirea unei alte clădiri utile sau schimbarea destinației spațiului supus demolării. Demolarea se practică peste tot în lume și de cele mai multe ori este chiar indicată. Majoritatea țărilor dezvoltate și nu numai și-au demolat construcțiile inutile și au ridicat altele cu utilitate ridicată.

Nici România nu a fost ocolita de acest procedeu prin care trebuiau demolate multe lucruri inutile și pus ceva util și necesar pentru popor în locul lor. România, care este un stat aparte și a trecut de la democrație prin dictatură reîntorcându-se din nou la o democrație originală în 1989. În perioada comunistă conducătorii de atunci, proveniți din rândul unor neaveniți în ale conducerii au trecut la demolarea moștenirii burghezo-mosieresti începând cu demolarea proprietății private și sancționând drastic proprietarii și oponenții comunismului. Cum în România de atunci aproape toți românii erau proprietari, mai ales țăranii răsăriți cărora le-au luat totul. Oare ce o fi fost în sufletul acestor oameni când s-au văzut deposedați de bunurile lor moștenite și muncite de generații întregi. Așa cum le dispăreau bunurile, așa se sfărâmau și  sufletele lor, iar comunismul a mers mai departe cu această operă de demolare spirituală a românilor culminând cu cooperativizarea națională, când totul era al poporului și totul era fără stăpân.

După 1989, când zice-se că am trecut din nou la democrație, până la urmă o democrație înțeleasă perfect de Iliescu și urmașii comuniștilor care au ajuns la putere în 1990. Acum toate bunurile din România erau ale întregului popor iar mulți dintre români chiar credeau acest lucru. Ce a urmat a fost un jaf național început de P. Roman care a dat semnalul furtului național prin sintagma „economia României este un morman de fiare vechi". În cei 30 de ani care au urmat, românii s-au uitat neputincioși cum le dispăreau „bunurile poporului".  Prin statistici se scrie ca au fost demolate peste 1200 de fabrici și uzine, pământul a fost lăsat pârloagă, dispărând toate irigațiile comuniste. Și ca  tacâmul sa fie complet au dispărut băncile românești, au înstrăinat bogățiile, au tăiat pădurile, de fapt o demolare completă a țării. Majoritatea românilor se uitau cum rămân fără bunurile la care au muncit zeci de ani, ajungând șomeri fiind obligați să își caute existența prin alte colțuri ale lumii. Oare ce va fi fost în sufletele celor care plecau cât și în sufletele celor care rămâneau acasă. Probabil că aveau sufletele demolate de durere și înstrăinare. De fiecare dată, din patru în patru ani românii au tras speranță că politrucii ajunși la putere vor onora promisiunile electorale. Din păcate nici un partid nu a reușit să schimbe nimic în țara aceasta, iar sătui de atâția impostori au taxat maxim pătura politică prin neparticiparea la vot, fapt încă neînțeles de guvernanți că poporul are sufletul demolat de impostura, avariția, minciuna, trădarea celor care de 30 de ani conduc România.

Râmnicu Vâlcea                   02 februarie 2020